De la formă la forță: starea de asediu

Cosmin CERCEL
Publicat în Dilema Veche nr. 990 din 30 martie – 5 aprilie 2023
image

O linie importantă a istoriografiei contemporane (de la Enzo Traverso la Dan Diner) propune o relectură a decadelor imediat următoare sfîrșitului conflagrației mondiale, din perspectiva războiului civil. Anii ’20 sînt înțeleși ca o prelungire a conflictului mondial, ca parte a unei epoci a catastrofelor și a extremelor, marcați fiind de diferite conflicte de scară redusă, dar nu mai puțin intense în violența mobilizată. Războaiele civile din Rusia, Letonia, Finlanda, revoluțiile și contrarevoluțiile din Germania, războiul polono-sovietic, revoluția de la Budapesta, marșul asupra Romei sînt conflicte în siajul cărora se înscrie momentul constituțional de la 1923. 

În măsura în care statul român, participant în diferite grade la aceste conflicte – de la reprimarea revoluției bolșevice de la Budapesta la tensiunile de la noile granițe de vest, sud și est –, înțelege să își limiteaze puterea suverană adoptînd forma constituțională, proclamarea Constituției poate fi celebrată ca parte a unei istorii a constituționalismului liberal. Faptul că textul constituțional reiterează separația puterilor în stat (prezentă în Constituția de la 1866), că extinde sfera drepturilor civile și a cetățeniei, precum și a protecției constituționale subiacente asupra întregii populații, garantînd sufragiul universal (chiar și în forma sa limitată ca sufragiu masculin), constituie fără îndoială un progres atît față de regimul constituțional precedent, cît și în lumina conflictelor care continuă să tulbure viața politică a regiunii. 

Acest progres este, în schimb, ambivalent. Textul constituțional se desprinde dintr-un fond de plan uitat în mare măsură de juriști, și anume contextul crizei din primii ani ai epocii interbelice. Fără doar și poate, acest conflict nu se oprește la granițele statului român: greva tipografilor (1918), intervenția armatei române în regiunea Hotin (1919), greva generală din 1920, atentatul de la Senatul României din 1920, dar și afirmarea ultranaționalismului din mediile studențești sînt tot atîtea exemple ale unor tensiuni sociale și economice ce ating o intensitate politică importantă în preajma proclamării Constituției. Or, ele vin să marcheze însăși structura și rolul Constituției de la 1923: dincolo de promisiunile unui constituționalism liberal și ale unei afirmări a drepturilor fundamentale, Constituția își conține propria negare, fiind marcată de experiența conflictului și de urmele războiului civil. 

De o manieră revelatoare, articolul 128 introducea deodată interdicția suspendării Constituției, precum și posibilitatea declarării stării de asediu în caz de pericol de stat. O asemenea introducere, a unei referințe aparent anodine la starea de asediu în cadrul textului constituțional, revelează o schimbare importantă a modului în care Puterea suverană înțelege să se raporteze la propriile-i constrîngeri normative. Starea de asediu, existentă în cadrul sistemului de drept român în baza unei legi ce data de la 1864, a fost utilizată cu o relativă parcimonie pînă la primul război mondial, fiind declarată ca răspuns la răscoala din 1907 și pentru o scurtă perioadă de timp în 1913, în timpul celui de-al doilea război balcanic. Între 1916 și 1923, ea a fost declarată de cel puțin cinci ori, țara fiind în stare de asediu efectiv pînă la 1920. 

Starea de asediu presupunea în principiu transferul tuturor puterilor de menținere a ordinii, precum și a puterilor jurisdicționale de natură penală de la autoritățile civile la autoritățile militare. O serie de drepturi fundamentale și protecții constituționale erau restrînse în condițiile stării de asediu: de la libera circulație la libertatea de expresie, la inviolabilitatea domiciliului și la garanțiile procedurii penale ordinare. Altfel spus, cetățenii din teritoriile sub imperiul stării de asediu puteau fi reținuți și/sau expulzați din zonele în care nu domiciliau, circulația putea fi restricționată, cenzura publicațiilor putea fi instituită și tribunalele militare aveau jurisdicție asupra infracțiunilor ce țineau de ordinea publică. Tensiunea dintre aceste prevederi și garanțiile Constituției din 1866 a determinat opinia juridică să justifice constituționalitatea stării de asediu printr-un artificiu: starea de asediu se aplică în baza necesității și nu este un mecanism constituțional, ea rămîne în afara ordinii juridice într-o zonă ce scapă mecanismelor de control judiciar.

 Referința la starea de asediu în Constituția de la 1923 vine să înscrie tocmai această exterioritate politico-militară a stării de asediu în cadrul structurii juridice a statului: rolul ei nu este de a tempera printr-o supunere a stării de asediu controlului de constituționalitate sau de legalitate. Dimpotrivă, este modul în care starea de asediu, ca excepție la principiile constituționale, își găsește locul în interiorul ordinii juridice pe care o va submina încet, dar sigur dinăuntru, sub protecția unei aparențe de constituționalitate. Intrarea în vigoare a Constituției, reforma controlului de constituționalitate nu vor reduce exuberanța executivului în a declara starea de asediu din motive reale sau imaginare: între 1923 și 1938, starea de asediu este declarată sau prelungită de optsprezece ori, iar din 1934 ea devine o prezență constantă a vieții politice și constituționale românești. 

