Deocamdată patru

Péter ECKSTEIN-KOVÁCS
Publicat în Dilema Veche nr. 200 din 9 Dec 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

(restul data viitoare) Sistemul politic parlamentar vs prezidenţial. Constituţia din 1991 ne-a cadorisit un sistem mixt, cu un preşedinte ales de popor şi cu suficiente competenţe ca să devină "jucător", dacă doreşte. Lupta dintre palate este o constantă a vieţii politice, ca bărbieritul în viaţa cotidiană. Nota bene, nici preşedintele "bărbos" nu a fost o excepţie! Sistemul nu cred că se va schimba în curînd. Modificarea Constituţiei necesită un dublu consens: atît al unei majorităţi parlamentare consistente, cît şi al opiniei publice. Ne-ar trebui fie un preşedinte deosebit de popular, cu o majoritate absolută a susţinătorilor săi în Parlament, pentru instaurarea unui sistem prezidenţial, fie un preşedinte în cădere liberă în timpul exercitării mandatului, coroborat cu un Parlament credibil, doritor de a-şi asuma întreaga răspundere politică. Condiţii greu de îndeplinit. Rămînem cu dilema şi pe mai departe. Stat centralizat vs descentralizat. Cum cineva încearcă impunerea unui proiect de descentralizare mai coerent (regionalizare, federalizare), primeşte o lovitură în cap, prin invocarea art. 1, al. 1 din Constituţia României: "România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil". Am fi nedrepţi dacă nu am consemna adoptarea, cu timpul, a unor măsuri legislative descentralizatoare. Mă gîndesc la sistemul autonomiei locale, scăderea puterii prefectului şi creşterea importantă a ponderii impozitelor care rămîn la dispoziţia autorităţilor locale. Regiunile de dezvoltare au rămas încremenite în situaţia de "regiuni statistice", deşi nevoile concrete ale populaţiei, cît şi oportunităţile europene ar fi impus de mult crearea unor "regiuni administrative", constituite prin voinţa locuitorilor unor zone cu probleme asemănătoare şi cu competenţe de reglementare şi administrare proprii. Cu ocazia modificării Constituţiei din 2003, în mod surprinzător, reformiştii din PSD au propus introducerea regiunilor, ca unităţi administrative. Deşi celelalte partide au fost de acord, ca în atîtea alte ocazii, conservatorii din PSD au avut cîştig de cauză şi momentul prielnic a fost ratat. Totuşi, din acest punct de vedere, sînt optimist. Fiind vorba de atragerea unor fonduri suplimentare, un consens politic se va realiza. Fie prin modificarea Constituţiei, fie printr-un acord tacit de modificare a cadrului legislativ, care nu va fi contestat nici la Curtea Constituţională, nici prin presă. Prin federalizare, cred că ar trebui să vedem un model funcţional prin părţile mai fericite ale planetei. Agreată mai mult prin părţile Ardealului, forma de organizare statală mai are cale de parcurs, pînă a fi implementată. Stînga vs dreapta. Partidul Socialist European (PSE) a luat o decizie pripită în a susţine PSD, ca reprezentant al stîngii româneşti în dauna PD-ului, într-un moment în care ponderea în sondaje şi mai ales puterea dată de guvernare au fost favorabile PSD-ului, făcînd abstracţie de modernitatea, credibilitatea şi perspectiva net superioare a PD-ului. PD a făcut un serviciu major PSD-ului prin abandonarea asumării unei identităţi de stînga, lăsînd culoar liber acestuia din urmă, să fie actor de prima mînă în luptele politice ce se vor da în următorii ani. PD-ul a intuit, mai mult prin vocea preşedintelui Băsescu, unele teme care l-ar legitima ca un partid de centru-dreapta (condamnarea comunismului, desecretizarea arhivelor Securităţii, lupta anticorupţie), fără a-i putea periclita nimbul PNL de partid al elitelor anticomuniste, al întreprinzătorilor, al reformiştilor şi al intelectualilor, formatori de opinie publică. Meciul PNL-PD este departe de a se fi încheiat, fiind plauzibilă şi o remiză, adică existenţa pe termen lung a două entităţi de centru-dreapta, la concurenţă între ele, dar mai ales cu socialiştii. E o chestiune de timp asimilarea valorilor tipice partidelor europene, din cele trei familii, de către partidele româneşti, menghina europeană va funcţiona necruţătoare, forţîndu-ne să intrăm în rînd cu democraţiile aşa-zis consolidate. Drepturi lingvistice vs autonomie. N-aş fi parlamentar UDMR de n-aş fi introdus în discuţie problema minorităţilor naţionale. Avem şcoli, teatre (chiar şi teatre de păpuşi), o operă în limba maternă şi indicatoare bilingve de localităţi. Drepturile lingvistice şi eliminarea discriminării par a fi, în bună măsură, drepturi cîştigate. Sînt oare pretenţiile de autonomie culturală şi teritorială ale maghiarilor deplasate în contextul actual? Reticenţele majorităţii clasei politice faţă de legea privind autonomia culturală a minorităţilor - fără componentă teritorială - a crescut, fără putinţă de tăgadă, credibilitatea discursului radicalilor maghiari, sceptici din faşă faţă de disponibilitatea clasei politice româneşti de a ajunge la un compromis rezonabil în privinţa statutului minorităţilor naţionale. Vorbind numai de maghiari, este pusă în discuţie, totuşi, doleanţa unei comunităţi de 1,5 milioane, superioară numeric multor state independente din UE. Eu dileme aş mai avea. Poate data viitoare le voi scrie şi pe celelalte.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Alimente sățioase și care nu îți pun în primejdie silueta. Medic: „Fericiți și cu burta plină…chiar se poate!”
Medicul nutriționist Mihaela Bilic a dezvăluit duminică, 19 mai, într-o postare publicată pe Facebook, care sunt alimentele care te mențin sătul pentru mai mult timp și cu puține calorii.
image
Ce taxe turistice se percep în marile orașe din Europa. Atena bate recordurile
Un număr tot mai mare de orașe din Europa impun sau măresc costul taxelor turistice pentru vizitatori, la un nivel mai mare decât cele propuse în toamna anului trecut.
image
Cum a fost convinsă o tânără să renunțe la școală și la familie pentru a se prostitua. „Era o mașină de făcut bani”
O tânără din comuna Bâlteni, județul Gorj, a trăit un adevărat coșmar timp de doi ani de zile alături de un tânăr de care s-a îndrăgostit

HIstoria.ro

image
Unde e corectitudinea presei românești din anii celui de-al Doilea Război Mondial?!
Februarie 1941. România generalului Antonescu aparține Axei. Germania, noul nostru partener strategic, e în război cu Anglia. Presa vremii respective urmărește îndeaproape mersul Războiului.
image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi