De la telemea la Stilton

Publicat în Dilema Veche nr. 259 din 31 Ian 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

- Mă, ai nişte busuioc prin grădina aia? - Păi, ia vezi după răsadurile de roşii. Da’ ce faci cu el, Doamne, iartă-mă? - Las’ că vezi tu. Şi mi-a trîntit cumnată-mea o salată cu fo’ trei-patru roşii aşaa, tăiate mic, m-a întrebat de ulei de măsline de m-am uitat cruciş la ea: "Da ce, fă, d-ăsta d-al nostru, de floare, nu-i bun?". Aşa. Şi a pus peste roşiile alea busuioc, mă! Busuioc de popă! Am mîncat de ne-au ieşit ochii din cap. Păi da, la ei în Italia cică mănîncă macaronarii ăia busuioc pe pîine. "Buchete d-alea cum le-o zice." Marinică e de la Ciorogîrla. Are neamuri care muncesc în Italia, ba a fost şi el pe acolo, în vizită; au dormit claie peste grămadă, da’ ce frumos a fost! A văzut marea, şi-a suflecat pantalonii şi a intrat un pic cu picioarele. Caldăăă! Bine trăiesc italienii ăştia, dar nu şi-ar fi imaginat că mănîncă atîtea ierburi. Şi pizza d-aia. Pizza o cunoştea din România, mai cereau ăia micii şi făcea nevastă-sa, da’ mai au italienii unele aşa numa’ cu nişte ierburi şi roşii... Fără o slăninuţă acolo! (Şi l-au mai enervat în Italia scuterele de l-au bîzîit ca tînţarii.) După ’89 printre primele intrate în România au fost shaormeriile. Au prins. Cina sau prînzul din lipia arăbească a devenit opţiune şi pentru taximetriştii lihniţi în noapte, şi pentru corporatiştii care dădeau o fugă pînă la sirianul din colţ cu tot cu permisul de intrare în clădirea de birouri atîrnat de gît. Orientul Apropiat aduce mai apoi humus-ul - pasta de năut - combinaţii aromate de cărnuri, tot soiul de salate - tabuleh şi fatoush pe care a început să le cumpere lumea ca mîncare de postul Paştelui - sfîntă globalizare! Au urmat repede fast-food-urile americane vizitate în primii ani cu imensă curiozitate şi devenite loc de mondenităţuri. Cum s-a întîmplat de altfel la Moscova, unde rusoaicele îmblănite au găsit vreme îndelungată culmea şicului în a-şi tăvăli diamantele prin chifle. Interesant e că primul McDonald’s care să concureze blini s-a deschis acolo în 1990, cînd încă mai exista Uniunea Sovietică, după îndelungi negocieri cu autorităţile comuniste. Se putea ceva mai glasnost? Imaginaţi-vă cum ar fi fost deschiderea unui asemenea local în toamna lui ’89 în România. Să revenim, dar, la evoluţia culinară românească post-decembristă. După arăbisme şi americanisme, modestele macaroane care se lipeau la fiert, cu gust de metal umed, s-au dezlipit şi au devenit "paste". Linguini, tortellini, tagliatelle, penne, cannelloni - toate formele, toate umpluturile, sosuri, condimente. Gusturile încep să se rafineze odată cu bucătăria extrem-orientală. Şi aici cu mari variaţii. De la cea mai comună, cea dubios-chinezească, pînă la sushi-urile japoneze sau tempura coreene. (Pentru cei care îşi mai aduc aminte: în Bucureşti exista un singur restaurant chinezesc pe vremea lui Ceauşescu. Extazul suprem şi culmea rafinamentului se numeau "porc cu alune".) Lumea începe să prindă gust şi pentru urgisita vită. Iar bucătarul care o găteşte învaţă cum şi de unde să comande carnea. Preferabil Argentina, cu preţuri pe măsură la masă. Fructele de mare - oh, the horror -, nişte gîndaci mai mari pentru mîncătorul de ceafă cu cartofi prăjiţi, sînt aduse proaspete şi sînt de găsit prin hipermarketuri pe aşternuturi sticloase de gheaţă mărunţită. Prin bucătăriile de acasă gospodinele încep să arunce în mîncare cardamon, curry, turmeric şi verdeţuri de Provenţa. Unii soţi suferă. Orezul din care mama culegea pietricele se sălbăticeşte, devine basmati şi thai. Apar aşa-numitele restaurante fusion - un pic de Orient, un pic de franţuzesc cu o fărîmă creolă, ea însăşi o bucătărie combinată. O amestecătură adicătelea, un spîrc pe o farfurie cît capacul de la oala de ciorbă; albă farfuria, picurat gingaş pe marginea ei sosul, artistic răsfirată verdeaţa. Cepşoara e şalotă, pătrunjelul e coriandru. România găseşte în preajma Crăciunului şi culmea fusion-ului local: pizza cu sarmale. Prilej de întrebări: pe cînd şi pizza cu ciorbă de burtă? Între atîtea fusion-uri, un lucru sigur n-a pierit. Grătarul. În toate poieniţele, păduricile, pe mal de rîu-pîrîu, între blocuri şi în blocuri vălătuceşte fumul de cărnăraie învîrtită cu meşteşug de "neni" cu maşină şi nevastă. Gospodari adevăraţi, cititori de teorii ale conspiraţiei, de "ştiati că..."-uri, buni oratori la mese şi strategi într-ale celui de-Al Doilea Război Mondial, cu furculiţe şi scobitori pe masă, gospodari care mai au plăcuţe pe uşa de la intrare cu "Fam. inginer Cutare". Toleranţa românească la intrările culinare noi e gradată, la rîndul ei, şi nu are legătură neapărat cu gradul de educaţie al consumatorului. Un test greu de trecut pentru mulţi s-a dovedit a fi brînza cu mucegai, fie ea franţuzească, nemţească sau englezească. Care a început însă a fi cumpărată şi mîncată cu fructe şi vin. A intrat în componenţa diverselor sosuri. Am descoperit că a intrat şi în componenţa frigiderului meu sub forma unei bucăţi de telemea neaoşă uitată acolo cu săptămînile. Mucegaiul ignobil trebuie să dispară! Mă duc să arunc "roquefort"-ul. "Delikatessen", anyone?

