De la dezvelirea tălpilor la sărut

Noţiunea de "tabu" a fost introdusă în literatura de specialitate în anul 1777 de către căpitanul J. Cook. Denumirea are origine polineziană şi iniţial desemna o interdicţie de tip religios. Cu timpul, termenul a căpătat şi valenţe sociale. De exemplu, puritanii englezi considerau piciorul, de orice natură ar fi fost el, un tabu, ajungînd să învelească pînă şi picioarele scaunelor, meselor etc. (una dintre revoluţiile epocii victoriene a fost dezvelirea gleznei!). Printre interdicţiile nescrise ale lumii arabe încă se numără dezvelirea tălpilor şi atingerea mîncării cu mîna stîngă. În China nu este de bonton ca o gravidă în luna a noua să iasă pe stradă. În Australia nu se pronunţă numele celor morţi, iar în Statele Unite, cuvintele care nu sînt "corecte din punct de vedere politic". În afară de asta, o lege nescrisă a expunerii sentimentelor în public (plînsul, sărutul, familiarităţile cu oameni mai în vîrstă) există atît în China, India, cît şi în Statele Unite.