De ce pleacă experții?

Radu MĂLUREANU
Publicat în Dilema Veche nr. 860 din 1 - 7 octombrie 2020
Suflu, atmosferă, spumă: aerul filozofilor şi filozofia aerului jpeg

Despre datele demografice ale migrării spre Occident s-a vorbit foarte mult. Despre cauze, de asemenea, cei mai mulți explicînd brain-drain-ul prin care trece România de ceva vreme mai ales din perspectivă economică. Totuși, mai greu de explicat este comportamentul celor aflați la jumătatea vieții, cu locuri de muncă mai bine plătite, cu un stil de viață cu satisfacții (achiziții de bunuri, concedii, consum de produse mai bune, domiciliul asigurat ș.a.m.d.), care se hotărăsc să emigreze, deși nu-i mai împinge vreun motiv legat de accesul la resurse financiare. Putem intui că au așteptări pesimiste privind evoluția lucrurilor în țară sau că au insatisfacții la un nivel superior al motivațiilor. Personal, m-aș gîndi și la mult prea prezentele incompetență și impostură, de care ne lovim cu toții aproape zilnic. De ce sînt ele așa de răspîndite la noi?

Printre multele lucruri pe care le țin minte din studenție de la profesorul Vintilă Mihăilescu este și acela că „necesitatea pîrleazului” este un „dat” cultural al nostru, al românilor. Ca mijloc de trecere a gardului, pîrleazul poate fi acceptat în context, deși el nu este o poartă, nu este o deschidere „îndreptățită”, ci o improvizație. Extrapolînd, avem un dar de a găsi mijloace, fără a fi neapărat legitime, prin care să ne descurcăm și să trecem limitele. Poate că faptul că pîrleazul ni se pare ceva normal ilustrează toleranța ridicată față de, să-i zicem, „mica delincvență”.

Revenind la omniprezența imposturii în societatea actuală, discuția poate fi fundamentată pe teza „pîrleazului”. Dar nu numai. Dacă resimțim frustrare din cauza imposturii, este o reacție emoțională normală, strîns legată de moralitate. Dar, trebuie spus răspicat, ne enervează nu atît impostura, cît „instituționalizarea” ei. Și aici mă refer la faptul că e omniprezentă (avem cu toții exemple din cotidianul nostru, din păcate), dar și că există mecanisme de a se perpetua și dezvolta. Există „rețete” cum să devii vreun potentat al vremii, cu diplome și certificate de competențe obținute pe scurtături, fără exigențele îndeobște acceptate. Există persoane și instituții care îi ajută pe cei porniți pe un astfel de drum, iar „evaluatorii” performanțelor sînt din același aluat. Se poate argumenta folosind paradigma instituționalismului (știu că este desuet să vorbești în astfel de termeni, dar valabilitatea teoriilor acestora nu s-a șubrezit chiar atît de mult).

● Dependența de cale, „prezentul este consecința trecutului”. Păi, să ne gîndim la mecanismele prin care aparatcik-ul Pauker/Groza/Dej/Maurer ș.a.m.d. a generat „noile” elite ale anilor ’50. Oribilele fapte ale „epurării” au avut consecințe tragice nu numai acolo și atunci, ci pe termen lung (trăim aceste consecințe și acum). Ia gîndiți-vă cu cine au fost înlocuiți dascălii, medicii, preoții, muzicienii, scriitorii, cu toții, și gîndiți-vă dacă acești înlocuitori erau la același nivel sau doar impostori.

● Formalizarea unor organizații prin care să se formeze impostorii. Printre cele mai mari rele ale acelor vremuri a fost și „universitatea populară”. Alături de „școala de partid”.

● Formalizarea unor mecanisme de promovare a impostorilor. Ia gîndiți-vă ce șanse avea un bun profesionist să devină directorul acelei fabrici/instituții unde lucra. Sau, dacă devenea, dacă acest lucru era determinat de competențele sale profesionale sau de cele de accedere în partid.

Aceste mecanisme, să nu ne mire, s-au perpetuat după 1989. E suficient să vezi anunțurile pentru locuri de muncă mai bine plătite la instituții de stat. Analizați la rece condițiile de admitere, de desfășurare a concursului, bibliografia pentru concurs. Veți vedea că pentru posturi de ingineri la o autoritate în tehnologie se cere cunoașterea cuvînt cu cuvînt a unor texte de lege. Pentru un post de IT se cere un „Certificat de competențe de lucru cu calculatorul” pe care, bag mîna-n foc, nici un brainiac din Pipera, Copou sau alte cartiere corporatiste din orașele mari nu îl deține, nici nu ar considera că are de ce. Adică un mare softist la o mare companie nu e „competent” pentru a deveni IT-ist în vreo agenție guvernamentală sau minister. Știu un caz de filolog care a trăit vreo patru ani la Londra, respins cu nota 3 și ceva la un minister. La testul de limba engleză, nu vă mirați. Omul nu a depus contestații. Acum e în Praga, la o mare corporație. În sfîrșit, sînt convins că avem cu toții exemple de acest fel. Or, dacă acest lucru este valabil la ministere, mi-e cam frică să-mi imaginez ce fel de competențe sînt necesare pentru accederea într-o organizație politică.

