De la elefănţeii de plastic la paintball

10 septembrie 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

După ce în numerele trecute ale revistei am văzut cine mai merge la teatru (nr. 157) sau la cinematograf (nr. 165) şi dacă mai avem timp liber (nr. 178), a venit momentul să punem punctul pe i: de fapt, cum ne mai distrăm? Probabil că spune multe despre societatea în care trăim şi felul în care ne distrăm - singuri, în familie, cu colegii şi cu prietenii. Copilăria mea se împarte în două, înainte şi după ’89. Îmi amintesc bine cum mă distram atunci şi ce jocuri jucam în spatele blocului. Noi, băieţii, aveam tot felul de jocuri cu mingea - numai cei din provincie ştiu cît de greu se găseau "în comerţ" bicicletele Pegas -, fetele se jucau cu un elastic pe care-l ţineau cu picioarele, iar duminica mergeam la cinema (Sora 13, Războiul stelelor şi Atenţie la pana de vultur). Ne mai jucam cu nişte ţevi de plastic prin care suflam cornete şi cu elefănţei mici de plastic cu care ne stropeam cu apă. O dată pe an mergeam la circ şi în bîlci să ne dăm în tiribombe. În librării, "Nu te supăra frate", "Dacii şi romanii", "Piticot" (pentru un inventar complet al jocurilor de atunci, vezi Piua!, antologia jocurilor şi jucăriilor din comunism editată de MŢR). Părinţii noştri jucau table, remy, mergeau la pescuit, se mai uitau la filme pe video (la televizor, doar duminica şi de Revelion era ceva de văzut), ascultau fotbal la radio şi muzică la magnetofon. Împreună mergeam la ştrand, la mare şi în staţiuni unde mai vedeam cîte-un spectacol. În mare, cam astea erau posibilităţile de distracţie pe atunci. La începutul anilor ’90, lumea şi-a cumpărat video-player-e şi a descoperit televiziunea (prin antenele parabolice, prin cablu), şi aşa a început decăderea cinematografelor, discotecile au fost în mare vogă, localurile - că nu ştiu altfel cum să le zic - s-au dotat cu jocuri mecanice şi cu mese de biliard, în curînd au apărut sălile de bingo, apoi şi Internet-café-urile. Uşor-uşor, românii au început să călătorească în străinătate, mai întîi în Turcia la schimbat rulmenţi pe covoare, apoi şi în Germania după haine second-hand. La început nu se prea pleca din ţară numai ca turist, se făcea şi un ban... Se distra şi lumea după posibilităţi. Dar acum, acum cum ne mai distrăm? Din păcate, televizorul rămîne în top, dar oamenii parcă ies mai mult din casă. În parcuri e plin de rolleri, iar primăriile tot ne ameninţă că vor construi pistele alea pentru biciclişti. S-au amenajat terenuri moderne de sport, pe care le poţi închiria să joci tenis, fotbal, baschet, sau spaţii speciale pentru paintball. Au apărut sporturile extreme, se sare cu parapanta, se zboară cu deltaplanul, se face bungee-jumping şi, în general, motoarele par acum să-şi fi adjudecat crema distracţiei: ATV-uri, motociclete, ski-jet-uri ş.cl. Discoteca propriu-zisă a dispărut, acum îi zice bar & lounge, pub, club, iar în week-end nu intri în restaurant fără rezervare. Se organizează tot mai multe concerte şi festivaluri de muzică şi, dacă românul n-a cumpărat cu adevărat niciodată casete şi CD-uri originale, acum plăteşte pe bune să asculte muzică live. Or fi cinematografele goale, dar stadioanele sînt pline. Şi se merge şi la teatru unde piese clasice fac săli pline. Apoi, în Europa, dar nu numai, şi-a făcut apariţia şi turistul român. Mai aveţi prieteni care să nu plece cel puţin o dată pe an din ţară - măcar în Bulgaria sau în Grecia? La cum ne distrăm, eu zic că trăim mai bine. ( M. C. )

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Semnalul de alarmă tras de un economist de top: mai puțini bani europeni, mai mulți pensionari. Ce soluții propune României
Economistul Radu Crăciun avertizează asupra turbulențelor economice care ne așteaptă în următorii ani. El susține că România va traversa inevitabil o perioadă mai delicată, din 2027, când începe un prim val de pensionare a „decrețeilor”, cu urmări asupra pieței muncii, iar PNRR va lua sfârșit
image
Sclavia, din nou la modă în România. „Este atât de sumbru și de macabru modul în care se întâmplă lucrurile”
Avem cei mai mulți cetățeni exploatați prin muncă forțată, cele mai multe femei și cei mai mulți minori traficați pentru exploatare sexuală, comparativ cu celelalte state membre. Iar pentru asta este vina statului, atrag atenția experții, care spun că tinerii români cresc pentru a deveni victime.
image
Capcana din pachetele de țigări. De ce ajung unii să fumeze 20 de țigări pe zi
Fumatul a devenit un viciu tot mai răspândit, care debutează la vârste din ce în ce mai fragede, susțin specialiștii. Astfel, foarte multe persoane ajung să fumeze chiar și 20 de țigări pe zi.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.