Depolitizarea, o retorică foarte populară - interviu cu Cristian PREDA

Publicat în Dilema Veche nr. 887 din 8 - 14 aprilie 2021
Depolitizarea, o retorică foarte populară   interviu cu Cristian PREDA jpeg

Actualul guvern s-a format greu, după îndelungi negocieri între partenerii de coaliție. Și nici acum nu au fost atribuite toate posturile de secretari de stat, din toate ministerele. De ce credeți că e atît de lent acest proces?

Pandemia încetinește totul. Asta e neîndoielnic. Pe de altă parte, este vorba despre o situație nouă. Nu am mai avut – în cei 30 de ani de politică democratică – un scrutin precum cel din 2020, în urma căruia un partid care a gestionat singur un guvern minoritar să alcătuiască apoi o majoritate cu alte două formațiuni. PNL a trebuit să cedeze poziții, iar USR-PLUS și UDMR să și le împartă după un algoritm pentru care nu se pregătiseră. Asta explică, dar nu justifică întîrzierile în numirea unor secretari de stat. La cele deja amintite se mai adaugă puțină indolență și – pe ici, pe colo – și lipsa de persoane calificate. Un responsabil politic mi-a zis de curînd: ne-am uitat atent la ce oameni avem și am realizat că nu sînt prea mulți care să facă față onorabil în poziții ministeriale, așa că mai căutăm pînă să numim. E un semn de onestitate.

Se vorbește foarte adesea despre depolitizarea instituțiilor publice. Nu pentru prima dată: mereu, după alegeri, majoritatea a vrut să „depolitizeze”. Care sînt șansele să depășim logica partizană în atribuirea funcțiilor importante din instituții și agenții de stat?

Se vorbește despre depolitizare fiindcă e o retorică de mare succes printre români, încă din secolul al XIX-lea. Iar ea a fost folosită și de spirite democratice, și de unele autoritare, și în numele tehnocrației, și într-o perspectivă mitologică, de cei care s-au înfățișat ca salvatori. Ca să dau un singur exemplu: patriarhul Miron Cristea a fost pus de Carol al II-lea în fruntea unui guvern care promitea că „va despoliticianiza viața administrativă și gospodărească a statului”. Peste cîțiva ani, și comuniștii promiteau o înnoire radicală fără partidele vechi, cărora le-au zis „istorice”, tocmai pentru a întări ideea că sînt cu totul depășite. Revenind în zilele noastre, să spunem că deocamdată ce e vizibil în vremea coaliției PNL-USR-PLUS-UDMR este mai multă politizare, iar nu depolitizare. Prefecturile, de pildă, nu mai sînt apolitice. Iar direcția școlilor – ca să luăm un singur exemplu – a rămas politică: deși ni s-a tot repetat că școala are nevoie de neutralitate, directorii au fost schimbați – aplicîndu-se algoritmul politic – în plină pandemie.

Dacă USR și-a construit reputația, cel puțin în prima fază, recrutînd doar membri care n-au mai activat în nici un alt partid, PNL a atras și oameni politici de prin alte partide. „Oamenii noi” au ajuns astfel într-o coaliție cu „oameni vechi” de prin PSD, PDL etc. Cum pot fi asimilate aceste elemente?

E bine să vină în politica democratică și persoane care au stat deoparte sau care, foarte tinere fiind, descoperă pasiunea binelui comun acum. E o iluzie să crezi că înnoirea poate fi completă. Așa că e natural să avem un mozaic, cu persoane mai experimentate și cu novici. La drept vorbind, USR e deja „vechi”, după un mandat de patru ani în Camere. Singurii „noi” sînt, de fapt, acum extremiștii de la AUR. Din punct de vedere guvernamental, este, de fapt, irelevant dacă un ministru a avut sau n-a mai avut responsabilități. Problema-cheie, dincolo de retorici, e capacitatea de a decide în interesul general.

Ce contează mai mult pentru un deputat sau senator în logica actualului sistem electoral: responsabilitatea față de partid sau responsabilitatea față de alegători?

