De cealaltă parte a "baricadei"

Deoarece majoritatea articolelor din acest dosar sînt semnate de către experţi în domeniul educaţiei (formale sau nonformale), am încercat să aflăm cine se găseşte de cealaltă parte a baricadei, cine sînt participanţii la proiectele de educaţie nonformală, de ce au ales să se implice la aceste proiecte şi care sînt impresiile lor vizavi de acest tip de educaţie. Iată ce au răspuns:

● Cornelia Zaharencu

51 de ani, Uniunea Ucrainenilor din România, participant la Cursul „Scrierea propunerilor de finanţare“, proiectele „Tineret în Acţiune“

În cadrul cursului TiA la care am participat, am cunoscut metodele nonformale. La prima vedere, mie, născută fiind cu mult înaintea Revoluţiei, mi-au părut nişte lucruri lipsite de substanţă, fluşturatice. Dar acest curs m-a făcut să-mi schimb radical percepţia asupra metodelor de comunicare între oameni. M-au impresionat pozitiv deoarece am redescoperit gustul jocului. M-am bucurat şi m-am simţit mai tînără cu cel puţin 20 de ani. Metodele nonformale sînt foarte vii, energizante, relaxante, în acelaşi timp, şi fac să dispară barierele dintre oameni: de limbă, de vîrstă, de nivel de educaţie.

Cu ajutorul acestor metode, „poţi trece marea“, înţelegînd prin aceasta că poţi depăşi necazurile, neînţelegerile între concetăţeni, diferenţele de opinie. Mă gîndesc să aplic aceste metode şi în relaţiile cu toţi cunoscuţii, cu elevii mei, chiar şi în orele de predare. Sînt sigură că s-ar schimba în bine relaţia profesor-elev, dacă s-ar folosi în procesul instructiv-educativ aceste metode: vînătoarea de comori, biblioteca vie, teatrul forum, photovoice, teatrul labirint, cafeneaua publică.

● Alexandra Grapini

25 de ani, Asociaţia „Acţiune în voluntariat“, participant la Cursul „Laboratorul de Educaţie Nonformală“

Pentru mine, laboratorul a reprezentat un loc aparte, un mic univers unde s-au întîlnit curiozitatea cu învăţarea şi jocul. Timp de şapte zile, am experimentat educaţia nonformală, împreună cu oameni frumoşi şi deschişi, care astăzi îmi sînt foarte dragi. Metodele prezentate au avut ca puncte comune diversitatea, interactivitatea, creativitatea. Structura şi obiectivele acestora diferă în funcţie de metodă; unele au un impact puternic la nivel individual, în dezvoltarea personală a participanţilor, din această categorie făcînd parte atelierele de improvizaţie, dans contemporan, teatrul labirint, psihodrama, iar altele produc efecte la nivelul comunităţilor în care sînt implementate, în schimbarea atitudinii vizavi de respectarea drepturilor omului sau faţă de anumite probleme locale. Aş menţiona biblioteca vie, photovoice-ul, teatrul forum, animaţia stradală. Avantajul acestor metode este că se pot folosi în diverse proiecte. Eu mi-am propus să le utilizez în activităţi care au ca teme cultura urbană, învăţarea interculturală şi dezvoltarea cetăţeniei active. Experienţele prin care trec participanţii în cadrul unui astfel de laborator produc schimbări atît de puternice la nivel individual, încît aceştia se vor raporta adesea la experienţa laboratorului ca la un eveniment de referinţă în dezvoltarea lor personală. Metodele învăţate într-un astfel de laborator nu au impact doar asupra celor care s-au implicat în mod direct în realizarea lor, ele multiplicîndu-se şi la nivelul comunităţilor cu care participanţii interacţionează ulterior.

