De la donator la fundraiser voluntar

Georgiana ILIE
Publicat în Dilema Veche nr. 566 din 18-23 decembrie 2014
De la donator la fundraiser voluntar jpeg

Să donezi te face să te simţi bine, dar să fii fundraiser voluntar te face să te simţi de parcă nimic nu-ţi poate sta în cale.

În noiembrie 2013, am participat la primul meu cerc de donatori. Era la Cluj, într-o clădire numită potrivit Inspire, şi se strîngeau bani pentru trei cauze locale: un violonist orfan, un proiect de lectură pentru copii de la sate şi un laborator de robotică într-o şcoală. Sala era plină de ultimele colecţii de cizme şi poşete Chanel, se serveau macarons şi prosecco şi toată lumea părea să se ştie cu toată lumea. Cercul voia să strîngă 18.000 de lei şi, sinceră să fiu, mi se părea o sumă aberantă – nu erau mai mult de 50 de oameni în sală. Plus că pe mine nu mă impresiona nici una dintre cauze. Dar mersesem pentru că făceam deja parte din Cercul de Donatori al Centrului de Resurse pentru Participare Publică, CeRe, şi voiam să văd ce se întîmplă la un asemenea eveniment, pentru că urma să avem şi noi unul. A doua zi chiar.

Cercurile de donatori – un concept inventat în Marea Britanie de The Funding Network şi adus în România în primăvara lui 2013 de Asociaţia pentru Relaţii Comunitare – au un scenariu prestabilit: mai întîi, se prezintă cele trei cauze, apoi vin şi vorbesc pentru ele membri ai cercului, ca un fel de avocaţi pledanţi, apoi se donează ridicînd mîna şi spunînd suma. Într-un colţ, cineva notează toate promisiunile, şi pe un ecran vezi în timp real cum creşte suma. La final, fiecare donator completează o declaraţie cu suma pe care se angajează să o dea şi cum (cash, transfer bancar, debit direct), precum şi datele de contact, ca să poată fi sunat să i se reamintească. Ce e interesant e că, atunci cînd se donează propriu-zis, reprezentanţii cauzelor ies din sală, pentru ca donatorii să nu se simtă vinovaţi sau presaţi că nu donează pentru una dintre cauze. Apoi, la fel de surprinzător e că între participanţi apare un fel de competiţie prietenească despre cine dă mai mult. Oamenii se provoacă reciproc – de exemplu, cineva spune că dă 1000 de lei, dacă se mai strîng în următoarele cinci minute alţi 1000 de lei de la restul celor din sală (se numeşte matching). Sau că dă 400 de lei, dacă se strîng 800 de la alţii. Oamenii glumesc, se tachinează, concurează, de parcă ar fi un premiu la final.

La Cercul independent de Donatori din Cluj s-au strîns 24.000 de lei. Într-o oră şi jumătate. Nu ştiu cum, că nu s-au dat sume mari. Cu excepţia unei doamne care a dat constant cîte 500 de lei pentru fiecare cauză în parte, ceilalţi au dat 150, 200, 250 de lei. Şi totuşi, banii s-au strîns. Cel mai mult a strîns laboratorul de robotică, dublul sumei propuse, urmat de violonistul adolescent, care a strîns atît de mult, încît şi-a permis să meargă la un concurs de muzică nu în Croaţia, cum era planul iniţial, ci în Austria, unde era mai scump (şi mai prestigios).

Am plecat spre Bucureşti cu inima strînsă, pentru primul nostru Cerc de Donatori CeRe – era puţin probabil să strîngem atîtea poşete Chanel într-o cameră – dar şi cu un soi speranţă că modelul acesta făcea cumva lucrurile să meargă mai uşor decît dacă ne-am fi dus fiecare din cei 15 membri ai Cercului la prietenii noştri să le cerem bani pentru ca CeRe să-şi poată continua munca de transparentizare a Primăriei Bucureşti.

Cercul s-a desfăşurat la Librăria Bastilia. La început, părea să nu fie lume deloc, dar, cînd s-au aşezat pe scaune, am văzut că erau peste 40 de persoane, membri ai Cercului şi prietenii lor. Oameni din ONG-uri, activişti, ziarişti, voluntari CeRe. Dar şi oameni pe care CeRe i-a ajutat de-a lungul timpului să-şi recupereze drepturi, să fie ascultaţi de autorităţi, să se organizeze şi să schimbe ceva în cartierele lor. Nu oameni cu puterea financiară a celor din Cluj, dar cu siguranţă oameni care înţelegeau cît de important e ce face CeRe.

După cele trei prezentări – trei proiecte diferite ale CeRe, despre deosebire de trei cauze diferite, ca la Cluj, unde Cercul funcţionează independent de o organizaţie –, coordonatorii de programe au fost exilaţi pe hol şi a început partea în care membrii pledau pentru cîte unul dintre proiecte. Adică şi eu, care vorbeam pentru eforturile CeRe de transparentizare a Primăriei Bucureşti. Nu cred că există lucru care să mă umple de furie mai mult decît nesimţirea Primăriei şi a Consiliului Local Bucureşti, care nu le permit cetăţenilor să asiste la şedinţe şi să aibă interpelări, deşi legea transparenţei decizionale obligă orice instituţie să facă acest lucru. Pe lîngă asta, nici un consilier (atunci) nu avea date de contact, raport de activitate anual sau ore de audienţă afişate pe site-ul Primăriei, deşi, din nou, legea îi obligă.

Mai încercasem de cîteva ori să fac fundraising – ţinînd prezentări, cînd lucram la o fundaţie care strînge fonduri de la angajaţii din companii. Au fost dezastruoase, m-am simţit de parcă îi deranjam pe oamenii care mă ascultau (din fericire, postul meu nu era despre fundraising, şi am putut să mă întorc la activitatea mea normală, fără să mă simt prea incapabilă). Aşa că m-am dus în faţă cu toate amintirile acelor eşecuri, un discurs scurt scris pe o foaie mototolită în palmă şi toate emoţiile din lume.

