De la șoimi la acvile

Ovidiu Neculai BUFNILĂ
Publicat în Dilema Veche nr. 743 din 17-23 mai 2018
De la șoimi la acvile jpeg

Relația românilor cu păsările de pradă trece de la acvila Imperiului Roman, prin romanul Neamul Șoimăreștilor, și ajunge pînă la nuvela „La Vulturi“. Problema este că nici răzășii cu nume de răpitoare ai lui Sadoveanu și nici vulturii lui Gala Galaction nu se prea regăsesc în studiile de specialitate cu caracteristicile date de scriitori. Nu e nimic, nici bufnițele de zăpadă nu duc poșta tinerilor vrăjitori, ca în literatura universală din genul Young Adult. Dar este clar că românii au stat cu ochii pe păsările de pradă. Mai ales că una dintre ele stă chiar pe stema României. Acolo avem cel mai puternic și agresiv răpitor diurn – acvila de munte, căreia i se mai spunea și pajură. Adică a tronat ceva timp și pe fisele folosite la „datul cu banul“.

Dacă ne luăm după Sadoveanu, șoimii rătăcesc prin lume și apoi vin acasă să se așeze la cuibul lor. Corect, în totalitate. E drept, juvenilii de păsări răpitoare vagabondează prin lume, pînă cînd decid să se așeze undeva. Problema lor e cînd ajung acasă, pentru că șoimii nu construiesc cuiburi, ei preferă să le ocupe pe cele gata construite de alte păsări. Iar cel mai mare dintre șoimi poartă un nume superb – şoimul dunărean (Falco cherrug). Cel mai mic dintre șoimii europeni apare doar pe timp de iarnă la noi, iar de acolo i se trage și denumirea populară – şoimulețul de iarnă (Falco columbarius).

În ceea ce privește nuvela lui Galaction și copiii ca victime ale păsărilor de pradă, n-a fost înregistrat nici un caz de acest gen. În ce îi privește pe codalbi, românii le respectă statura – sînt cele mai mari acvile de pe continentul european, cu o deschidere a aripilor de 2,4 metri, mai mare decît cel mai înalt român – Ghiță Mureșan are „doar“ 2,35 metri. Ce nu reușim noi să respectăm este denumirea de acvilă. Codalbii sînt mereu alintați cu apelativul de vulturi, dar sînt acvile. Cele mai mari. De fapt, există prea puțini traducători români care să nu se repeadă pe cuvîntul englezesc „eagle“ și să nu îl traducă cu „vultur“, în loc de „acvilă“. Iar cele mai mari răpitoare chiar nu merită să fie confundate, nici măcar în romanele Hobbitul și Stăpînul Inelelor, acolo unde îi salvează de mai multe ori pe eroii lui Tolkien.

Echipa de curățenie a naturii

În ce privește vulturii, România nu mai are nici o pereche care să cuibărească pe teritoriul țării. Cum s-ar spune, au dispărut. Cîndva, la noi au existat perechi cuibăritoare din toate cele patru specii ale Europei, dar nu mai avem decît semnalări sporadice de vulturi. Trebuie spus că aceste superbe păsări au o reputație nemeritată – se spune „a sări ca vulturii pe cadavru“ – și li se atribuie atitudini negative. Nu e cazul. Sînt cea mai eficientă echipă de curățenie a naturii. Ei duc gunoiul. Nu lasă să se răspîndească bolile. Elimină un leș cu totul. Hoitarul, vulturul pleșuv sur și vulturul negru curăță carnea de pe oase și îi fac loc zăganului, vulturul care consumă și oasele. În urma lor nu mai rămîne nimic. Revenind la observațiile de vulturi din România, an de an există semnalări de păsări care ajung aici. Din cînd în cînd, un hoitar (Neophron pernocpterus) sau un vultur pleșuv sur (Gyps fulvus) mai trece granița din Bulgaria, dar sînt vizite rare.

