Delta Dunării albastră, mov şi verde

Filip FLORIAN
Publicat în Dilema Veche nr. 279 din 18 Iun 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Nenorocirea s-a întîmplat pe la zece fără un sfert. Seara. După ce descoperisem încă de la prînz, golind rucsacul şi scotocind prin cort, că mi-a rămas un singur pachet de ţigări. Jalnic e că, înainte de-a arunca ultimul chiştoc (şi de-a-l strivi cu cizma), mă amăgisem ore întregi că voi fuma mai rar, cu un fel de raţie. Şi n-am izbutit, fireşte, pentru că timpul, în Deltă, s-a lungit, fără măsură, de cîţiva ani, s-a tot umflat şi s-a lenevit de cînd peştele a început să dispară. Cum era sfîrşit de octombrie şi senin sticlă, se lăsase un frig colţos. Cu haine groase, am tropăit pe mal neatent la lansete şi la sunetele apei, am ronţăit doi pumni de seminţe şi am încercat să mă conving că dimineaţa, cînd urma să strîngem tabăra, nu e departe. La lumina lanternei şi la capătul unei săptămîni de pescuit, am răscolit iarăşi bagajele, fiindcă totdeauna se ascund lucruri neştiute într-un mare balamuc. N-am găsit ce căutam, dar am dat peste nişte bomboane cleioase, cu mentă, risipite printre medicamente. Nişte porcării. Apoi, cînd a trecut de unsprezece (sau doar mi s-a părut), m-am suit în barcă. Altfel, ca să ştiţi, un prieten adevărat nu moţăie cînd e lună plină şi nici nu ţine teorii anti-tabagice pe grinduri pustii. Ernest s-a urcat şi el în barcă, poate de mila mea, poate în amintirea zilelor în care fuma ca turcul, poate de dragul nopţilor în care, tihnit, încă visează cum trage dintr-o ţigară nesfîrşită. Am ieşit în mijlocul Dunării fără zgomot, am privit în susul şi în josul apei, am şuşotit o vreme, nu mult, neştiind încotro s-o apucăm, către focul care se zărea la vale, cam la doi kilometri, sau către satul aflat în cealaltă parte, la o distanţă de trei ori mai mare. Tot aşa, ca să ştiţi, prietenii au cîteodată păreri diferite, iar mirajul tutunului, printre sălcii şi întinderi de stuf, e de neîmblînzit. Am pornit, aşadar, pe curent, eu " încrezător şi grăbit, el " sigur că facem o prostie. Iar punctul acela mic, gălbui a tot crescut, pînă cînd n-a mai fost doar un punct sau o pată licăritoare, ci un foc în toată regula. Aşa, din barcă, de la zece metri de mal, am dat bună seara şi am vorbit cu oamenii trîntiţi în iarbă. Erau nefumători. Toţi. Ce oameni! Cît am vîslit spre sat, un ceas, un ceas şi jumătate, luna s-a ridicat în vîrful cerului. Era al naibii de frig, simţeam mai ales la brîu şi la ceafă, dar frigul n-a fost în stare să încurce socotelile lunii. Şi luna, jur, s-a apucat de scamatorii. Mai întîi a acoperit Dunărea cu o pulbere aurie, scînteietoare, pe urmă a făcut ca doi copaci uscaţi, încă în picioare, să pară un moş şi o babă stînd la taclale, ne-a scos în cale o lebădă cenuşie şi nişte cai încinşi de-a binelea, alergînd, a dat vîntului puterea să poarte foşnetele bălţii, ţipetele păsărilor de noapte şi mirosul izmei, a şters din mintea noastră şi din peisaj toate păcatele Deltei de azi (invazia motoarelor, a gunoaielor, masacrul făcut de braconieri, cîte şi mai cîte). Pe deasupra, în timpul acela lung, umflat şi leneş, timpul în care eu vîsleam, iar Ernest stătea tolănit în coada bărcii, cred că luna a reuşit un număr de iluzionism uimitor. Ne-a făcut fericiţi. Mai tîrziu, după ultimul cot al Dunării, Mila 23 a apărut în sfîrşit. Fiind la rame, stăteam cu spatele către sat, aşa că l-am văzut pe prietenul meu săltîndu-se pe banchetă şi arătînd cu degetul. A spus doar atît: Las Vegas! Las Vegas, nenică! M-am răsucit şi am dat cu ochii peste o mulţime de lumini albastre, mov şi verzi, care se aprindeau şi se stingeau ritmic, ca la o reclamă uriaşă. A fost un şoc. Electric. Abia în dreptul becurilor acelora zvăpăiate am cercetat locul în toată oribilitatea lui. O pensiune scumpă şi urîtă, un gard pieptos ca un buldog, o alee cu dale pe digul de pămînt, un podeţ din fier forjat, un ponton cu felinare, băncuţe şi balustrade lucioase, iar jos, aliniate ca la carte, şase şalupe vînjoase, un fel de jeepuri fără roţi. Deasupra trona firma mare, multicoloră, apucată de streche. Flash-urile aruncate din secundă în secundă treceau Dunărea la vechea cherhana, ca să fie limpede că nici acolo nu mai e ce-a fost, ci un hotel adormit. Dincolo de miezul nopţii, pensiunea părea o fondantă pe colivă. Am străbătut satul pe mijlocul apei, cît să-l pot privi în voie. Dacă în urmă cu opt ani nu exista nici o casă cu etaj, acum sînt cu zecile, dacă la fiecare poartă erau priponite bărci de lemn şi numărai cinci-şase motoare, acum e pe dos, parcă lotcile au ajuns piese de muzeu. În rest, fiindcă şi înălţimea contează pe lume, s-au ivit o antenă gigantică şi un hotel cu cinci niveluri, ca la munte. Am ajuns la cîrciumă chiar cînd tanti Mariţa punea lacătul la uşă. Căsca de zor, dar s-a întors din drum şi mi-a vîndut tot ce-am vrut. Am fumat trei ţigări la rînd, pe bolovanii de la mal. Cîndva, nu ştiu la a cîta ţigară, Ernest mi-a zis: bă, ce-am îmbătrînit!

