De la acelaşi nivel

Monica OLTEANU
Publicat în Dilema Veche nr. 457 din 15-21 noiembrie 2012
De la acelaşi nivel jpeg

Nu sînt părinte, deci din această postură nu pot face vreo remarcă, dar sînt educatoare. Încă din facultate (psihologie) am dat o importanţă deosebită psihologiei copilului. Dar cînd vine vorba de comunicare, unele lucruri pot părea grele pentru că eu, în calitate de educatoare, nu o pot înlocui pe mama sau pe tatăl copilului, deşi nu de puţine ori copiii vin şi îmi spun lucruri de care părinţii nu ştiu.

În prima fază, indeferent de vîrsta copilului, îl las să-mi povestească orice, în limba lui, mă străduiesc să-l înţeleg şi să-i împărtăşesc păreri despre ceea îmi spune, îl încurajez să-mi spună tot ce crede şi... îl ascult aproape mereu. Orice chestie spusă de un copil are ceva în spate: curiozitate, teamă, frici, bucurie, fustrări etc.

Un alt lucru pe care îl consider foarte important este autocontrolul. Este important ca un copil să înveţe să asculte pînă la capăt pe cel care vorbeşte şi să atragă atenţia fără a întrerupe ideea colegului care vorbeşte.

Orice discuţie pe care o am cu un copil este la acelaşi nivel. Adică mă aşez lîngă el pe un scăunel vecin, mă aşez în genunchi. Niciodată nu vorbesc cu ei din picioare pentru că egalitatea (cel puţin la nivel fizic) îl ajută pe copil să fie mai deschis, iar discuţia este mai fluentă.

Comunicarea prin joc e importantă. Îi dau copilului o idee asupra unui desen. Îi spun păreri, îl laud cînd merită şi sînt sinceră cînd îi spun că un căţel e văzut de fiecare om într-un mod diferit. Îi incurajez şi am încredere în ei.

Copiii sînt curioşi. Cărţile de pe rafturi nu au doar poze. Au şi cuvinte scrise... şi: „Domnişoara Monica, cînd ai timp ne citeşti povestea asta?“. Îi promit că în ziua în care citim poveşti voi reţine titlul lui şi vom citi povestea respectivă. Şi îmi ţin promisiunea. Inventăm poveşti împreună după imagini.

Un copil are încredere în mine şi comunică deschis cu mine pînă în momentul în care eu nu-l mint şi îmi ţin promisiunile făţă de el. Cînd: „Domnişoara Monica, eu mă fac doctoriţă. Dar tati spune că durează mult pînă ce pot să văd stomacul şi inima unui om!“. Îi împărtăşesc copilei experienţa mea cu dorinţa de a deveni doctoriţă. Şi îi mai spun că totul se face prin muncă şi în timp. Uneori mai lung şi alteori mai scurt. Le împărtăşesc experienţe personale ale copilăriei mele, asta ne apropie şi formăm o legătură trainică între noi.

Cred că orice tip de comunicare cu un copil are nevoie de: timp, disponibilitate, sinceritate, empatie şi iubire. În privinţa pedepselor, spun cu convingere că sarcasmul, umilirea şi critica negativă sînt cele mai rele forme de pedeapsă. Şi cele mai neproductive. Dacă acestea duc clar la o supunere imediată a copilului, pe termen lung duc la un comportament sfidător, abuziv şi mai ales antisocial. Şi vom avea un copil plin de angoase.

Cînd un copil greşeşte, mă raportez mai întîi la vîrsta lui. Îmi iau un timp de gîndire ca să pot înţelege de ce a greşit. Nu-l trimit niciodată la colţ fără să-i explic de ce fac asta. Nu stă niciodată la masa ruşinii fără să ştie de ce-l trimit să ia loc pe scăunelul ruşinii, timp de cinci minute. Am învăţat că toţi copiii imită ce fac oamenii mari, aşa că adopt puterea exemplului. Mă port eu aşa cum trebuia să se poarte el. Îi explic de ce anume fac asta şi mai ales de ce e important să mă port astfel. Apoi îi explic că orice greşeală vine la pachet cu ceva: o pedeapsă, o dorinţă pe care tatăl nu o împlineşte mîine etc.

