Declinul demografic - o sursă de îngrijorare pentru societatea românească

Mălina VOICU
Publicat în Dilema Veche nr. 213 din 16 Mar 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Îmbătrînirea demografică este un fenomen care afectează statele moderne de cîteva decenii. Modernizarea a produs transformări marcante în structura familiei, cu implicaţii demografice semnificative. Ca urmare a participării tot mai ridicate a femeilor la piaţa muncii şi a utilizării pe scară largă a metodelor contraceptive, numărul naşterilor a scăzut semnificativ şi s-a trecut de la un model de familie cu mulţi copii, cu fertilitate apropiată de cea naturală, la familia cu unu sau doi copii. Pe de altă parte, dezvoltarea tehnologică a dus la dezvoltarea de noi tratamente medicale accesibile întregii populaţii. Acest fapt, cuplat cu îmbunătăţirea semnificativă a calităţii vieţii, a condus la creşterea speranţei medii de viaţă. Cu alte cuvinte, în statele industrializate oamenii au început să trăiască mai mult decît acum 50 de ani, însă se nasc tot mai puţini copii. Implicaţiile sînt majore pentru modul de funcţionare a societăţii în ansamblul ei. O primă consecinţă rezidă în faptul că populaţia dependentă, compusă în principal din pensionari şi din copii, depăşeşte numeric populaţia activă şi poate conduce în viitor la incapacitatea societăţii de a mai asigura venituri pentru cei inactivi. În acest context, primele vizate de un potenţial colaps sînt sistemele de pensii şi cele de asistenţă medicală, ambele înalt consumatoare de resurse şi dependente de veniturile realizate de populaţia activă. Procesul de îmbătrînire a populaţiei se află de cîteva decenii bune pe agenda politică a tuturor statelor puternic industrializate, iar soluţiile adoptate variază de la păstrarea în activitate pe o perioadă cît mai lungă de timp a celor aflaţi la vîrsta pensionării, pînă la stimularea fertilităţii prin flexibilizarea programului de lucru, oferirea de facilităţi publice de îngrijire a copiilor sau implicarea crescută a ambilor părinţi în creşterea copiilor. România: îmbătrînire demografică sau declin demografic? Ultimele studii atestă scăderea demografică marcantă prin care trece ţara noastră. Ridicarea restricţiilor impuse de regimul comunist în ceea ce priveşte planning-ul familial şi contracepţia, precum şi căderea economică prin care a trecut societatea românească în primii ani ai tranziţiei au dus la scăderea drastică a numărului de naşteri. Rata fertilităţii este printre cele mai reduse din Europa, chiar dacă începînd cu 2003 s-a înregistrat o uşoară creştere mai ales în zonele urbane. Studiile de demografie arată că în România numărul de copii care se nasc este mult sub necesarul înlocuirii generaţiilor. Spre deosebire de ţările Europei puternic industrializate, în România oamenii trăiesc mai puţin, speranţa medie de viaţă fiind mult redusă în comparaţie cu state precum Suedia şi Olanda. Sărăcia, accesul scăzut la servicii medicale şi lipsa educaţiei sanitare reprezintă numai o parte din factorii care explică această situaţie. Cu toate acestea, numărul copiilor care se nasc nu asigură înlocuirea generaţiilor. În plus, este de aşteptat ca dezvoltarea economică şi socială să crească speranţa medie de viaţă. Toate acestea vor agrava procesul de îmbătrînire a populaţiei. Dincolo de procesul "universal" de îmbătrînire a populaţiei, România se confruntă în ultimii ani cu o puternică migraţie externă. Deşi nu există date oficiale referitoare la acest fenomen, estimări neoficiale vorbesc de aproape un milion de români care muncesc în Italia şi încă unul în Spania. În multe oraşe europene poţi să auzi vorbindu-se româneşte la tot pasul, ceea ce arată că într-adevăr fenomenul migraţiei pentru muncă în străinătate este unul de proporţii. Cei care pleacă sînt în general parte a populaţiei active, persoane adulte şi care au o calificare. Toate acestea agravează declinul demografic al ţării. Predicţiile făcute de demografi în acest sens sînt îngrijorătoare. Conform estimărilor Fondului Naţiunilor Unite pentru Populaţie, pînă în 2050, populaţia României va ajunge la 16 milioane de locuitori, dacă nu se iau măsuri pe termen lung. Practic, în 40 de ani rata de dependenţă va fi de 1 la 9, adică un adult va trebui să susţină grupele de vîrstă vulnerabile (copiii şi vîrstnicii). Acesta este cel mai sumbru scenariu posibil, însă el reprezintă un semnal de alarmă căruia trebuie să i se