Deputaţi europeni în devenire

Mihaela GHERGHIŞAN
Publicat în Dilema Veche nr. 193 din 21 Oct 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Parlamentul European, instituţia despre care se vorbeşte mult în statele membre UE, dar despre care se ştie prea puţin, este singurul for comunitar democratic ales. Lucrările sale, găzduite în două clădiri spectaculoase, la Bruxelles şi la Strasbourg, sînt adesea prezentate într-o lumină ambiguă, ceea ce face ca Parlamentul European, responsabil de 60% din legislaţia actuală a statelor membre, să fie aproape necunoscut. Ce se ştie însă - adică ce s-a priceput - este că deputaţii europeni au salarii mari şi multe privilegii, ceea ce nu este chiar adevărat, dacă ne gîndim că salariile lor vor fi în curînd uniformizate şi plafonate, astfel încît să nu se creeze diferenţe supărătoare faţă de tratamentul deputaţilor naţionali. În România, cei ce candidează pentru alegerile europene şi vor deveni deputaţi europeni români pun accentul pe valoarea lor adaugată în calitate de reprezentanţi ai României şi ai intereselor sale. Ar fi poate mai corect spus că ei îi vor reprezenta, între altele, pe români, deoarece Parlamentul European este instituţia comunitară care reprezintă popoarele statelor membre ale Uniunii Europene. România ca stat este reprezentată în Consiliul de miniştri şi, la un alt nivel, în Summit-urile europene. Interesele ţării sînt, fireşte, apărate de aceşti reprezentanţi, dar aceasta nu este singura menire a deputaţilor europeni. Ei reprezintă un for democratic ales care are puţină autoritate în luarea de decizii europene (ultimul cuvînt îl au aproape întotdeauna guvernele statelor membre), dar exercită cu oarecare succes o presiune politică asupra celorlalte instituţii europene. Parlamentul este cel care trebuie să aprobe (uneori în tandem cu Consiliul) toate propunerile Comisiei Europene, de aceea deputaţii folosesc din plin instrumentul presiunii, care adesea nu vizează doar Comisia, ci şi statele membre. Parlamentul are totuşi o mare autoritate, cea bugetară. Fără acordul deputaţilor, bugetul anual ca şi perspectivele bugetare europene pentru şapte ani nu pot fi adoptate. Această putere, acordată nu de mult, aduce un plus de credibilitate în negocierile privind alte dosare. În fine, Parlamentul a fost însărcinat de curînd să completeze partea care lipsea din proaspăt rescrisul Tratat european, anume partea care se referă la distribuţia mandatelor naţionale în Parlament după alegerile europene din 2009. Fiind un subiect la fel de delicat ca şi ponderea voturilor în Consiliul European (dosarul contestat pînă de curînd de Polonia), el a fost lăsat pe umerii a doi deputaţi europeni, dintre care unul este român. Socialistul Adrian Severin şi colegul lui conservator Alain Lamassoure au prezentat acest raport, care a şi fost adoptat. Ei propun o plafonare la 750 a numărului de deputaţi după 2009 şi o redistribuire a mandatelor în funcţie de fluctuaţiile demografice, o idee care a stîrnit multe proteste din partea delegaţiilor naţionale. Cazul acesta ilustrează perfect mecanismul prin care deputaţii europeni acţionează uneori doar în interesul ţării lor, în numele unui "egoism naţional", aşa cum l-a numit Alain Lamassoure. În multe dosare, deputaţii acţionează fie în funcţie de politica grupului din care fac parte, fie în interesul ţării pe care o reprezintă. Se întîmplă însă ca, pe anumite subiecte, să le spunem "filozofice", deputaţii să se exprime pe o singură voce. De exemplu, privind distribuţia pe ţări a mandatelor de parlamentari, au fost apărate interesele naţionale, dar în dosarul liberalizării serviciilor poştale, socialiştii, liberalii şi conservatorii au avut abordări politice diferite, care doar pe alocuri au exprimat şi o perspectivă naţională. În privinţa luptei împotriva terorismului însă, deşi fiecare grup politic are propria viziune, toţi deputaţii cer respectarea drepturilor omului. Deputaţii europeni români au acţionat pînă acum mai ales în serviciul ţării lor, au promovat acţiuni româneşti, dar şi cultura şi tradiţia ţării lor, şi au provocat dezbateri de politică externă care au un impact direct asupra României (închisorile CIA în Europa, politica UE pentru ţările Mării Negre şi situaţia din Transnistria). Probabil că, în viitorul apropiat, adică în urma alegerilor din noiembrie, această tendinţă se va păstra, dar ar fi de dorit ca reprezentanţii României să participe mai des şi în dezbaterile "orizontale" privind politici mai vaste ale UE, care implică ceva mai mult decît simpla voce românească.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Câți ani de pușcărie riscă românul acuzat de trădare
Conform articolului 394 din Codul Penal, Alexandru Piscan, care este acuzat că a desfășurat activități de spionaj în beneficiul Federației Ruse, vizând obiective militare românești și NATO, poate înfunda pușcăria ani grei.
image
Anchetă extinsă în cazul Coldea: sunt vizați și Alexander Adamescu și Mihai Tufan. „Șeful cel mare”, fondator al „statului paralel”
Anchetă a fost extinsă în dosarul generalilor SRI Florian Coldea și Dumitru Dumbravă, fiind cercetate fapte de corupție în legătură cu firme controlate de către oamenii de afaceri Bogdan Alexander Adamescu și de către milionarul Mihai Tufan.
image
Pățania ciudată a unui șofer băut din Neamț. A făcut accident exact în momentul în care polițiștii îi făceau semn să tragă pe dreapta
Acţiunile poliţiştilor din Neamţ, pentru combaterea evenimentelor nedorite din traficul rutier, s-au soldat cu depistarea mai multor şoferi care erau băuţi la volan, întocmindu-se dosare penale

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.