Recent, au existat și cîteva semnalări de vulturi negri (Aegypius monachus). Vecinii bulgari au programe de reintroducere a speciei în țara lor, păsări reintroduse care provin din Spania și pe care le hrănesc la stații speciale, unde le livrează cadavre de animale. Doar că păsările au aripi și nu văd foarte bine granițele. Așa a ajuns un vultur pleșuv pe un hotel din Alba Iulia, hoitarii pe stîlpii de înal­tă tensiune din Dobrogea și – după 83 de ani – un zăgan a survolat Carpații, în 2016. Pasărea, botezată Adonis de cercetătorii francezi, le-a dat emoții serioase. Emițătorul satelitar s-a defectat deasupra Olteniei, iar biologii au tremurat la gîndul că a murit. După cîteva luni, vulturul a fost revăzut în Franța, fiind recunoscut după penele decolorate special și după inelele ornitologice de pe picior.

Urbanii şi nesuferiţii

Spre deosebire de eroii lui Sadoveanu, șoimii nu refuză orașele. Nici măcar Bucureștiul. Cel mai bine adaptat șoim la viața de oraș este vînturelul roșu (Falco tinnunculus). Este, de fapt, șoimul pe care îl vom întîlni cel mai des pe continentul european, o pasăre capabilă să vadă în spectru UV și să ia urma unui șoarece după petele de urină. Se instalează fără probleme în nișele de clădiri, în aerisirile de la debara sau de la baie, uneori și în jardiniera unde s au uscat mușcatele de acum un an. Dar, de departe, cel mai important oaspete din orașe este șoimul călător (Falco peregrinus). Este cea mai rapidă viețuitoare de pe planetă. (Da, este încă şi mai rapid decît ghepardul.) Atunci cînd se lansează în picaj, un șoim călător atinge viteze care trec de 330 de kilometri pe oră. Cînd șoimul călător trece pe deasupra Pieții Universității, stolurile de porumbei învață cît de confortabil este totuși să stai la înghesuială sub o grindă. Un porumbel matur nu are nici o șansă în fața unui asemenea răpitor. Nici nu mai e de mirare că o pereche de șoimi călători trece în patrulare peste Parcul Natural Văcărești, locul unde au fost observate peste 140 de specii de păsări sălbatice.

După ciori și porumbei, pe care oamenii îi urăsc pentru mizeria pe care o fac, probabil că păsările cele mai detestate din România sînt ulii. Nu există columbofil care să nu se teamă de ghearele unui uliu porumbar. La țară, doar apariția unei siluete de răpitor duce la golirea poiatei de găini, la urlete disperate ale gospodarilor care vor să alunge pasărea, să o împiedice să plece cu un pui în gheare. Pentru uliu nu e greu, strînge aripile, vine în picaj și „preia“ din voleu tînăra pasăre de curte care nu s-a mișcat vioi la semnalul de alarmă. Pentru țăranul român, diferența dintre uliul porumbar și cel păsărar contează prea puțin. Dacă ajungem la finețuri precum șorecar comun, mare sau încălțat, rezultatul e același. Poate doar la viespar și la șerpar să se manifeste o toleranță mai mare, dar nimic nu întrece furia columbofililor. Nu au fost puține cazurile cînd oamenii au investit mult în porumbei de curse sau ornamentali și s-au trezit cu stolul zburătăcit. Replica a fost simplă și crudă – capcane cu care să fie prinse răpitoarele.

Există însă și cazuri cînd agricultorii sînt mulțumiți de prezența răpitoarelor pe lîngă „afacerea“ lor. Este cazul piscicultorilor. Orice lac cu pești va atrage păsări ihtiofage, de la stîrcii cenușii (cei mai mari din România) la chire și chirighițe. Deasupra lor, cu aripile în formă de V, peste cap, planează silueta celui mai mare erete din Europa – eretele de stuf. Acesta nu se sfiește să înhațe puii de stîrc din coloniile aflate pe sălcii sau pe stuful bătrîn. La livadă, la vie, nimeni nu se atinge de răpitoare. Atacă și graurii și rozătoarele, specii pe care agricultorii le blamează pentru pierderi. Iar dacă un agricultor dorește să aibă și o producție bio, atunci e clar că are nevoie de răpitoare. De aceea se amplasează cuiburi artificiale în zonă, dar și ­stîlpi de forma literei T, locuri de pe care răpitoarele pot pîndi orice mișcare.