● Cristina Sînziana Buliga

24 de ani, Asociaţia pentru Iniţiative Durabile Alternative, participant la Cursul de Animaţie Socio-Educativă pentru proiectele „Tineret în Acţiune“

Animaţia este un domeniu fascinant, îi dezvoltă atît pe cel care „livrează“, cît şi pe beneficiari. Însufleţirea timpului prin animaţie pare că te duce într-o altă lume, în care tu eşti erou şi îţi faci propria variantă a poveştii. Mi-am dat seama că înveţi, te descoperi, ajuţi şi, mai ales, creezi. Cursul de animaţie socio-educativă a fost o bună introducere în acest mediu de „joacă cu folos“. Am înţeles funcţiile, tipurile de activităţi, obiectivele, alcătuirea şi livrarea animaţiei – cum altfel, dacă nu prin nonformal? Am văzut că este nevoie de animaţie şi că aceasta îi apropie pe oameni. Îmi place cînd am ocazia să prezint altora (cu onoare!) ce am învăţat şi să imaginez, alături de alţi animatori, activităţi curioase şi bogate în înţeles. În organizaţia unde îmi desfăşor activitatea, Asociaţia pentru Iniţiative Durabile Alternative, în timpul „Săptămînii Altfel“, am fost în Buzău şi am ţinut un training despre animaţie elevilor de la liceul pedagogic. Am trăit atunci pe pielea mea experienţa revelatoare a copiilor care au luat contact pentru prima oară cu nonformalul şi s-au produs schimbări grozave în viaţa lor.

Educaţia nonformală îl aduce pe participant în afara zonei lui de confort, acolo unde îşi poate trage singur învăţămintele; iar această învăţare din experienţă e cu atît mai importantă, cu cît nu este condiţionată de vîrstă, de timp sau de loc. Oamenii se schimbă în bine, se dezvoltă la nivel personal, îşi lărgesc perspectivele, capătă curaj, colaborează, aduc idei originale, reuşesc să se autoexprime.

● Dorina Ichim

32 de ani, Asociaţia „Alături de Tine“, participant la Cursul de Animaţie Socio-Educativă pentru proiectele „Tineret în Acţiune“

Fiind profesor de Arte Plastice şi, de aproape trei ani, coordonatorul unei echipe de evenimente pentru copii, am fost curioasă să aflu ce metode se aplică la acest curs de animaţie socio-educativă. Am experimentat metodele învăţate la curs, împreună cu o echipă, în cadrul „Săptămînii Altfel“ – „Să ştii mai mult! Să fii mai bun!“ –, printr-o acţiune de voluntariat la şcoala din comuna Ileana, judeţul Călăraşi. Am urmărit un plan de animaţie pe care l-am realizat înainte: „Aeronava 03042013 – căpitanul fiind un pirat, ajutoarele căpitanului: Spiderman şi Bugs Bunny, stewardese fiind Zîna Primăverii şi Hannah Montana – a pornit de dimineaţă la drum, cu bateriile încărcate, către Planeta Ileana.“

Acest tip de formare are efecte pozitive, am adus multă bucurie în sufletele copiilor. Una dintre fetiţe chiar mi-a şoptit: „Eu am mai văzut aşa ceva o singură dată la Bucureşti, la circ, şi mă bucur că aţi venit.“ Un alt copil a stat şi m-a urmărit, a aşteptat pînă cînd am terminat de pictat şi mi-a spus: „Vreau pirat ca tine.“ Pe scurt, dacă punem suflet şi pasiune în tot ce facem, efectele vor fi bune întotdeauna.

● Gisculescu Violeta

35 de ani, Asociaţia Educatoarelor din România, filiala Vrancea, participant la Cursul de „Management
al voluntarilor“

Am învăţat, la acest curs, metode noi de educaţie, nonformale, metode deosebite, care funcţionează perfect în lucrul cu tinerii şi nu numai. Le aplic zilnic la clasă (pentru că sînt şi cadru didactic), iar copiii s-au obişnuit foarte repede cu ele şi sînt încîntaţi. Le aplic de cîte ori am ocazia, la întîlnirile de la cercurile pedagogice, la comisiile metodice, la diverse întîlniri, activităţi şi cursuri pe care le susţin. Aceste metode mă ajută să mă integrez foarte uşor într-un grup, să cunosc oameni, să cunosc tinerii, să empatizez cu ei şi, nu în ultimul rînd, mă ajută la formarea mea personală şi profesională. Pînă acum, de exemplu, nu ştiam că există metode specifice de recrutare, motivare şi evaluare a voluntarilor, iar despre educaţia nonformală nu pot spune decît că, prin cursurile la care am participat, am simţit, de fiecare dată, că am mai adăugat cîte o cărămidă la temelia formării mele profesionale. E de dorit să se facă educaţie nonformală oriunde, tot timpul.

Foto: FDSC