Cum se poate diminua fenomenul? Cum faci reformă instituțională? Cu alte instituții mai puternice. De la lideri la practici, impostura ar trebui blamată și incriminată cu intransigență. Nu e loc de pîrleaz aici. Altfel, să nu ne mire că vedem mici Gheorghiu-Dej printre potentații zilei cerînd cu impertinență alte întrebări la conferința de presă, comunicate anacronice ale academicienilor speriați de undele care exista de cînd universul, agramați pe ecran, făcători de politici fără viziune. Ceea ce e foarte dificil. Dar, altfel, impostura rămîne omniprezentă și nu există competența de a ignora consecințele ei. Pînă atunci, evident, vom fi martorii migrării în masă.

Radu Mălureanu este sociolog.

HOR 0545 jpg
Bogați îngrijorați de propria sărăcie...
Acest Dosar vă prezintă fragmente din conferințele susținute în serile zilelor de 14, 15 și 16 septembrie, în Sala „Jean Monnet“ a Facultății de Studii Europene a UBB.
B  Glavan jpg
Drumul către sărăcie
Pe scurt: tot ceea ce subminează economisirea, investiţia înţeleaptă şi stimulentul muncii previne acumularea de capital şi ne duce pe drumul sărăciei.
A  Zahiu jpg
Venitul minim garantat: de la utopie la realitate
Tot ce avem în momentul de faţă ca schemă de asistență socială este ineficient, a generat un adevărat infern birocratic, de multe ori aceste programe sînt paravane pentru corupţie.
B  Voicu jpg
Sîntem încă săraci? România după 32 de ani
Concluzia a fost că, de fapt, nu te poţi raporta la „standardele societăţii”.
HOR 1291 jpg
Sărăcie, bogăție și judecată morală
Și iar întreb: ce ne facem cu tensiunea dintre teoria morală înaltă, care ne spune că valoarea morală nu depinde de condițiile materiale de viață, şi judecăţile morale implicite pe care le-am descris?
HOR 1452 jpg
„Care bogat se va mîntui?“ Libertatea ca sărăcie voluntară în Noul Testament
Creştinul trebuie să fie harnic, să-şi cîştige existenţa printr-o muncă onestă, să fie darnic şi solidar, dar să nu-şi facă griji pentru ziua de mîine. Aici apare încă un element definitoriu al relaţiei dintre paradigma creştină şi avuţia terestră.
p 21 foto C  Hord jpg
Globalizarea libertății
În fine, vreau să vă atrag atenția asupra acelor antiglobalişti care înţeleg globalizarea altfel, ca pe o globalizare politică. Ei vă vor vinde izolarea ca soluţie la problemă. Nu-i ascultaţi decît cu atenţie şi îngrijorare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială

Adevarul.ro

Guido Reil FOTO EPA EFE jpg
Un europarlamentar german atacă dur România: Sunt prietenos când spun că este Vestul Sălbatic al Europei
Eurodeputatul german Guido Reil, din grupul Identitate şi Democraţie (ID), a lansat miercuri un atac virulent la adresa României şi a Bulgariei, în timpul dezbaterilor privind aderarea acestor două state la Schengen, susţinând că inclusiv aderarea lor la UE a fost o greşeală, conform Agerpres.
Vladimir Soloviov FOTO Profimedia
Propagandistul lui Putin dă vina pe NATO pentru umilința suferită de armata rusă: „Ne-a mirosit sângele” VIDEO
Vladimir Soloviov, unul dintre cei mai mari susținători ai liderului de la Kremlin din presa rusă de stat, a deplâns bombardamentele „cu poftă” ale armatei ucrainene.
Interlopul Stănel Corbu FOTO Facebook/arhiva personală
Liderul unei grupări interlope din Brăila, liberat condiţionat a doua oară. Răzbunarea de care a fost capabil
Magistrații au decis ca Stănel Corbu, liderul unui clan interlop din Brăila, să fie liberat din închisoare după doi ani şi opt luni de la momentul condamnării pentru tentativă la omor.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.