acorde atenţia cuvenită. Ce se poate face? Experienţa altor state arată că nu există o soluţie unică, o reţetă a succesului în acest domeniu. Ce putem face este să învăţăm din experienţele altora, să vedem ce a mers şi ce nu şi să încercăm să aplicăm la situaţia particulară a României. Confruntate cu un declin demografic marcant în a doua jumătate a secolului al XX-lea, multe state puternic industrializate din Vestul Europei au încercat să suplinească deficitul de forţă de muncă prin importul de mînă de lucru ieftină din ţările slab industrializate, mai ales din Orientul Mijlociu. S-au constituit astfel largi minorităţi etnice care nu au putut fi integrate social şi cultural şi care constituie o problemă în sine la ora actuală, aşa cum arată tensiunile care există în societatea franceză, de exemplu. Deşi nu este o soluţie viabilă pe termen lung, va trebui să ne obişnuim cu ideea că în curînd România va deveni punct de atracţie pentru imigranţii din state mai sărace care vor încerca să ocupe nişele lăsate libere pe piaţa muncii de românii care au plecat. Aşa s-a întîmplat în ţări precum Italia şi Portugalia, care au constituit multă vreme surse de emigrare şi care au devenit acum puncte de atracţie pentru românii aflaţi în căutarea unor oportunităţi de cîştig. O soluţie îndelung dezbătută în spaţiul public românesc este cea a stimulării întoarcerii celor care au plecat la muncă în străinătate; o carte pe care este însă riscant să mizăm fiind dificil de estimat care este probabilitatea ca aceştia să revină să muncească în ţară. Experienţa străinătăţii nu le-a adus numai cîştiguri mai mari decît cele pe care le puteau obţine în ţară, ci şi o calitate a vieţii mai bună. Evident, o parte a celor plecaţi revine în ţară definitiv, alţii revin pentru scurte perioade de timp, însă este greu de crezut că odată ce şi-au făcut un rost, au casă şi serviciu, se vor întoarce cu uşurinţă în România. Experienţa Spaniei, Italiei şi Portugaliei, foste surse de emigrare, ne arată că este mai probabil ca întoarcerea să aibă loc la vîrsta pensionării, şi nu în perioada activă. Ce ar fi de făcut, totuşi? Strategia care ar putea să dea rezultate pe termen lung este cea de stimulare a fertilităţii. Introducerea indemnizaţiei de maternitate în 2003, cuplată cu creşterea economică de după 2000, a dus la o uşoară creştere a fertilităţii în ultimii 5 ani. Cu toate acestea, România nu este pregătită să facă faţă unei creşteri demografice de proporţii. Criza locurilor în grădiniţe cu care se confruntă marile oraşe demonstrează acest lucru. În lipsa unor politici coerente şi articulate, pe termen mediu şi lung s-ar putea ca fertilitatea să scadă din nou, atîta vreme cît societatea nu oferă posibilităţi de îmbinare a muncii cu viaţa de familie.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Drumul Vinului în Toscana României, printre podgoriile Drăgășaniului. „Zona a înflorit, practic!” FOTO VIDEO
Un vechi drum agricol printre podgoriile de pe dealurile Drăgășanilor a fost asfaltat pentru prima dată în istorie grație unui proiect cu fonduri europene în valoare de 1 milion de euro.
image
Craterele uriașe de pe dealurile Hunedoarei, rămășițe din anii '50 ale Războiului Rece VIDEO
Dealurile care înconjoară municipiul Hunedoara păstrează rămășițele puțin cunoscute ale unor locuri interzise în primele decenii de comunism. Câteva cratere mari stârnesc curiozitatea localnicilor.
image
Femeia prinsă făcând plajă pe șalupa Poliției Locale din Timișoara a revenit a doua seară la locul faptei. Ce gest ciudat a făcut acolo
Tânăra care a făcut plajă pe șalupa Poliției Locale Timișoara a revenit în seara următoare la ambarcațiune și a urcat pe ea cu loțiune de plajă și o lumânare.

HIstoria.ro

image
Un asalt dincolo de orice imaginație, în „Historia” de mai
„Un asalt îndrăzneţ, dincolo de orice imaginaţie“. Așa a numit Churchill operațiunea de salvare a lui Benito Mussolini din hotelul Campo Imperatore, în ziua de 12 septembrie 1943. Dosarul de luna aceasta este dedicat unui raid ca în filme, prezentat pas cu pas. Revista vă așteaptă și cu alte surpri
image
Spitalul de la Palatul Regal: Regina Maria, „mamă a răniţilor”
Regina Maria începuse, încă din anii neutralităţii, un plan de susţinere al războiului din punct de vedere sanitar şi medical, bazându-se pe experienţa – ce-i drept, mai redusă – din timpul războiului balcanic.
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.