De profesie, deloc auto

Andrei CRĂCIUN
Publicat în Dilema Veche nr. 694 din 8-14 iunie 2017
De profesie, deloc auto jpeg

În lunga și deloc dureroasa și parțial inutila trecere a mea prin școlile, liceele și universitățile din țara noastră (și din străinătate), nu am picat nicio­dată un examen. Nu știu cum e. E adevărat, de cîteva ori, am evitat să mă prezint, simțindu-mă slab. Am pierdut numai prin neprezentare.

Trăind într-o casă de profesori de matematici, am avut respect pentru educație. Acum, la bătrînețe, regret. Că, uite, nu s a ales nimic de mine. Nici măcar o zi n-am apucat și eu să fiu bugetar cu normă întreagă, să curgă peste mine laptele și mierea. Am puterea să recunosc: am trăit degeaba.

Cum nu am picat nici un examen în școală, nu e greu de presupus că am picat o mulțime la școala vieții. Formal, însă, o singură dată s-a abătut asupra mea urgia eșecului lamentabil. Acela, cel picat, a fost, de altfel, cel mai greu examen din viața mea. Era să omor o babă.

Am căzut la examenul de obținere a permisului de conducere a autoturismului (categoria B) pe drumurile publice. Aveam frumoasa vîrstă de optsprezece ani și două luni. Și nu e vorba că mă credeam Ayrton Senna, dar în timpul școlii de șoferi am fost implicat într-un accident rutier. Am făcut o stîngă mai precipitat, din dreapta mi-a venit cu viteză un începător și cele două Dacii s-au avariat în mod egal. Nu purtam responsabilitate. Instructorul ce păzea? Dar uite că am rămas cu puțină teamă.

Ca atare, în ziua examenului mi-a cam tremurat piciorul pe ac­ce­le­rație. De fapt, mi-a tremurat bine de tot, că m-am trezit că-i dau nebunește talpă de parcă voiam să scap de poliție. Polițistului care mă evalua, aflat în dreapta, nu prea i-a plăcut situația. Mi a dat și el să fac o stîngă. N-am redus viteza corespunzător, de era mai-mai să acroșez o sărmană bătrînă care se deplasa regulamentar pe trotuar către piața de legume și fructe.

Căderea mi-a fost categorică, justificată. Am fost tînăr și am mers mai departe, ce era să fac? M-am pregătit mai bine și, pe 3 decembrie 2001, m-am prezentat din nou la examen. Eram la fel de prost șofer, însă în noaptea dinainte ninsese, ninsese ca după ce l-au împușcat pe Ceaușescu. S-a așternut frumos neaua, peste carosabil, peste zebre, peste trecători, ar fi nins chiar și peste mustața mea, ca-n Cărtărescu, dar eu, fiind secolul XXI, nu purtam mustață.

Am condus cu o eleganță ieșită din comun, adaptînd viteza la condițiile groaznice. N-am depășit douăzeci de kilometri la oră. Am luat virajele ca nimeni altul, am parcat lateral și nu am avut nici un incident cu ceilalți participanți la trafic, poate și pentru că aceștia absentau.

Păi? Aia nu era vreme să dai la loptată, să scoți mașina din parcare. Am șofat ca un rege al zăpezilor, ce mai!

După aceea, am avut totuși bu­nul simț să conduc numai și numai dacă era nevoie. Și uite că de șaisprezece ani n-am avut nici un necaz mare în trafic. Sînt cuminte, depășesc doar biciclete, cum s-ar spune.

Bine, i-am spulberat odată oglinda unui băiat la noi, în mahalaua Teilor. Dar aceea e o altă poveste, iar examenul confruntării cu agentul constatator ar necesita un roman-fluviu.

Poate altădată. 

Andrei Crăciun este jurnalist și scriitor.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cât vor plăti turiștii pentru o noapte de cazare în Mamaia, de 1 Mai: prețurile concurează cu cele din Dubai
Pentru minivacanța de 1 Mai, cele mai căutate stațiuni rămân Mamaia Nord și Vama Veche. Hotelierii și comercianții au majorat prețurile, concurând cu destinațiile de lux de pe planetă.
image
Penurie de alimente și creșteri de prețuri fără precedent în Marea Britanie din cauza vremii nefavorabile. „Piețele s-au prăbușit”
Marea Britanie se confruntă cu penuria de alimente și cu creșterea prețurilor, deoarece vremea extremă legată de schimbările climatice provoacă producții scăzute în fermele locale și în străinătate, potrivit The Guardian.
image
Kremlinul cumpără Găgăuzia folosind o schemă sovietică
Într-o analiză pentru CEPA Irina Borogan, jurnalistă de investigații, și Andrei Soldatov, expert în serviciile secrete ruse arată mecanismul prin care regimul Putin cumpără în mod deschis influență în țările vecine.

HIstoria.ro

image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.