Democraţie digitală?

Publicat în Dilema Veche nr. 662 din 27 octombrie - 2 noiembrie 2016
Democraţie digitală? jpeg

Orice politician își poate ataca adversarul politic etichetîndu-l „populist“, îi poate critica programul de guvernare sau politicile numindu-le „populiste“. În limbaj comun, populistul e politicianul care face promisiuni populare, mincinosul, demogogul. Populismul este retorică politică sau strategie electorală, iar în științele politice e și o ideologie.

Populismul împrumută hainele democrației și e adeseori confundat cu ideologia democratică, dar este antidemocratic. Confuzia își are originea în faptul că atît democrația, cît și populismul se revendică de la popor. Demos kratos, definiția etimologică a democrației, este „puterea poporului“. Dar operarea în limitele definiției etimologice permite atacuri la adresa practicii regimului democratic: în Teoria reinterpretată a democrației, Giovanni Sartori observă că democrației i se poate reproșa că în realitate nu e putere a poporului, ci e un sistem de guvernare a majorității. Iar pentru ca guvernarea majorității să se exercite cu respectul minorității e nevoie de instituții și proceduri. Adică de un sistem de norme, legi, reguli constituționale. Democrația modernă se definește prin stat de drept, rule of law, separația puterilor, printr o Constituție care apără drepturi fundamentale, prin independența Justiției, prin depolitizarea administrației publice, prin alegeri libere periodice prin care puterea este disputată, iar cîștigarea puterii prin vot este imprevizibilă.

În opoziție, populiștii cred că puterea politică nu trebuie disputată, pentru că ea aparține poporului, iar ei reprezintă vocea poporului. Principiul suveranității populare este comun democrației și populismului, dar pentru populiști puterea nu poate fi disputată și, prin urmare, sînt inutile instituțiile intermediare reprezentative, Parlamentul sau partidele, oricum corupte. Este suficient să iasă lumea la protest, să se pronunțe strada sau să se organizeze un referendum popular. Democrația directă este întotdeauna preferată de populiști în locul democrației reprezentative constituționale.

Populiștii susțin că sistemul democrației parlamentare trebuie înlocuit cu formele democrației directe în care voința poporului se exprimă prin referendum, în stradă prin proteste sau prin participarea online pe rețele sociale ca „democrație digitală“ sau electronică. Pentru populiști, democrația reprezentativă a eșuat din cauza sistemului de instituții corupte (politice, religioase, financiare, adică partide politice, Parlament, BOR, instituții UE, CE, BM, FMI etc.) de care trebuie să ne dispensăm. Noi versus ei, noi împotriva lor înseamnă poporul pur împotriva elitei corupte.

Populismul se manifestă prin cîteva caracteristici: un lider charismatic care pretinde că întrupează voința populară sau vocea străzii, suveranitatea populară care se exercită prin democrația directă, fără instituții reprezentative, iluzia omogenității poporului.

Cele mai recente alegeri europarlamentare, apropiatele alegeri din SUA, cele la nivel național sau local din ultimii ani au arătat că populismul nu e o ideologie depășită, ba se află pe un trend crescător, cîștigînd noi alegători: populiștii de stînga, Podemos cu Pablo Iglesias Turrión în Spania, Stînga Unită din Slovenia, Syriza cu Alexis Tsipras în Grecia, populiștii de dreapta, Marine Le Pen – Frontul Național în Franța, Beppe Grillo – Mișcarea de cinci Stele în Italia, Nigel Farage – UKIP în Marea Britanie, Partidul Libertății din Olanda, Partidul Poporului Danez, Jobbik în Ungaria etc. Explicabil, în măsura în care partidele mainstream dezamăgesc în administrarea crizei economice sau a refugiaților, corupția domină peisajul politic, parlamentarismul și instituțiile reprezentării sînt ultrabirocratice, iar moderații iau uneori măsuri împotriva curentului popular.

România nu face excepție. Partidele mari (PSD, PDL) au împrumutat permanent din retorica populistă: fie au lansat mesaje anti-Parlament și antipartide (Băsescu), fie au jucat pe cartea naționalismului etnic și pe mîndria de a fi român (Ponta). Populismul tradițional se manifestă și în discursul formațiunilor desprinse din partidele mari: PMP din fostul PDL, PRU din PSD, ALDE din PNL, concentrate pe discreditarea instituțiilor europene sau a organismelor reprezentative în lupta anticorupție sau a persoanelor care conduc instituții ca DNA, ANI, CE, UE.

