De cealaltă parte a "baricadei"

Publicat în Dilema Veche nr. 481 din 3-8 mai 2013
De cealaltă parte a "baricadei" jpeg

Deoarece majoritatea articolelor din acest dosar sînt semnate de către experţi în domeniul educaţiei (formale sau nonformale), am încercat să aflăm cine se găseşte de cealaltă parte a baricadei, cine sînt participanţii la proiectele de educaţie nonformală, de ce au ales să se implice la aceste proiecte şi care sînt impresiile lor vizavi de acest tip de educaţie. Iată ce au răspuns:

● Cornelia Zaharencu

51 de ani, Uniunea Ucrainenilor din România, participant la Cursul „Scrierea propunerilor de finanţare“, proiectele „Tineret în Acţiune“

În cadrul cursului TiA la care am participat, am cunoscut metodele nonformale. La prima vedere, mie, născută fiind cu mult înaintea Revoluţiei, mi-au părut nişte lucruri lipsite de substanţă, fluşturatice. Dar acest curs m-a făcut să-mi schimb radical percepţia asupra metodelor de comunicare între oameni. M-au impresionat pozitiv deoarece am redescoperit gustul jocului. M-am bucurat şi m-am simţit mai tînără cu cel puţin 20 de ani. Metodele nonformale sînt foarte vii, energizante, relaxante, în acelaşi timp, şi fac să dispară barierele dintre oameni: de limbă, de vîrstă, de nivel de educaţie.

Cu ajutorul acestor metode, „poţi trece marea“, înţelegînd prin aceasta că poţi depăşi necazurile, neînţelegerile între concetăţeni, diferenţele de opinie. Mă gîndesc să aplic aceste metode şi în relaţiile cu toţi cunoscuţii, cu elevii mei, chiar şi în orele de predare. Sînt sigură că s-ar schimba în bine relaţia profesor-elev, dacă s-ar folosi în procesul instructiv-educativ aceste metode: vînătoarea de comori, biblioteca vie, teatrul forum, photovoice, teatrul labirint, cafeneaua publică.

● Alexandra Grapini

25 de ani, Asociaţia „Acţiune în voluntariat“, participant la Cursul „Laboratorul de Educaţie Nonformală“

Pentru mine, laboratorul a reprezentat un loc aparte, un mic univers unde s-au întîlnit curiozitatea cu învăţarea şi jocul. Timp de şapte zile, am experimentat educaţia nonformală, împreună cu oameni frumoşi şi deschişi, care astăzi îmi sînt foarte dragi. Metodele prezentate au avut ca puncte comune diversitatea, interactivitatea, creativitatea. Structura şi obiectivele acestora diferă în funcţie de metodă; unele au un impact puternic la nivel individual, în dezvoltarea personală a participanţilor, din această categorie făcînd parte atelierele de improvizaţie, dans contemporan, teatrul labirint, psihodrama, iar altele produc efecte la nivelul comunităţilor în care sînt implementate, în schimbarea atitudinii vizavi de respectarea drepturilor omului sau faţă de anumite probleme locale. Aş menţiona biblioteca vie, photovoice-ul, teatrul forum, animaţia stradală. Avantajul acestor metode este că se pot folosi în diverse proiecte. Eu mi-am propus să le utilizez în activităţi care au ca teme cultura urbană, învăţarea interculturală şi dezvoltarea cetăţeniei active. Experienţele prin care trec participanţii în cadrul unui astfel de laborator produc schimbări atît de puternice la nivel individual, încît aceştia se vor raporta adesea la experienţa laboratorului ca la un eveniment de referinţă în dezvoltarea lor personală. Metodele învăţate într-un astfel de laborator nu au impact doar asupra celor care s-au implicat în mod direct în realizarea lor, ele multiplicîndu-se şi la nivelul comunităţilor cu care participanţii interacţionează ulterior.

● Cristina Sînziana Buliga

24 de ani, Asociaţia pentru Iniţiative Durabile Alternative, participant la Cursul de Animaţie Socio-Educativă pentru proiectele „Tineret în Acţiune“

Animaţia este un domeniu fascinant, îi dezvoltă atît pe cel care „livrează“, cît şi pe beneficiari. Însufleţirea timpului prin animaţie pare că te duce într-o altă lume, în care tu eşti erou şi îţi faci propria variantă a poveştii. Mi-am dat seama că înveţi, te descoperi, ajuţi şi, mai ales, creezi. Cursul de animaţie socio-educativă a fost o bună introducere în acest mediu de „joacă cu folos“. Am înţeles funcţiile, tipurile de activităţi, obiectivele, alcătuirea şi livrarea animaţiei – cum altfel, dacă nu prin nonformal? Am văzut că este nevoie de animaţie şi că aceasta îi apropie pe oameni. Îmi place cînd am ocazia să prezint altora (cu onoare!) ce am învăţat şi să imaginez, alături de alţi animatori, activităţi curioase şi bogate în înţeles. În organizaţia unde îmi desfăşor activitatea, Asociaţia pentru Iniţiative Durabile Alternative, în timpul „Săptămînii Altfel“, am fost în Buzău şi am ţinut un training despre animaţie elevilor de la liceul pedagogic. Am trăit atunci pe pielea mea experienţa revelatoare a copiilor care au luat contact pentru prima oară cu nonformalul şi s-au produs schimbări grozave în viaţa lor.