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Jobul plătit cu 500 de lei pe zi, dar refuzat de mulți în România. „În Italia se dau doar 40 de euro pentru asta”
România e printre țările cu cele mai mici salarii din UE, însă există și slujbe bine plătite, la care însă nimeni nu se înghesuie. Spre exemplu, există oameni dispuși să-și plătească angajatul cu 500 de lei pe zi, însă nu au întotdeauna pe cine.
image
Cum a ajuns un bărbat să fie sechestrat timp de 7 zile într-un club de masaj erotic din Centrul Vechi al Capitalei
O inedită metodă de înșelăciune a fost pusă în practică în Centrul Vechi al Capitalei, iar victimă a căzut un bărbat. Individul tras pe sfoară a fost privat de libertate timp de șapte zile și ținut într-un club de masaj erotic din Centrul Vechi.
image
Românii din diaspora îi acuză pe cei din țară că au votat greșit: „Pe câți bănuți v-ați vândut?” VIDEO
O româncă stabilită în Germania și-a exprimat frustrarea și indignarea față de rezultatele alegerilor din 9 iunie, într-un videoclip postat pe TikTok, devenind rapid viral pe rețelele sociale. Femeia critică dur alegerea concetățenilor săi.

HIstoria.ro

image
Marcel Pauker, lider al comuniştilor români, anchetat şi împuşcat în URSS
La începutul lui octombrie 1937, Marcel Pauker, lider al comuniştilor români, e chemat la Moscova pentru a răspunde unei anchete a Kominternului.
image
Hanurile de altădată, precursoarele caselor de schimb
Zarafii s-au orientat spre construcțiile ce ofereau cele mai sigure condiții, dar și accesibilitate, adică hanurile, precursoarele hotelurilor, în curțile cărora își puteau desfășura activitatea.
image
De ce au ajuns sovieticii primii la Berlin?
Pe 16 decembrie 1944, în condiții meteo nefavorabile, Wehrmachtul a declanșat o masivă contraofensivă împotriva trupelor americane dispuse în zona Ardenilor din Franța, Belgia și Luxemburg.