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Libertățile lui Niță
Dosarul de față marchează un secol de la acea Constituție și o privește cu luciditate.
constitutia din 1923 2 jpg
Triumful efemer al brătianismului – Constituția de la 1923
Constituția de la 1923 este, în termeni politici, juridici şi simbolici, apoteoza lui Ioan I.C.Brătianu
img jpg
De la formă la forță: starea de asediu
O altă Constituție urma să fie proclamată la sfîrșitul lui februarie 1938, instaurînd formal autoritarismul carlist.
p 11 Carol al II lea WC jpg
Între bovarism și realitate tradiții constituționale la centenar
Constituția din 1923 e mai mult un abandon al constituționalizării și, în felul ei, un pas precar spre maturizare.
p 12 Juliu Maniu WC jpg
p 13 Statuia lui Ion I C  Bratianu WC jpg
Cît de liberală putea fi Constituția din 29 martie 1923?
Din punct de vedere politic, adoptarea Constituției României Mari reprezintă un considerabil succes al PNL.
culisele promulgarii constitutiei din 1923 bataie ca in filme in jpg
A fost suficient să vi se prezinte chestiunea femeilor...
Dl. V. Pella: Ce legătură are igiena cu drepturile politice ale femeilor?
Mîntuirea biogeografică jpeg
Azi, cu gîndul la mîine
Preocuparea pentru sustenabilitate are, în tot cazul, o natură problematizantă, interogativă, deschisă, care nu poate decît să placă „omului cu dileme”.
Green office space jpg
Despre sustenabilitate, azi
Consumul sustenabil nu presupune, implicit, o renunțare la consum, ci presupune, mai degrabă, o schimbare a comportamentului consumatorilor
p 14 Uzina electrica Filaret WC jpg
Electrificarea Bucureștiului
Orașul București a fost iluminat succesiv cu: lumînări de seu, păcură, uleiuri grele, petrol și electricitate.
Construction workers raising power lines   DPLA   fd565d9aa7d12ccb81f4f2000982d48a jpg
Uzina de Lumină – o istorie de peste un secol
Drept urmare, Uzina de Lumină a continuat să funcționeze doar ocazional, în caz de avarii în sistem, pînă în 1973, cînd, după 74 ani, și-a încheiat definitiv funcționarea.
p 10 jpg
În numele generațiilor viitoare
Cum privim spre generațiile viitoare?
p 12 WC jpg
Monahismul. Sustenabilitatea perenă
Tensiunile legate de ceea ce numim acum sustenabilitate și reziliență au existat dintotdeauna, fără îndoială.
p 11 BW jpg
Sfîrșitul războiului cu natura
Tăiem păduri în timp ce aducem în țară și îngropăm sau ardem mii și mii de tone de deșeuri.
marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.

Adevarul.ro

image
Regrete printre românii care au trecut la Hidroelectrica. Au fost atrași cu un preț mic, dar situația se schimbă
Cele mai multe contracte expiră în curând, iar oamenii se plâng că nici măcar nu au fost notificați de furnizor.
image
Cronica unei crime cu ucigaș cunoscut. Ancheta a durat 10 ani, deși polițiștii știau cine este făptașul
Autorul unei crime comise în urmă cu 15 ani s-a bucurat de libertate în tot acest timp, cu toate că anchetatorii aveau martori și probe care îl incriminau direct.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.