Depinde doar de noi

Adrian STĂNICĂ
Publicat în Dilema Veche nr. 979 din 12 ianuarie – 18 ianuarie 2023
image

Au trecut trei decenii de cînd cel de al doilea raport al Panelului Internațional de Studiere a Modificărilor Climatice emitea niște prognoze care păreau pe cît de îngrijorătoare, pe atît de distopice. În afară de topirea ghețarilor și de creșterea nivelului oceanului planetar, raportul vorbea despre înmulțirea accentuată a fenomenelor meteorologice extreme, care urmau să aibă un impact masiv asupra populațiilor umane de pe întreaga planetă. Pe termen mediu (adică prin zilele noastre), viitorul era prezentat ca fiind marcat de o înșiruire de perioade lungi de secetă și de temperaturi în general mai ridicate față de normalul acelor ani, întrerupte de evenimente meteorologice pe cît de bruște, pe atît de violente: furtuni extreme, uragane, ruperi de nori, viscole și ploi care aduc pe sol în cîteva minute aproape același volum de apă pe care l-ar fi adus ploile normale în luni de zile. 

Reacțiile de atunci au fost, în general, de neîncredere. Și asta pînă spre finele primului deceniu al anilor 2000, cînd ceea ce părea un scenariu de film mediocru de science-fiction a început să devină parte din cotidian. Evident, ultimii ani au dus la conștientizarea problemelor reale, a necesității unor măsuri radicale care trebuie luate la nivel global pentru a ne feri specia de un final dezastruos. Nu de multe ori au apărut voci care au spus că aceste acorduri globale pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, dar și planurile de adaptare pentru a reduce efectele modificărilor climatice nu pot funcționa. Sau nu pot funcționa decît după cel de al 24-lea ceas. 

Anul 2022 ne aduce însă proba contrarie. Există acorduri globale de protecție a mediului care funcționează. Iar cel mai ilustrativ este cel din anul 1987, de la Montréal, care aducea împreună decidenții din întreaga lume pentru a rezolva o problemă gravă pentru omenire: stabilirea unor măsuri la nivel planetar care trebuiau să oprească extinderea găurii din stratul de ozon. Numeroase substanțe chimice folosite în diferite industrii ale acelor vremuri afectau grav pătura de ozon care protejează viața de pe Terra de impactul radiațiilor cosmice. În emisfera sudică a planetei, la începutul anilor 1980, fusese detectată o gaură în stratul de ozon care se extindea cu mare viteză. Dacă șefii de state și guverne nu ar fi luat măsuri de protecție, în cîteva decenii omenirea  ar fi urmat să treacă printr-o criză teribilă. 

Punerea în practică a Acordului de la Montréal, care stabilea lista substanțelor chimice și a practicilor care trebuiau interzise pentru a nu afecta stratul de ozon nu a avut loc nici rapid, nici imediat, nici cu aceeași intensitate peste tot pe planetă. Dar deja la începutul anilor 2000 măsurătorile arătau că gaura din stratul de ozon nu se mai extindea și, chiar mai mult, părea că începe să se închidă. 

Anul 2022 ne aduce o veste deosebit de importantă – cercetătorii consideră că peste jumătate din substanțele chimice nocive din stratosferă au dispărut și că gaura din stratul de ozon s-ar putea închide de tot în circa 50 de ani. Evident, dacă vom continua să respectăm măsurile stabilite în 1987.

Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici. Coralii, micile animale care trăiesc în colonii și care construiesc adevărate oaze de viață în zonele puțin adînci ale oceanelor din zonele calde, sînt și printre cele mai delicate organisme din istoria geologică a oceanului planetar. Construcțiile calcaroase pe care coralii le creează adăpostesc un număr impresionant de specii de toate felurile de viețuitoare marine. Coralii reacționează însă foarte rapid la modificările de nivel și la cele de temperatură și chimism ale apei mării. De aceea, creșterea concentrațiilor de CO2 din atmosfera terestră a atras după sine un transfer mai mare al acestui gaz mai departe, în oceanul planetar. Acest lucru înseamnă creșterea acidității apelor oceanelor, ceea ce duce la grave dezechilibre în ritmurile a numeroase organisme vii. Iar moartea coralilor înseamnă practic distrugerea recifurilor, cu impact nociv asupra tuturor formelor de viață găzduite aici. Sînt deja în lume acorduri care încearcă să protejeze coralii și să prevină impactul direct al activităților umane asupra lor. Faptul că în anul 2022 au fost identificate zone în care recifurile de corali s-au extins arată că, pe de o parte, cu siguranță unele dintre măsurile luate în ultimele decenii funcționează, iar pe de altă parte ne arată și cît de complexe sînt ecosistemele naturale de tipul recifurilor și cît de greu este să le înțelegem structura și funcționarea. Și mai înseamnă ceva. Nu putem afirma că problema sănătății coralilor a fost rezolvată. Dar arată că încă există șanse. Depinde doar de noi.

Adrian Stănică este cercetător științific la Institutul Național pentru Geologie Marină – GeoEcoMar, profesor onorific la Universitatea din Stirling, Marea Britanie.

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Imagini halucinante în trafic. Un bărbat s-a urcat pe capota unei mașini pentru a o distruge. Reacția Poliției VIDEO
Vineri, 15 martie 2024, imagini de coșmar au fost surprinse în traficul din Sibiu. Un bărbat s-a urcat pe o mașină, pe care a distrus-o cu picioarele și cu un coș de gunoi. Incidentul nu a fost singular.
image
Mărarul, salata și roșiile – trufandalele cu cele mai multe pesticide. Reacția legumicultorilor: Sunt din Turcia
O analiză a Autorității Naționale Fitosanitare arată că în peste 40% din legumele românești sunt urme de pesticide, iar la unele produse cantitățile de substanțe periculoase detectate au fost cu mult peste nivelul maxim admis.
image
Soția unui român a înlocuit-o pe Prințesa de Wales la parada de Ziua Sfântului Patrick VIDEO
Gărzile irlandeze i-au adus un omagiu colonelului lor absent, Prințesa de Wales, în timpul paradei anuale de Ziua Sfântului Patrick din această după-amiază.

HIstoria.ro

image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.
image
Cel mai bogat prinț român, în „Historia” de martie
La începutul secolului XX, prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino a vrut să placheze acoperișul Palatului Zamora (actualul Castel Cantacuzino) cu monede de aur și i-a cerut voie regelui să facă acest lucru. Carol I i-ar fi răspuns: „Îţi dau voie dacă pui monedele pe cant“.