De unde vin, unde vor să meargă?

Diana NEAGU
Publicat în Dilema Veche nr. 503 din 3-9 octombrie 2013
De unde vin, unde vor să meargă? jpeg

Îmi amintesc, cu un fior şcolăresc, de primele pagini ale capitolelor de istorie din manuale: cuprindeau, de obicei, colorate cu galben şi întotdeauna întinse pe ambele părţi, axe cronologice. Pornind de la acele puţine momente în care puteam avea o privire de ansamblu, mi-ar plăcea să desfăşor aici o axă (personală) a „omul activist“ în creştere, începînd cu originile lui – nu istorice, dar psihologice.

În copilărie, puiul activist (care, de obicei, e pui de activist) are o inocenţă şi o drăgălăşenie aparte. Astfel, începuturile sînt, ca întotdeauna, primite cu un zîmbet binevoitor, uneori cu nedumerire (pentru că micuţul seamănă deopotrivă în idei şi pozne cu Tom Sawyer, dar şi cu domnul Goe), admirat pentru îndrăzneala sa, apostrofat cînd întrece limita, dar, în fond, neluat foarte în serios în treburile de „oameni mari“. Puiul are, într-adevăr, creativitatea şi curajul de a cere bani sau recompense pentru ceea ce face, de a-ţi spune în faţă că eşti plictisitor, de a solicita să se joace de-a trenul, apoi de-a emisiunea TV, apoi de-a salvatorul unor persoane care sînt blocate în zapadă.

Are loc însă, uneori brusc, alteori printr-o „pregătitoare“ etapă, întîlnirea inconfortabilă dintre activist şi regulile altora: intrarea la şcoală. Divina instituţie care îi încurajează din plin pe copiii activi, atît timp cît se află „pe direcţia bună“. Cu ochii mari şi mîna pe sus, activistul continuă să-şi exprime liber părerea, strigă cînd i se ia pixul, refuză să tragă linii pînă jos, intră în competiţii, plînge în public, se oferă să care cutii, să deschidă geamul, să şteargă tabla. Deranjant, dar îndrăgit, micuţul iese în continuare în evidenţă prin fel de fel de vociferări şi comportamente „altfel“.

La pubertate, deja explodează. Scos din sărite de nedreptate, avînd preocupări hedoniste şi mai cu seamă extraşcolare, activistul devine sursă de spaimă, oboseală, lacrimi şi exasperare pentru dascălii săi. Fiecare conversaţie cu el duce fie la vinişoare verzi ce palpită în tîmple, fie la zîmbete triumfătoare, datorate unei dispute cîştigate. Încă de pe acum putem să ni-l imaginăm în viitor, stînd la pupitru, în vreun talkshow de maximă audienţă, susţinut prin pancarte, sloganuri şi inimi pline de iluzii de publicul entuziast al clasei a VI-a. Cu trecerea timpului, motivaţia lui se schimbă: dacă la început era vorba de dorinţa de a cerşi atenţie, deja notorietatea de care se bucură îl aruncă pe braţele mulţimii.

Activistul îşi aminteşte însă cu dibăcie că mulţimea este cea care îl susţine şi că pentru ea există; de aceea, el se îndreaptă uşor spre ceilalţi şi funcţionează pentru un bine comun, fie el şi o petrecere, o lucrare amînată, mai multe pauze, o minge de baschet.

Abia cînd trece la adolescenţă putem înţelege adevărata natură a activistului. Dacă în copilărie credeam că activistul este cel care se oferă voluntar în toate, cel care dă răspunsuri corecte şi participă la toate concursurile, acum ne lămurim că prima condiţie a activismului este lipsa obedienţei. Încep îndoielile serioase cu privire la legitimitatea autorităţii învestite pentru a „educa“. Activistul este, deci, cel care se revoltă, are curajul să se exprime şi propune o schimbare. Fără această ultimă condiţie, combinaţia de revoltă cu lene duce la o lamentare permanentă şi liniară, o voce subţire care strigă în deşert, confortabil aşezată în nisip, refuzînd să caute vreo oază.

Crescut astfel, în spiritul discernămîntului, dar şi al indignării, al creativităţii, dreptăţii şi altruismului, dar şi al incisivităţii şi hotărîrii duse pînă la impertinenţă, activistului nu-i mai rămîne decît un singur lucru pentru a „se coace“, pentru a rodi: o cauză. Chiar dacă este personală sau împărtăşită şi de alţii, dacă implică un salt de sute de ani înspre viitor sau o întoarcere la valori ancestrale, dacă are legătură cu mediul, politica, economia, religia sau chiar moda, activistului îi trebuie o convingere, o credinţă atît de bine înrădăcinată, încît să poată fi insuflată şi altora.

Zi şi noapte sîntem bombardaţi de activişti care mai de care. După cum se poate vedea mai sus, eu însămi îi văd şi îi aud, de-a lungul zilei, pe cei mici şi pe cei mari. Mă obosesc, mă enervează şi mă pun pe gînduri. Ce să facem cu ei? De unde vin, unde vor să meargă? Oare nu cumva sîntem şi noi unul dintre ei? Nu am avea oare nevoie de linişte? Cu toate acestea, privesc şi în colţul opus şi ceea ce văd mi se pare mult mai problematic: aşteptînd să se întîmple ceva, cuminte, în banca ei, cu privirea pierdută, şade periculoasa şi sfîşietoarea indiferenţă.

Diana Neagu este psiholog. Foto Lucian Muntean

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Când ajunge din nou în România un val de aer polar: unde se anunță ger cumplit, cât mai ninge la munte
Trei zile de iarnă autentică se anunță în mai multe județe din zona de munte. Meterologii anunță ninsori puternice și viscol. Începând de duminică însă un val de aer polar lovește România. Sunt așteptate temperaturi de până la minus 20 de grade Celsius.
image
Trufia îngroapă România. De ce nu putem fi cel mai de preț aliat pentru Occident: „Suntem ca ruda aia săracă...”
România nu reușește să profite de oportunităţi și să-și exploateze potențialul. Marius Ghincea, profesor la Universitatea Johns Hopkins, explică ce-i lipsește României.
image
Netflix, accesat doar din propria locuinţă. Compania ia măsuri drastice: care va fi singura excepţie
Netflix urmează să ia măsuri drastice, astfel încât utilizatorii să nu îşi mai poată împărţi contul cu alte persoane. Decizia a venit, după ce datele statistice au arătat că peste 100 de milioane de utilizatori din întreaga lume folosesc, de fapt, contul altcuiva.

HIstoria.ro

image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.