Orice tentativă de a ridica vocea se transformă într-un timbru al vocii puţin dur şi serios. De obicei, în faţa timbrului mai dur, copiii reacţionează şi se simt dispuşi să negocieze. Cînd „la colţ“ sau „masa ruşinii“ sau faţa tristă, nu funcţionează, adopt retragerea lui din activităţile care îi plac. În cazul meu, asta a dat mereu rezultat. Dacă stă la colţ cinci minute şi asta nu schimbă cu nimic situaţia, activitatea de la pictură, de exemplu, la care nu poate lua parte, schimbă puţin lucrurile. Îşi doreşte să nu fie retras şi mai ales este deschis să comunice cu mine.

La grădiniţă, recompensele nu sînt ca acasă. Eu încerc pe cît posibil ca recompensele să fie laude, să-l dau exemplu celorlalţi copii, îi dau şansa să-l ajute pe unul dintre colegii lui... şi uneori un mic biscuite e drept premiu de „excelenţă“, dar asta extrem de rar. Dacă, de exemplu, orice „pedeapsă“ pe care o aplic nu are nici un „ecou“ asupra lui, atunci elegant şi discret îi rog pe părinţi să mă ajute. Le explic problema exact aşa cum este şi mai ales îi rog ca, înainte de a lua o decizie şi a-şi anunţa copilul de decizia luată, să comunice cu propriul copil, iar copilul să le spună singur de ce „domnişoara“ este supărată şi mai ales de ce am ales să le cer ajutorul. Cînd părinţii sînt cooperanţi, lucrurile se schimbă în bine de fiecare dată. Cînd părinţii consideră că eu, ca educator, greşesc şi mai şi discută în prezenţa copilului despre „ce a spus azi educatoarea despre A.“. Atunci copilul vine şi mai pornit să „lupte“ cu mine. Dar, din fericire, îmi dau seama care părinţi mă pot ajuta şi care nu pot sau nu vor să facă asta. Aşa că... un copil sănătos pe toate planurile este un copil care comunică atît cu mine, ca educatoare, cît şi cu părinţii lui.