Cînd m-am uitat la oamenii din sală, cînd am realizat că erau acolo pentru că le păsa de aceleaşi lucruri de care îmi păsa şi mie, cînd am avut revelaţia că faptul că erau acolo însemna că lupta era pe jumătate cîştigată, am uitat de tot. Şi de temeri, şi de discursul pretenţios, şi de emoţii. Le-am spus oamenilor, fără dubiu, că eu cred în CeRe pentru că face lucrurile de care am nevoie ca să simt că trăiesc într-o democraţie şi că, mai ales, o face şi pentru mine, care nu aş şti de unde să apuc lupta cu transparentizarea Primăriei. Că sînt donator pentru că aşa pot eu să fiu activist, dîndu-le mandat şi posibilitatea să schimbe ceva celor care pot. Că aş vrea ca şi alţii să vadă cît de puternic te simţi cînd donezi, că faci, la rîndul tău, să se schimbe ceva.

Proiectul „meu“ a strîns aproape 6000 de lei, cu 50% mai mult decît suma propusă şi cel mai mult dintre cele trei prezentate. Meritul e, bineînţeles, al oamenilor de la CeRe care fac aceste lucruri de care are nevoie societatea. Dar mie mi-a dat încrederea că există un public care te ascultă atunci cînd ceri ajutorul şi că eu îi pot da, cerîndu-i, posibilitatea de a face un bine. Ceea ce e o resursă mai limitată decît credem: trebuie să am încredere în cel căruia îi dau, să mi se pară că face ceva important sau util, să am condiţiile să o fac fără efort prea mare. Cînd fac fundraising pentru o cauză pe care eu am testat-o deja şi mă pun gaj pentru seriozitatea şi importanţa ei, nu cer o favoare, ci ofer una.

Georgiana Ilie este jurnalistă şi director de comunicare la Asociaţia pentru Relaţii Comunitare.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

participanti la beach, please 2025   foto fb beach, please festival1 jpg
„Beach, please!” prin ochii adolescenților: „Mi s-a părut excepțional”. Când e momentul potrivit să-ți lași copilul să meargă
Festivalul cu sute de mii de participanți a întors societatea românească pe dos. Adolescenților le-a plăcut și deja mulți și-au cumpărat bilete pentru 2026, însă criticile continuă să curgă.
UMF IASI jpg
Universitatea de Medicină la care notele la admitere au coborât chiar și la 5,14. Rector: „Nu cred că este o problemă”
Admiterea la Universitatea de Medicină din Iaşi a înregistrat un record negativ, cu note de intrare care au coborât chiar și la 5,14.
FOTO Captură video png
Un tânăr a furat alimente dintr-un magazin, apoi s-a întors să ia și banii din casa de marcat. A amenințat angajații cu un obiect ascuțit
Un bărbat de 25 de ani a fost arestat preventiv, după ce a furat produse alimentare dintr-un magazin din București, iar apoi s-a întors și a amenințat angajații cu un obiect ascuțit pentru a-i da banii din casa de marcat.
Urna funerară în timpul dezvelirii (© Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni)
Mormântul de incinerație descoperit în situl de la Arcuș–Hosszú din Sfântu Gheorghe
În anul 2020, în urma cercetărilor preventive efectuate de Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, în parteneriat logistic cu SC Total Business Land SRL, în situl Sfântu Gheorghe-Arcuș–Hosszú a fost descoperit un mormânt de incinerație, format dintr-un vas-urnă și un alt vas, având rol de capac.
George sIMION Fb AUR jpg
AUR amenință cu noi moţiuni de cenzură după următorul pachet de măsuri de austeritate. „Vom contesta la CCR. Vom interpela. Vom merge până la capăt”
Alianța pentru Unirea Românilor amenință, luni seara, că va contesta Legea austerităţii la Curtea Constituţională şi că va depune noi moţiuni de cenzură, „după următorul pachet de măsuri de austeritate și de câte ori va fi nevoie”.
Beach, Please 1, 2025, foto  Beach Please jpg
Bilanț „Beach, Please!”: record de public şi de încasări. Momentele controversate care au stârnit reacții puternice în spațiul public
„Beach, Please!”, festivalul care a transformat Costineștiul în epicentrul muzicii hip-hop şi a aglomerat litoralul, s-a încheiat cu recorduri de public și de încasări, dar cu scandaluri care au stârnit reacții puternice în spațiul public.
5d314c2540a63 q80 jpg
Jan Van Riebeeck, marinarul care a fondat capitala Africii de Sud
Johann Anthoniszoon „Jan” Van Ribeeck pare la prima vedere, un nume absolut necunoscut în Istoria Universală și care nu spune multe nici în cea a Olandei, însă rolul său în dezvoltarea expansiunii teritoriale a Imperiului Olandez a fost...unul major. Acesta a fost un navigator și administrator col
autobuz mercedes conecto cluj foto facebook emil boc
Cea mai mare comună din țară, legată de un mare oraș printr-o nouă linie de autobuz. Anunțul oficial al CTP Cluj-Napoca
Compania de Transport Public Cluj-Napoca a decis să lege comuna Florești de Cluj-Napoca printr-o nouă linie de autobuz, M27.
țantar intepatura   foto pixabay jpg
Dispozitiv împotriva insectelor care promite să elimine zeci de țânțari pe secundă. Cum funcționează
Un inginer chinez a inventat un dispozitiv care elimină țânțarii în zbor cu ajutorul unui laser ghidat de inteligență artificială.