Democraţie şi ripostă graduală
Franţa este pe cale să adopte cea mai aspră legislaţie împotriva pirateriei prin Internet. După luni întregi de documentare, Denis Olivennes, directorul Nouvel Observateur, a elaborat un proiect de lege care sancţionează, prin "ripostă graduală", copierea din reţea a fişierelor protejate de legea drepturilor de autor. Legea face obiectul unor ample dispute, atît în Parlament, cît şi în societatea civilă: în cauză e dreptul (celor mulţi) la acces nelimitat la Internet vs. dreptul (celor mai puţini) de a-şi proteja operele create. În Franţa, industriile creative pun în mişcare în jur de 7 miliarde de euro; se pare că mai mult de jumătate din această sumă este "confiscată" prin descărcarea şi utilizarea ilegală (fără plata drepturilor aferente) a fişierelor. Obiectivul stabilit, spune Denis Olivennes, este "să facem măcar un pic mai dificilă munca celor care descarcă ilegal fişiere protejate de legea drepturilor de autor; astfel, vrem să favorizăm dezvoltarea unei oferte legale". Necesitatea normării acestui domeniu a fost arătată chiar de preşedintele Sarkozy, care l-a indicat pe Olivennes ca posibil "fondator" al legii şi care a însărcinat-o, în urmă cu un an, pe Christine Albanel, atunci ministru al Culturii şi Comunicării, cu urmărirea procesului de legiferare. Principiul este simplu, cel puţin în teorie: la prima descărcare a unui fişier protejat de legea drepturilor de autor, utilizatorul este avertizat printr-un mesaj electronic; la a doua operaţiune frauduloasă i se trimite o scrisoare recomandată; în fine, recidiva este pedepsită prin deconectarea de la Internet pentru o perioadă cuprinsă între 3 şi 12 luni (o listă neagră a persoanelor suspecte, actualizată în permanenţă, îi va împiedica să-şi schimbe, pur şi simplu, IP-ul, pentru a li se pierde urma). Legea îi obligă, de asemenea, pe utilizatorii şi providerii WiFi să permită acces doar pe site-urile "curate" şi responsabilizează fiecare titular de Internet pentru toate operaţiunile realizate prin conexiune, aşa că scuza cu "am wireless, poate că altcineva s-a conectat prin contul meu şi a descărcat..." nu ţine. Mai mult decît atît, utilizatorii de conexiune fără fir sînt obligaţi să-şi instaleze pe cheltuiala lor programe de filtrare a datelor. O autoritate publică independentă veghează la aplicarea sancţiunilor. Pe cît de clare par principiile legii, pe atît de complicată este aplicarea. Nu-i de mirare că legea a stîrnit numeroase controverse, inclusiv în rîndul producătorilor de muzică şi/sau film pe care, teoretic, ar trebui să-i protejeze: mulţi consideră că legea îngrădeşte circulaţia operelor de artă şi, prin urmare, face mai mult rău decît bine. Pe de altă parte, şi furnizorii de servicii Internet sînt nemulţumiţi, de vreme ce orice abonat care foloseşte conexiunea pentru descărcări masive de fişiere ar putea fi sancţionat. În fine, şi din punct de vedere legal proiectul e discutabil. Cu un an în urmă, Parlamentul European s-a exprimat pe această temă, hotărînd, pe de o parte, că sancţiunea este disproporţionată şi, pe de altă parte, că doar judecătorul, şi nu o autoritate independentă, este în măsură să se pronunţe cu privire la o eventuală deconectare. Cît despre Consiliul Constituţional, acesta a decis, în momentul în care i s-a cerut avizul asupra legii, că deconectarea este inacceptabilă: Constituţia garantează dreptul la libera exprimare, iar conexiunea la Internet este o condiţie pentru libera exprimare în secolul XXI. Pînă una-alta, preşedintele Sarkozy a semnat dispoziţiile ne-amendate ale legii, semn că, în ciuda controverselor de principiu, e hotărît să o aplice. Însă cum "riposta graduală" nu poate fi aplicată pînă la ultima treaptă, e greu de crezut că legea va produce şi efecte.
