Depolitizarea, o retorică foarte populară - interviu cu Cristian PREDA

Publicat în Dilema Veche nr. 887 din 8 - 14 aprilie 2021
Depolitizarea, o retorică foarte populară   interviu cu Cristian PREDA jpeg

Actualul guvern s-a format greu, după îndelungi negocieri între partenerii de coaliție. Și nici acum nu au fost atribuite toate posturile de secretari de stat, din toate ministerele. De ce credeți că e atît de lent acest proces?

Pandemia încetinește totul. Asta e neîndoielnic. Pe de altă parte, este vorba despre o situație nouă. Nu am mai avut – în cei 30 de ani de politică democratică – un scrutin precum cel din 2020, în urma căruia un partid care a gestionat singur un guvern minoritar să alcătuiască apoi o majoritate cu alte două formațiuni. PNL a trebuit să cedeze poziții, iar USR-PLUS și UDMR să și le împartă după un algoritm pentru care nu se pregătiseră. Asta explică, dar nu justifică întîrzierile în numirea unor secretari de stat. La cele deja amintite se mai adaugă puțină indolență și – pe ici, pe colo – și lipsa de persoane calificate. Un responsabil politic mi-a zis de curînd: ne-am uitat atent la ce oameni avem și am realizat că nu sînt prea mulți care să facă față onorabil în poziții ministeriale, așa că mai căutăm pînă să numim. E un semn de onestitate.

Se vorbește foarte adesea despre depolitizarea instituțiilor publice. Nu pentru prima dată: mereu, după alegeri, majoritatea a vrut să „depolitizeze”. Care sînt șansele să depășim logica partizană în atribuirea funcțiilor importante din instituții și agenții de stat?

Se vorbește despre depolitizare fiindcă e o retorică de mare succes printre români, încă din secolul al XIX-lea. Iar ea a fost folosită și de spirite democratice, și de unele autoritare, și în numele tehnocrației, și într-o perspectivă mitologică, de cei care s-au înfățișat ca salvatori. Ca să dau un singur exemplu: patriarhul Miron Cristea a fost pus de Carol al II-lea în fruntea unui guvern care promitea că „va despoliticianiza viața administrativă și gospodărească a statului”. Peste cîțiva ani, și comuniștii promiteau o înnoire radicală fără partidele vechi, cărora le-au zis „istorice”, tocmai pentru a întări ideea că sînt cu totul depășite. Revenind în zilele noastre, să spunem că deocamdată ce e vizibil în vremea coaliției PNL-USR-PLUS-UDMR este mai multă politizare, iar nu depolitizare. Prefecturile, de pildă, nu mai sînt apolitice. Iar direcția școlilor – ca să luăm un singur exemplu – a rămas politică: deși ni s-a tot repetat că școala are nevoie de neutralitate, directorii au fost schimbați – aplicîndu-se algoritmul politic – în plină pandemie.

Dacă USR și-a construit reputația, cel puțin în prima fază, recrutînd doar membri care n-au mai activat în nici un alt partid, PNL a atras și oameni politici de prin alte partide. „Oamenii noi” au ajuns astfel într-o coaliție cu „oameni vechi” de prin PSD, PDL etc. Cum pot fi asimilate aceste elemente?

E bine să vină în politica democratică și persoane care au stat deoparte sau care, foarte tinere fiind, descoperă pasiunea binelui comun acum. E o iluzie să crezi că înnoirea poate fi completă. Așa că e natural să avem un mozaic, cu persoane mai experimentate și cu novici. La drept vorbind, USR e deja „vechi”, după un mandat de patru ani în Camere. Singurii „noi” sînt, de fapt, acum extremiștii de la AUR. Din punct de vedere guvernamental, este, de fapt, irelevant dacă un ministru a avut sau n-a mai avut responsabilități. Problema-cheie, dincolo de retorici, e capacitatea de a decide în interesul general.

