L-am întrebat pe un coleg ce s-ar putea spune sau cum să defineşti ceea ce sînt decreţeii. El mi-a spus că nu decreţeii sînt o problemă sau nu ei sînt problema principală, ci femeile, cele care au făcut copii, cele care n-au făcut copii " numai ele ştiu cum ", toate însă fiind într-un raport nefiresc cu propria lor sexualitate din cauza unui decret care le-a considerat "incubatoare", maternitatea fiind o obligaţie civică, patriotică. Dar, dacă vrem să vorbim despre ei, pare să fie la fel de greu ca şi cînd am vorbi despre femei. Dacă încerci să găseşti o definiţie certă, unanim acceptată a decreţelului sau a decreţeilor, ca grup, te rătăceşti în opinii foarte diferite. Tot aşa de diferite sînt şi modurile în care cineva îşi atribuie identitatea de decreţel sau acceptă apartenenţa la această categorie de indivizi. Nu spun de vîrstă, nu spun segment de vîrstă pentru că unii optează pentru a considera decreţel orice persoană născută după 1966, anul Decretului 770 privind interzicerea avortului şi contracepţiei la noi, pînă la anularea acestui decret, deci în intervalul 1967-1990. Se ştie cît a crescut natalitatea în urma acestui decret, din 14.7 în 1966 la 27.4 în 1967 la mia de femei. Anul 1972 a adus extinderea vîrstei de aplicare a decretului " de la 40 de ani la 45 de ani " şi creşterea numărului de copii avuţi de la patru la cinci. Unii susţin că naşterile din 1967 au dus la cohorte de decreţei, că au fost "născuţi la comandă" " este şi filmul regizorului Florin Iepan şi al producătorului Răzvan Georgescu " din cauza unui experiment social inuman. Alţii susţin că doar cei născuţi în 1968 pot purta această etichetă pentru că, după un timp, oamenii au reuşit să se adapteze la stilul de viaţă în care sexualitatea se trăia ca o constrîngere, ştiindu-se că asceza este imposibil de asumat. Totuşi, este greu de presupus că această cohortă de copii născuţi în timpul decretului sînt decreţei pentru că nu toţi au fost nedoriţi, unii au intrat în viaţă acceptaţi. Unii, sigur, au ajuns în orfelinate, alţii au fost "defecţi", alţii oricum ajungeau în instituţii pentru copii cu handicap. Cum îi putem diferenţia? Putem doar să-i amestecăm şi să-i considerăm copii care au crescut în comunism, putem să-i considerăm "copii cu cheia la gît". Sînt cei care aveau aproximativ 20 de ani în 1989 şi care acum se uită în urmă la cei care s-au născut exact cînd ei au intrat, ca şi ceilalţi, în altă pagină a istoriei noastre. Ce putem considera că-i face diferiţi? Numai copilăria şi dacă ne referim la copilărie, renunţăm la eticheta de decreţei. Urmărind pe net cum se percep aceste persoane, am văzut că ei nu au deloc caracterul unei cohorte omogene. Unii par să fie mîndri " chiar aduc argumente care susţin o imagine în care anumite trăsături de personalitate sau valori sînt pozitive, fără însă a omite şi unele "defecte şi tare". Unii cred că cei născuţi pînă în 1980, deci cei care sînt între 30-40 de ani, sînt cei mai "decreţei", indiferent dacă ei acceptă sau nu eticheta. Dar alţii, născuţi în jurul lui 1970, reacţionează critic şi resping apartenenţa: "sînt născut în 1974 şi aflu că sînt decreţel; sînt surprins şi ofensat", "decreţei înseamnă o înjurătură generalizată", "nu eu am lipit eticheta asta, ni s-a lipit pe frunte şi nu cred că este aşa uşor de scăpat de ea precum speri", "nu s-au născut atît de mulţi copii pentru că s-a dat decretul". Aceştia par să fie cei care ştiu că au fost doriţi oricum. Alţii sînt plini de un reproş adînc adus părinţilor: "nu trebuia să ne naştem, n-am murit cînd au vrut ei". Ce spune o femeie: "pe mine ştiu că s-au