Educaţia nonformală îl aduce pe participant în afara zonei lui de confort, acolo unde îşi poate trage singur învăţămintele; iar această învăţare din experienţă e cu atît mai importantă, cu cît nu este condiţionată de vîrstă, de timp sau de loc. Oamenii se schimbă în bine, se dezvoltă la nivel personal, îşi lărgesc perspectivele, capătă curaj, colaborează, aduc idei originale, reuşesc să se autoexprime.

● Dorina Ichim

32 de ani, Asociaţia „Alături de Tine“, participant la Cursul de Animaţie Socio-Educativă pentru proiectele „Tineret în Acţiune“

Fiind profesor de Arte Plastice şi, de aproape trei ani, coordonatorul unei echipe de evenimente pentru copii, am fost curioasă să aflu ce metode se aplică la acest curs de animaţie socio-educativă. Am experimentat metodele învăţate la curs, împreună cu o echipă, în cadrul „Săptămînii Altfel“ – „Să ştii mai mult! Să fii mai bun!“ –, printr-o acţiune de voluntariat la şcoala din comuna Ileana, judeţul Călăraşi. Am urmărit un plan de animaţie pe care l-am realizat înainte: „Aeronava 03042013 – căpitanul fiind un pirat, ajutoarele căpitanului: Spiderman şi Bugs Bunny, stewardese fiind Zîna Primăverii şi Hannah Montana – a pornit de dimineaţă la drum, cu bateriile încărcate, către Planeta Ileana.“

Acest tip de formare are efecte pozitive, am adus multă bucurie în sufletele copiilor. Una dintre fetiţe chiar mi-a şoptit: „Eu am mai văzut aşa ceva o singură dată la Bucureşti, la circ, şi mă bucur că aţi venit.“ Un alt copil a stat şi m-a urmărit, a aşteptat pînă cînd am terminat de pictat şi mi-a spus: „Vreau pirat ca tine.“ Pe scurt, dacă punem suflet şi pasiune în tot ce facem, efectele vor fi bune întotdeauna.

● Gisculescu Violeta

35 de ani, Asociaţia Educatoarelor din România, filiala Vrancea, participant la Cursul de „Management
al voluntarilor“

Am învăţat, la acest curs, metode noi de educaţie, nonformale, metode deosebite, care funcţionează perfect în lucrul cu tinerii şi nu numai. Le aplic zilnic la clasă (pentru că sînt şi cadru didactic), iar copiii s-au obişnuit foarte repede cu ele şi sînt încîntaţi. Le aplic de cîte ori am ocazia, la întîlnirile de la cercurile pedagogice, la comisiile metodice, la diverse întîlniri, activităţi şi cursuri pe care le susţin. Aceste metode mă ajută să mă integrez foarte uşor într-un grup, să cunosc oameni, să cunosc tinerii, să empatizez cu ei şi, nu în ultimul rînd, mă ajută la formarea mea personală şi profesională. Pînă acum, de exemplu, nu ştiam că există metode specifice de recrutare, motivare şi evaluare a voluntarilor, iar despre educaţia nonformală nu pot spune decît că, prin cursurile la care am participat, am simţit, de fiecare dată, că am mai adăugat cîte o cărămidă la temelia formării mele profesionale. E de dorit să se facă educaţie nonformală oriunde, tot timpul.