Neopopulismul sau populismul noilor partide intrate recent în joc, de la conservatorii M10 la ANR – extrema dreapta etnocentristă a lui Marian Munteanu –, se manifestă ca discurs și ideologie antisistem. Clotilde Armand și USR se exprimă radical împotriva sistemului. Deși liderul Nicușor Dan a revenit asupra unor articole în care se pronunța „împotriva comportamentului homosexual în public care i-ar afecta valorile tradiționale“, USR evită teme ideologic sensibile care ar putea diviza, propagînd doctrina -catch-all a luptei antisistem și antipartide care să integreze electori atît cu valori progresiste, cît și conservatoare.

Lupta antisistem are justificări autohtoniste (M10, ANR) sau reformist-progresiste (recent dispăruta Mișcarea Verzilor a lui Cernea). Neopopuliștii sînt antisistem, antipolitică, antipartide și preferă sintagme precum Mișcare sau Uniune pentru a evita orice asociere cu ideea de partid. Spre deosebire de populiștii tradiționali (Berlusconi în Italia, Vadim Tudor în România), care folosesc mijloace tradiționale de comunicare (presă scrisă sau televiziunea), unii neopopuliști se exprimă mai eficient în mediul online. De exemplu, fostul actor de comedie Beppe Grillo a fondat Movimento Cinque Stelle pe baza blog-ului său, la fel cum Cernea a pus bazele Mișcării Verzilor pe rețele sociale. Neopopuliștii care au mai puțin acces la televiziune transmit masiv mesaje pe Internet: Cernea, M10, USB integrează în strategia lor de comunicare new media, social media, blogosfera.

Acești new-populiști se revendică de la „partidul Facebook“ despre care unii lideri PSD regretau în 2014 că nu îl pot încorpora în rîndurile partidului lor, reclamînd astfel o altă abordare a comunicării online. Dependent de new media pentru a-și consolida comunitatea de suporteri, new-populistul stimulează pe Facebook, pe blog-uri un electorat în general agresiv, radicalizat, incapabil de dialog și intolerant față de oricine ar susține calea moderată sau altă cale.

Consecința retoricii neopopuliste este neîncrederea în instituțiile și mecanismele democratice și o alunecare spre soluții mesianice, dar nu de natură religioasă, ci de natură științifică, tehnocrată. Se naște un anumit tip de tehno-populism, specific new-populismului, de tip catch-all, unde tehnocrații neatinși de clientelismul partidelor sînt Salvatorii României contemporane.

Entuziasmul unor lideri de opinie sau cercetători pentru democrația digitală ca formă a democrației directe se caracterizează printr-un optimism exacerbat cu privire la interacțiunea user-ilor care ar conduce, în viziunea lor, la mai multă participare civică, la implicarea cetățenească în treburile publice ale cetății sau în cauzele sociale. Nu e nici o îndoială că democrația este astăzi în criză și că nemulțumește un public tot mai exigent. Tot mai multe voci reclamă faptul că democrația reprezentativă ar trebui înlocuită cu forme „superioare“ de guvernare, ca democrația directă, digitală, deliberativă, colaborativă. Dar cînd vorbesc despre „democrație digitală“, entuziaștii 2.0 vorbesc – fără să conștientizeze uneori – tot despre democrație reprezentativă, adică despre un sistem cu reprezentanți care își alocă din timpul și resursele lor pentru a rezolva probleme publice folosind Internetul.

Oare nu cumva faptul că avem prea puțină democrație reprezentativă în practică ne face să reproșăm sistemului modul în care funcționează? Democrația reprezentativă există prea puțin pentru că cei mai mulți politicieni nu reușesc să reprezinte interesele populare, iar outsider-ilor li se blochează accesul la competiția politică prin liste de susținere cu număr mare de semnături. Așa se explică slaba participare și abstenționismul, pentru că oamenii simpli cred că politica nu se adresează problemelor lor. De fapt, democrația modernă are nevoie de mai multă reprezentativitate, de partide noi și de politicieni profesioniști în rîndul formațiunilor mainstream care să reprezinte cît mai multe dintre interesele din societate. Cîtă vreme cetățenii nu se simt reprezentați de actualii politicieni, neopopulismul va prolifera. 

Antonio Momoc este conferențiar univ., specialist în comunicare. Cea mai recentă carte: Comunicarea 2.0, New media, participare și populism, Adenium, 2014.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

Adevarul.ro

image
Andreea Antonescu, supărare mare înainte de naștere. Totul are legătură cu fiica sa: „E foarte greu pentru mine“ | adevarul.ro
Deși așteaptă cu nerăbdarea aducerea pe lume a celui de-al doilea copil, Andreea Antonescu are o amărăciune în suflet. Fiica ei a ales să locuiască în SUA, alături de tatăl său, după ce s-a pronuntat divorțul dintre părinții săi.
image
Halep jubilează: Victorie mare în cazul de dopaj. Explicațiile venite pe filiera TAS | adevarul.ro
Simona Halep (31 de ani) poate răsufla ușurată după mult timp.

HIstoria.ro

image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.
image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.