Ce contează mai mult pentru un deputat sau senator în logica actualului sistem electoral: responsabilitatea față de partid sau responsabilitatea față de alegători?

Partidele au confiscat reprezentarea. Asta e cert. Independenții nu pot intra în Parlament. Ne-a arătat-o, într-un mod dramatic, candidatura lui Valeriu Nicolae, căruia i-au lipsit 17 voturi ca să devină deputat, dintr-un total de circa 17.000. Într-o asemenea cultură politică, cine vorbește contra propriei tabere, asumînd mandatul ca responsabilitate non-partizană, e stigmatizat. Cît am fost patru ani în PDL, apoi patru luni în PMP, am simțit-o din plin. Nu prea mai vrea nimeni să repete un asemenea parcurs și cu atît mai puțin s-o facă din vreme, nu cu două luni înainte de scrutin. Așa că mă bate gîndul să construiesc o platformă de independent în perspectiva alegerilor din 2024...

Ce lipsește în sistemul politic românesc pentru ca guvernele să fie mai stabile?

Cultura compromisului. Știu că sună prost pentru multe urechi. Dar așa stau lucrurile. Noi avem un sistem electoral care fragmentează reprezentarea, adică nu dă unui actor (partid sau cartel de partide) majoritatea care să-i îngăduie să guverneze singur. Așa că se fac în mod inevitabil coaliții. Acestea sînt fragile fiindcă, din prima zi a guvernului, partidele sînt interesate să nu iasă prost în comparația cu partenerii lor din Palatul Victoria și din Parlament. Așa că miza nu e efortul comun, ci zădărnicirea – discretă sau fățișă – a acțiunii miniștrilor ce vin din celelalte partide. Coalițiile fără compromis sînt circ. E drept că sînt ideale pentru presă, care are zilnic subiecte, fiindcă discordiile ies ca ciupercile după ploaie. O schimbare a modului de scrutin în sensul trecerii la majoritar n-a fost posibilă. Acest mod, propus la referendumul din 2007, e pe potriva culturii noastre politice bazate pe confruntare, negarea absolută a capacității adversarilor etc. Preferăm, însă, struțo-cămila cu care ne-am obișnuit.

Cristian Preda este profesor și decanul Facultății de Științe Politice, Universitatea din București. A fost europarlamentar pînă în 2019. Recent a publicat volumul Tiranul cu nas mare și cu suflet foarte mic. Lirică politică, sloganuri electorale și versificații satirice de campanie de la 1834 pînă în zilele noastre, Editura Polirom, 2020.

a consemnat Matei Martin

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Oradea – mai ambițioși ca de obicei
Marile drame prin care ne trece destinul, fie el personal sau colectiv, nu pot fi înțelese și nici respectate dacă uităm că tragedia merge de braț cu comedia prin lumea oamenilor.
Daniel David jpg
Oricine poate să aibă umor
În ţările cu colectivism puternic şi concentrare a puterii, cum este țara noastră, umorul bine reprezentat este cel legat de autoironie.
Adriana Babeti jpg
Să rîzi? Să plîngi? Despre rîsu’-plînsu’ lumii noastre
Rîsul poate fi socotit drept un fel de soluţie terapeutică pentru a ieşi din marile şi micile nevroze ori din complexe (de inferioritate sau de superioritate).
Marcel Iures, Sever Voinescu, George Banu jpg
Caragiale cel lucid, Creangă cel afectuos
După spectacole, pe scena frumosului Teatru „Regina Maria“ din Oradea au urcat dnii George Banu și Marcel Iureș pentru a discuta despre umorul celor doi clasici.
1024px David   The Death of SocratesFXD jpg
Socrate a fost o pisică
„Toate pisicile sînt muritoare. Socrate e muritor. Deci Socrate e pisică”.
p 1 jpg
Ce înseamnă rîsul?
Nu există comic în afara a ceea ce este cu adevărat omenesc.
Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?