Această practică revelează tensiunea structurală a formei juridice liberale în contextul de criză al lumii interbelice: cu excepția Marii Britanii și a Cehoslovaciei, nici o țară europeană nu a lăsat deoparte utilizarea măsurilor excepționale între 1918 și 1939, și aproape în toate cazurile utilizarea stării de excepție s-a terminat cu instaurarea unui regim autoritar. Cazul Republicii de la Weimar este emblematic, dar în umbra lui se regăsesc nenumărate alte istorii ale stării de excepție ce a împînzit continentul: Bulgaria în 1925, Polonia în 1926, Iugoslavia în 1929, țările baltice în anii ’30, Austria în 1933, Grecia în 1933, toate culminînd cu Franța în 1939. În ceea ce privește România, la data de 11 februarie 1938 starea de asediu era extinsă prin decret regal pe întreg teritoriul țării, urmînd a fi ridicată „cînd se va crede oportun”. O altă Constituție urma să fie proclamată la sfîrșitul lui februarie 1938, instaurînd formal autoritarismul carlist. 

Cosmin Cercel este cercetător postdoctoral la New Europe College în cadrul proiectului ROLPERIPHERAL. Din septembrie 2023 va coordona, la Universitatea din Ghent, proiectul ERC CoG EMERGE, care analizează istoria stării de urgență în Europa secolului XX.

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

image png
Nicuşor Dan ar susţine candidatura Elenei Lasconi la Primăria Capitalei. „Desigur, în măsura în care părerea mea contează”
Candidatul independent la Preşedinţia României Nicuşor Dan a afirmat, marţi seară, că ar susţine-o pe Elena Lasconi, preşedintele USR, la Primăria Capitalei, în măsura în care părerea sa contează, dar a precizat că bucureştenii se informează şi vor vota pe cine cred ei că este mai bun.
horoscop dragoste 9 octombrie 15 octombrie 2023 vhxji6i3 jpg
Horoscop miercuri, 19 martie. Taurii sunt îndrăgostiți, iar Leii trebuie să se relaxeze
O zodie îi ajută pe cei din jurul lor să treacă mai ușor peste probleme, în timp ce alți nativi pregătesc pentru partener o seară specială. Lorina, astrologul Click!, vine cu predicțiile complete pentru toate cele 12 semne zodiacale.
iguana captura bbc
Iguanele au realizat cea mai lungă călătorie transoceanică a unei specii terestre acum 34 de milioane de ani
În urmă cu aproximativ 34 de milioane de ani, iguanele au realizat fără voie cea mai lungă călătorie transoceanică a unei specii terestre, parcurgând aproximativ 8.000 de kilometri din America de Nord până în Fiji, conform unui nou studiu.
John „Paddy” Hemingway, la împlinirea vârstei de 105 ani (© AS1 Jaden Hewitt RAF / Wikimedia Commons)
Ultimul pilot supraviețuitor al Bătăliei Angliei a murit la vârsta de 105 ani
Ultimul pilot supraviețuitor al Bătăliei Angliei, John „Paddy” Hemingway, a murit la vârsta de 105 ani, informează BBC.
image png
Convorbirea Trump-Putin: Casa Albă confirmă un armistiţiu limitat în Ucraina şi anunţă începerea negocierilor de pace cu Rusia
Preşedinţii american şi rus, Donald Trump şi Vladimir Putin, au convenit marţi, într-o convorbire telefonică, asupra unui armistiţiu limitat în războiul din Ucraina, respectiv încetarea timp de 30 de zile a atacurilor asupra infrastructurilor energetice ucrainene şi ruse.
eurowings jpg
Peste 100 de pasageri au îndurat un zbor de opt ore, după ce vântul puternic a împiedicat două încercări de aterizare
Un zbor din Germania în Norvegia, care ar trebui să dureze doar trei ore și jumătate, s-a transformat în unul de opt ore. Vântul puternic a împiedicat două încercări de aterizare, iar avionul a făcut cale întoarsă.
Jasmine Mooney FB png
„Ca un cadavru”. Actriță canadiană, reținută în „condiții inumane” de autoritățile americane
Actrița canadiană Jasmine Mooney (35 de ani) cunoscură pentru apariția în franciza American Pie, reținută de autoritățile de frontieră americane din cauza unei vize incomplete, acuză că, timp de două săptămâni, a fost ținută în detenție în „condiții inumane”.
Razboi Israel jpg
Rachetă trasă din Yemen, interceptată în Israel. Reacție rebelilor Houthi la atacurile din Gaza
Armata israeliană a anunţat marţi că a interceptat o rachetă lansată dinspre Yemen, atac ce pare a fi o acţiune de represalii a rebelilor Houthi din Yemen după ce Israelul a rupt armistiţiul cu gruparea palestiniană Hamas şi a bombardat noaptea trecută Fâşia Gaza.
inendiu obregia jpeg
Incendiu la Spitalul Obregia din Capitală. 38 de pacienți ai unității medicale s-au autoevacuat
Pompierii au intervenit marți seara pentru stingerea unui incendiu care a avut loc la Spitalul Obregia.