Denominarea discriminării
De prea mult timp "animozităţile" dintre români şi italieni ţin primele pagini ale ziarelor, atît italiene cît şi autohtone. De prea mult timp imaginea ţiganului român, "plecat cu gînduri criminale în Italia", a devenit un fel de ţintă palpabilă a urii rasiale vehiculate şi manipulate în scopuri politice, de ambele naţiuni. Prea mulţi din mass-media găsesc de bonton înteţirea acestor scandalurilor, care perpetuează o tensiune negativă. Ce se întîmplă însă în realitate şi care e, pînă la urmă, miza acestor isterii fabricate? Pentru că, lăsînd la o parte declaraţii-şoc şi titluri senzaţionale din ziarele, deopotrivă italiene şi autohtone, coborînd în stradă, în strada italiană, departe de discursuri politice şi presă avidă după senzaţional, îţi dai seama că în viaţa reală nu-i vorba de fapt de nici un fel de tensiune sau de discriminare rasială. Pe străzile italiene nu e vorba de nici un fel de curent anti-ţigani sau anti-români. Mergînd în Napoli şi Roma, cu ocazia unui experiment undercover, un proiect realizat de Agenţia de Monitorizare a Presei împreună cu Open Society Institute, am întîlnit italieni care de fapt n-au nici o treabă cu etnia, am întîlnit ţigani care declară că italienii se poartă chiar mai omeneşte cu ei decît o fac co-naţionalii lor, că îi ajută şi că le facilitează chiar servicii sociale de care sînt privaţi în România. La firul ierbii, discriminarea rasială, cea pe care se bate atîta monedă, de fapt, nu există. Există, ce e drept, o discriminare socială în urma căreia suferă etnia. Care sînt efectele negative ale acestei mari gogoriţe politico-mediatice? Pe de o parte, inventarea unei probleme generatoare de conflicte interetnice, pe de alta, abaterea şi deturnarea atenţiei de la problemele reale şi sociale în care se află în continuare această etnie. ( S. G. )