Partidele au confiscat reprezentarea. Asta e cert. Independenții nu pot intra în Parlament. Ne-a arătat-o, într-un mod dramatic, candidatura lui Valeriu Nicolae, căruia i-au lipsit 17 voturi ca să devină deputat, dintr-un total de circa 17.000. Într-o asemenea cultură politică, cine vorbește contra propriei tabere, asumînd mandatul ca responsabilitate non-partizană, e stigmatizat. Cît am fost patru ani în PDL, apoi patru luni în PMP, am simțit-o din plin. Nu prea mai vrea nimeni să repete un asemenea parcurs și cu atît mai puțin s-o facă din vreme, nu cu două luni înainte de scrutin. Așa că mă bate gîndul să construiesc o platformă de independent în perspectiva alegerilor din 2024...

Ce lipsește în sistemul politic românesc pentru ca guvernele să fie mai stabile?

Cultura compromisului. Știu că sună prost pentru multe urechi. Dar așa stau lucrurile. Noi avem un sistem electoral care fragmentează reprezentarea, adică nu dă unui actor (partid sau cartel de partide) majoritatea care să-i îngăduie să guverneze singur. Așa că se fac în mod inevitabil coaliții. Acestea sînt fragile fiindcă, din prima zi a guvernului, partidele sînt interesate să nu iasă prost în comparația cu partenerii lor din Palatul Victoria și din Parlament. Așa că miza nu e efortul comun, ci zădărnicirea – discretă sau fățișă – a acțiunii miniștrilor ce vin din celelalte partide. Coalițiile fără compromis sînt circ. E drept că sînt ideale pentru presă, care are zilnic subiecte, fiindcă discordiile ies ca ciupercile după ploaie. O schimbare a modului de scrutin în sensul trecerii la majoritar n-a fost posibilă. Acest mod, propus la referendumul din 2007, e pe potriva culturii noastre politice bazate pe confruntare, negarea absolută a capacității adversarilor etc. Preferăm, însă, struțo-cămila cu care ne-am obișnuit.

Cristian Preda este profesor și decanul Facultății de Științe Politice, Universitatea din București. A fost europarlamentar pînă în 2019. Recent a publicat volumul Tiranul cu nas mare și cu suflet foarte mic. Lirică politică, sloganuri electorale și versificații satirice de campanie de la 1834 pînă în zilele noastre, Editura Polirom, 2020.

a consemnat Matei Martin

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Singura specie care...
Ca în faimoasa metaforă a lui Walter Benjamin, în care angelus novus, împins de forțele progresului, zboară înainte cu spatele, privind înapoi...
p 10 YouYube jpg
p 12 WC jpg
În căutarea omului grec
Cine este „omul grec”, acela aflat la originea civilizaţiei europene?
p 13 WC jpg
Omul medieval în ipostaza îndrăgostitului
Putem privi și noi prin lentilele omului medieval? Cred că nu. Dar privirea noastră poate fi îmbogățită de acest om, născut la întîlnirea dintre realitate și ficțiune.
p 14 Hans Holbein, Ambasadorii WC jpg
Savantul umanist al Renașterii
Departe de a fi o ruptură cu tradiția și cultura Renașterii, putem vedea cum revoluția științifică se hrănește din ele.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.

Adevarul.ro

image
Vine gerul: Cât scad temperaturile și unde continuă să facă viscolul prăpăd. Când scăpăm de frigul cumplit
Vreme deosebit de rece, geroasă noaptea și dimineața, anunță meteorologii în următoarele zile în România. Ninsorile nu se opresc prea curând.
image
Lupul dacic, steagul de luptă dispărut din Dacia. Controversele celui mai enigmatic simbol al anticilor
Lupul dacic, cel mai enigmatic simbol atribuit dacilor, a fost ilustrat pe Columna lui Traian, însă rămășițe ale sale nu au fost descoperite pe teritoriul României.
image
Pe urmele fostei soții a lui Putin: ce s-a ales de proprietățile sale de lux din Europa FOTO
După destrămarea mariajului de 30 de ani cu președintele rus Vladimir Putin, Liudmila Oceretnaia și actualul său soț au acumulat proprietăți de lux în Europa care valorează milioane de dolari.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.