Monica Olteanu este psiholog, educator şi consilier la grădiniţa „Bona Puf“ din Bucureşti.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Liceul – o instituție
A devenit cumva liceul o instituție care să-i pregătească pe adolescenții de acum în mod real pentru viață?
p 10 jpg
Greva din învățămînt. Cîteva gînduri despre solidaritate
Mie, ca părinte și om care nu plănuiește să părăsească în curînd România, greva din aceste zile îmi dă un soi speranță.
p 11 jpg
image png
Foști copii, viitori adulți
Elevii de azi, mai ales cei din mediul urban, văd traseul școlar orientat către o țintă prestabilită: facultatea.
image png
„Părinții tăi știu ce vrei să faci?”
Din adolescență îmi aduc aminte mai degrabă de cărți și de personaje decît de oameni și întîmplări.
image png
"Liceenii" și liceenii
Atunci, de ce ne purtăm acum ca și cum am fi fost? Și, mai mult, ca și cum ne e dor să fim ceea ce n-am fost?
p 13 jpg
După douăzeci de ani
La finalul anului şcolar e întotdeauna linişte.
image png
Concert pentru o școală bună
Întîmplarea asta m-a lovit, ca sabia colonelului Lawrence din proza lui Eliade, drept în creștet.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Creșteri și descreșteri
Noi, românii, avem vorba aceasta despre noi înșine, „Ce-am fost și ce-am ajuns”.
Sever jpg
Cazaban jpg
„Adame, unde ești?“ Imagini și simboluri ale căderii omului
Semnificativ foarte este faptul că Adam și Eva nu au rămas cu rezultatul artizanatului lor grăbit și ipocrit, legat de conștiința propriei vini.
Stoica jpg
Ungureanu jpg
Bătaia cea ruptă din rai
Toată această conştiinţă a violenței creează o imagine a societății românești
Popa jpg
Mărire și decădere în istoria contemporană a Rusiei
Sigur, Putin încearcă să justifice ideologic acest război, însă justificările sale sînt străvezii, inconsistente, necredibile.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Aurul pur, urina sinceră
Amprenta creatorului va dispărea, opera de artă va arăta impecabil, dar autenticitatea ei va fi o iluzie.
p 10 WC jpg
Eul adevărat, eul autentic, eul perfect, eul dizolvat
David Le Breton evoca tentația „evadării din sine” ca „soluție la epuizarea resimțită în urma faptului de a trebui să fii în mod constant tu însuți”.
p 11 WC jpg
Autenticitate „Made in China”
Aceste grifonări rapide pe marginea conceperii autenticității în China sînt menite să arate că aceasta depășește antiteza paradigmatică dintre original și fals.
p 12 1 jpg
Autenticitatea românească între războaie: (dez)iluzii
Ce rămîne din subcultura românească interbelică a autenticității?
p 13 jpg
Biografiile culturale ale unui tricou
Un tricou alb de bumbac este la fel de banal, la o adică, și dacă are, și dacă nu are marca Kenvelo inscripționată pe față.
Bran Castle View of Countryside (28536914551) jpg
Pledoarie pentru metisaj
Scuze, dar nimeni sau nimic nu s-a născut dintr-unul…
640px Copyright (Simple English) Wikibook header png
Lista de supraveghere a raportului 301
Grație eforturilor noastre conjugate, România a reușit, după 25 de ani, să nu mai apară pe această „listă a rușinii”.
p 13 sus M  Chivu jpg
Două mesaje de la Greenpeace România
Oare cîți dintre noi nu s-au entuziasmat în fața unei oferte de 9 euro pentru un bilet de avion?
index jpeg 5 webp
„Turiști funerari”
Oare să rămînem acasă este cel mai cuminte lucru pe care l-am putea face spre binele planetei, adică al nostru?
p 10 M  Chivu jpg
Spovedania unui globe-trotter
Dar toate aceasta înseamnă că turismul de masă nu mai poate continua ca pînă acum, ci trebuie reinventat cu inteligență și sensibilitate.

Adevarul.ro

image
De ce ne sângerează gura uneori după ce mâncăm ananas
Ananasul este o gustare răcoritoare bogată în vitaminele C și B6, printre alte beneficii dietetice, dar conține și o enzimă atât de puternică încât este folosită și în bucătărie pentru frăgezirea cărnii, relatează IFL Science.
image
Mercenarii Wagner „violează, răpesc și torturează soldații ruși”. Afirmația uluitoare a unuia dintre ofițerii lui Putin VIDEO
Locotenent-colonelul Roman Venevitin, care a fost capturat în apropierea orașului ucraineant Bakmut, a susținut că a fost torturat de mercenarii Wagner, în ciuda faptului că era de aceeași parte a războiului Rusiei .
image
Suspectul în cazul uciderii fetei de 12 ani, agresor recidivist. Și-a bătut iubita până a băgat-o în spital
Ilie Marcel Șerbiuc, bărbatul căutat pentru uciderea fetei de 12 ani, Ana Maria Constantin, și-a bătut o iubită de a băgat-o în spital. El și-a agresat și mama.

HIstoria.ro

image
Povești despre teatrul bucureștean
Iubim teatrul și ne mândrim cu actorii săi din toate generațiile. Azi aflăm povești despre teatrul bucureștean de la primele încercări, pe vremea lui Caragea Vodă, și până la apariția Teatrului Național din București.
image
Kosovo și reflectarea războaielor din această provincie în media.
Kosovo, o provincie din partea de sud a Serbiei, astăzi recunoscută doar de câteva state ca o țară de sine-stătătoare, se află de câteva decenii în prim-planul mass-mediei și constituie un subiect de interes, în principal datorită istoriei sale politice turbulente și a conflictelor care au degenera
image
Sosirea voluntarilor ardeleni la Iași (7 iunie 1917)
După eşecul campaniei din 1916, guvernul român şi Marele Stat Major, la începutul anului 1917, au început să pregătească pe teritoriul restrâns al Regatului, o amplă acţiune de refacere şi înzestrare modernă a unităţilor decimate în luptele din anul precedent.