De la muncitor la angajat

8 octombrie 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Despre clasa muncitoare am învăţat la istorie, pe vremea lui Ceauşescu, că era una dintre clasele de bază ale societăţii socialiste multilateral dezvoltate, dacă nu chiar cea mai importantă, care, alături de ţărănime şi intelectualitate, duceau ţara înainte. Desigur că ştiam, chiar şi pe vremea aceea, că în spatele terminologiei sforăitoare se ascunde o realitate: membrii ei sînt cei care, pînă la urmă, ne asigură bunurile de toate felurile de care avem o nevoie mai mult sau mai puţin directă, de la tractoare la pantofi. După ’90, imaginea pe care am avut-o despre această categorie socială s-a tot schimbat: cea la care s-a ajuns, în multe locuri din ţară, este a unor mase de oameni rămaşi fără lucru în întreprinderi privatizate defectuos, devenite, ele însele, nişte ruine... Sigur că aceasta nu este situaţia tuturor fabricilor: există unele care au fost preluate de investitori serioşi, retehnologizate, făcute să fie profitabile... Evident, despre acestea se vorbeşte mai puţin: imaginile mai pregnante, care marchează opinia publică, sînt întotdeauna cele negative. Îmi amintesc că am vorbit cu muncitorii de la ARO Cîmpulung, care încă de prin anii ’90 aveau probleme, şi mi-au povestit cum se debranşau pe capete de la încălzirea electrică şi cum se pregăteau să plece în străinătate; sau cu cei din fostul combinat de la Călan, devenit groapă de gunoi, care scotoceau după fiare vechi şi apoi le vindeau la kilogram. Contactele cu toţi aceşti oameni şi informaţiile apărute despre ei în presă m-au pus pe gînduri în legătură cu cauzele evoluţiei unei categorii sociale despre care, repet, învăţasem la istorie că era fruntaşă şi indispensabilă. Am vrut să văd, în acest dosar, ce a mai rămas din clasa muncitoare - mai curînd în sensul schimbării accepţiei termenului în contextul epocii postindustriale a societăţii de consum; şi cum îşi mai găsesc locul, în acelaşi peisaj, întreprinderile socialiste de altădată, mîndria conducătorului iubit, care aveau drept angajaţi mii de oameni. Ceea ce am înţeles, atît din părerile sociologilor, cît şi din reportaje, este că nu prea îşi mai găsesc locul. Cel puţin nu în formula megalomanică în care funcţionau în socialism. Prezentul (dar şi viitorul) este, acum, al întreprinderilor mai mici, cu sute sau chiar zeci de angajaţi, specializate nu numai în domeniul producţiei, ci şi al serviciilor. "Clasa muncitoare" nu a dispărut, nici nu s-a mutat cu totul în paradis, ci şi-a schimbat numărul şi, oarecum, componenţa. Munca fizică şi studiile medii sau mai puţin decît medii au rămas criteriile după care oamenii sînt integraţi în rîndurile ei. Cît priveşte partea ideologică, ceea ce, cîndva, se numea "conştiinţa de clasă" a dispărut. Fiind înlocuită, poate, cel mult cu una economică, care-i ajută să-şi apere drepturile de salariaţi. Noţiunea însăşi de "clasă" a devenit indezirabilă, precum şi termenul de "muncitor", care tinde să fie înlocuit cu cel, mai neutru, de angajat. (I. P.)

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Semnul că ai putea fi alcoolic funcțional care te dă de gol în cârciumă: „Vei găsi inevitabil o scuză”
Un expert în dependență a dezvăluit care este semnul că cineva ar putea fi un alcoolic funcțional și poate fi observat cu ușurință.
image
Medicamentul foarte ieftin care poate să provoace o scădere în greutate de 14 kilograme într-o lună. Avertismentul specialiștilor
Un nou „medicament-minune” pare să fi intrat în atenția oamenilor care vor să slăbească. Este vorba de un produs de mai puțin cinci euro care ar putea provoace o scădere în greutate de aproape 14 kilograme într-o lună.
image
Nou cutremur în industria IT. Gameloft a concediat toți angajații din Cluj-Napoca
Gameloft, unul dintre cei mai mari producători de jocuri video din lume, a anunțat că renunță la filiala din Cluj. Criza internațională din domeniul IT se simte din ce în ce mai mult și în România. în contextul în care lunile trecute, NTT Data a fost nevoită să recurgă la concedieri.

HIstoria.ro

image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.
image
Bătălia de pe frontul invizibil al celui de-al Doilea Război Mondial
La izbucnirea războiului, în 1939, în Marea Britanie exista pericolul formării unei puternice coloane a cincea. Agenții Serviciului britanic de securitate (MI-5) au reușit să neutralizeze rețele importante de simpatizați pro-germani din Regatul Unit.