La final, cîteva cuvinte despre cele mai hulite păsări de pradă – bufnițele. Le-am construit o reputație de ciocli, de piază-rea. Totul pleacă de la obiceiul priveghiului. Noaptea, cu un decedat care nu era îmbălsămat, mirosul era insuportabil. Se deschideau obloanele de lemn. Se aprindeau lumînările. Moliile mari, ca și alte insecte, erau atrase de lumină. După ele, cucuvelele, specia care le vînează. De aici a apărut superstiția că atrag moartea. A durat mult pînă cînd oamenii au descoperit că le sînt „folositoare“, așa că au fost importate în Australia pentru a păzi silozurile de grîne de rozătoare. 

Ovidiu Neculai Bufnilă este responsabil de comunicare al Societăţii Ornitologice Române (www.sor.ro), cel mai longeviv ONG de natură de la noi. Biologul Sebastian Bugariu a asigurat corectura de specialitate a acestui material.

Foto: Sebastian Bugariu

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

sauna jpg
10 secrete ale scandinavilor pentru o viață săntosă! Află-le și tu!
Stilul de viață scandivan este sănătos și ascunde secrete care te pot inspira și pe tine.
Djokovici Alcaraz jpg
LIVE / Meciul începutul de an: Alcaraz - Djokovici, în sferturi la Australian Open
Între Djokovici și Alcaraz este o distanță de 16 ani.
anglia png
Motivul pentru care o româncă stabilită în Anglia dorește să revină în țară. „Eu sunt de patru ani jumătate aici”
Nenumărați români aleg să plece dincolo de hotare în căutarea unui trai mai bun, însă, câteodată, se lovesc de probleme la care nici nu s-ar fi gândit.
profimedia 0683847339 jpg
Ucraina a arestat trei comandanți, pe care îi acuză de neglijență pe frontul din Harkov
Serviciul de securitate al Ucrainei a arestat trei comandanți care sunt acuzați de neglijență în legătură cu organizarea necorespunzătoare a apărării în regiunea Harkov, unde rușii au lansat o ofensivă în mai 2024, relatează presa ucraineană.
uitare_shutterstock 364310372 jpg
Ce cauze duc la uitare?
Problemele cu memoria pot fi frustrante, dar nu toate ar trebui să te îngrijoreze. Uneori, ele pot fi un semnal al unor probleme de sănătate care pot fi tratate. Iată ce condiții ar putea contribui la uitare și ce poți face pentru a-ți îmbunătăți memoria.
femeie haine dulap shutter jpg
Ingredientul din bucătărie pe care trebuie să-l pui în dulap. Păstrează mirosul frumos al hainelor și ține moliile la distanță
Bicarbonatul de sodiu, un ingredient bine-cunoscut pentru utilizările sale multiple în bucătărie și curățenie, poate deveni și aliatul tău de încredere în îngrijirea hainelor.
Nicusor Dan la Congresul USR FOTO Inquam Photos Octav Ganea jpg
Nicușor Dan, după revenirea lui Trump la Casa Albă: „România trebuie să își alinieze întreaga politică externă”
Primarul general al Capitalei, Nicușor Dan, subliniază necesitatea unei strategii externe unitare pentru România, afirmând că țara noastră trebuie să rămână alături de NATO și Uniunea Europeană, în ciuda schimbărilor provocate de revenirea lui Donald Trump la Casa Albă.
1 paracetamol jpg jpeg
Iei paracetamol pentru durere? Nu ești ferit de riscuri!
Dacă obișnuiești să iei paracetamol pentru durerile cronice sau pentru a-ți calma disconfortul ocazional, trebuie să știi că acest medicament aparent inofensiv poate fi riscant pentru sănătatea ta, mai ales dacă ești în vârstă.
Péter Szijjártó facebook png
Ungaria ar putea miza pe gazul din România. Anunțul făcut de ministrul ungar de Externe la București
Ministrul ungar de Externe, Péter Szijjártó, a declarat la București că Ungaria nu renunță la gazul rusesc, considerat cea mai bună opțiune, dar privește cu speranță către producția din zăcământul Neptun Deep din România.