Foto: FDSC

Viețile netrăite jpeg
Cît de ficționale sînt țările și spațiile în care trăim?
Liniștea și familiaritatea sînt suficiente sau devin prea puțin cînd vine vorba de promisiunea unui altfel?
Drepnea
Jumătate mișcare, jumătate siguranță
Locurile sînt sinonime cu niște stări psihice, sînt legate de întregi constelații de lucruri trăite, sunete, imagini, intensități care au înscris acel teritoriu pe harta mea emoțională.
Neuhausen (Erzgeb ), die Schlossgasse JPG
În satul Noulacasă
Acest sat se numește Neuhausen, iar mie, în română, îmi place să-i spui Noulacasă.
mare
Un lac între munți
Am știut că atunci, acolo, sînt fericit și că e un loc în care o să mă întorc întotdeauna cînd o să mă pierd, cînd o să-mi fie foame, sete sau o să mă rătăcesc.
p 11 jos jpg
Aici, între cei doi poli ai vieții mele
Cred că pentru mine e esențial să pot oscila între două stări sau două locuri sau două universuri sufletești.
p 12 Paris, Cartierul Latin WC jpg
Orașe uriașe
Mă văd întors în Paris, trăind liniștit viața altora, recunoscător celor care se poartă frumos cu mine, pînă cînd alții, nou-veniți, încep să îmi fie recunoscători că mă port frumos cu ei.
25869202527 80595838cf c jpg
4 case x 4 mașini
Mașina pe care mi-aș fi luat-o putea funcționa drept criteriu de delimitare a unor intervale (micro)biografice.
p 13 jpg
Harta
Aș vrea să trăiesc în România pentru că, după atîtea mereu alte și alte hărți, ar fi mai ușor s-o iau pe-a noastră la puricat, și la propriu, și la figurat.
p 1 jpg
Pe aripile gîștelor sălbatice
M-aș lăsa purtată de gîştele sălbatice ale lui Nils Holgersson, dînd roată nu doar Suediei, ci întregului continent, planînd fără nici o obligaţie şi nici un regret pe deasupra locurilor pe care le-am iubit cîndva.
1200x630 jpg
Pentru Constanța, cu dragoste și abjecție
Mi-ar plăcea să trăiesc într-o Constanța în care nostalgia – neobturată de dezvoltările imobiliare – să deschidă portaluri către trecut.
index png
Orașul Sud
Lună plină, Dunărea caldă și întunecată la Brăila, primitoare cînd intri cu picioarele în malul ușor nămolos.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Centrul și marginea
Tendința este acum cea a descentralizării și nu doar din punct de vedere urbanistic.
p 10 sus WC jpg
Strada Tunari în ficțiune și în realitate
Comoditatea locuirii împreună se vede că a primat față de disconfortul izvorît din diferență, rasială, socială.
Mahala jpg
Mahalale şi mahalagii
Oamenii se temeau de mahala şi de puterea cu care devora reputații şi destine.
Diana jpg
La Bragadiru
Lockdown-ul din martie 2020 ne-a prins în cei 46 de metri pătrați ai apartamentului de două camere din Drumul Taberei. Atunci a fost momentul-cheie.
p 12 sus jpg
Periferia sferei moralității: o scurtă istorie despre progres
Virtutea nu mai este ceva ce poate fi impus de la centru, ci descoperit și practicat de fiecare.
Irina jpg
O stradă doar a lor
Blocurile noi, plombe inestetice inserate în această alveolă cu aspect periurban, la rîndul ei înglobată într-un mare cartier de blocuri, ar fi contribuit la „curățirea” zonei.
1024px Bruxelles   Commission Européenne Berlaymont (23191436909) jpg
România, la periferia UE? Da, dar alții dau buzna afară
Faptul că euroscepticismul e (deocamdată?...) o afacere politică fără urmări, în România, e confirmat de ultimele formule de guvernare din țară.
p 14 sus Piazza del Popolo WC jpg1 jpg
Marginea lumii
E o senzație greu de găsit în altă parte, aceea că nimeni, niciodată, n-are ochii ațintiți spre tine, ceea ce îți lasă loc să faci ce vrei și să fii cum ești.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta apărării
Ne-am gîndit să abordăm chestiuni precum soarta, scopul și responsabilitatea artei în vreme de război.
p 10 C  Alba jpg
Artă fără adăpost
Muzeele de artă s-au obișnuit cu drôle de guerre care a șters din mințile tuturor iminența sau măcar posibilitatea unui război real.
p 11 youtube jpg
Patru tablouri
Au fost furate peste 170.000 de mii piese de artă fără ca trupele „eliberatoare“ să intervină.
d15 Dan Perjovschi Anti War Drawings ©Nicolas Wefers 5 jpg
Make art, not war – anchetă
Dată fiind natura explicit grafică a unui conflict armat, am adresat trei întrebări cîtorva artiști care se ocupă cu imaginea: pictori, artiști vizuali, regizori de film, desenatori.
p 1 Carlos Alba jpg
Fragilitatea indestructibilă a literei
Asta e proprietatea esențială a cărților: opresc în corpul lor corpurile morții.

Adevarul.ro

image
Închisoare pe viaţă în Marea Britanie pentru şoferii care produc accidente mortale. În ce condiţii se aplică pedeapsa maximă
Marea Britanie introduce pedeapsa cu închisoarea pe viaţă pentru şoferii care ucid, în cadrul unei ample reforme a justiţiei care a intrat duminică în vigoare, potrivit informaţiilor publicate de BBC.
image
O tânără şi-a dorit o noapte de vis în compania unui „Don Juan”. Idila s-a transformat în coşmar
O tânără care credea că va trăi o noapte de vis alături de un aşa-zis „Don Juan” s-a trezit a doua zi ca dintr-un coşmar. Bărbatul a fost condamnat pentru faptele sale.
image
Imagini din patiseria Paul din mall Promenada închisă de ANPC din cauza mizeriei şi a alimentelor expirate VIDEO
O echipa din Comisariatul pentru Protecţia Consumatorilor din Municipiul Bucureşti a constatat un mod defectuos în desfăşurarea activităţii Patiseriei/cofetăriei Paul, care oferea spre consum produse care pot pune în pericol viaţa şi sănătatea consumatorilor.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.