De ce pentru <i>ei</i>

S-au introdus în 1992, ca "măsuri afirmative", dar sînt încă departe de a fi privite cu seninătate. Locurile pentru romi, de la facultăţile de stat, au ridicat - şi continuă să o facă - tensiuni arteriale şi de o parte, şi de cealaltă. Majoritatea reproşează, în primul rînd, limitarea posibilităţilor elevilor ne-romi la admitere, blamînd "tratament preferenţial" de dragul UE şi al corectitudinii politice. De cealaltă parte însă... Angelica Candoi , studentă în anul II la Universitatea de Medicină şi Farmacie "Victor Babeş" din Timişoara, provine dintr-o familie săracă de romi, cu patru copii. "Mama mea, Florica, e îngrijitoare la o fabrică, iar tatăl, Titi, e pensionat pe caz de boală." Fratele ei a terminat ASE-ul, sora mai mare e în ultimul an la Psihologie, iar cea mică în liceu, în clasa a X-a. "După cum vedeţi, din oameni simpli, cu studii minime şi situaţie financiară precară, am reuşit cît de cît în viaţă." Angelica a concurat pe locurile alocate romilor "pentru a arăta că şi ţiganii sînt deştepţi şi că pot face orice meserie din lume, oricît de grea ar fi". Examenul de admitere s-a desfăşurat normal, "nu m-au dus în altă încăpere, nu l-am luat pentru că aş fi rom şi nici nu s-au comportat într-un mod necivilizat cu mine, cînd au aflat că sînt de etnie romă". Colegii? "Deşi ştiu că sînt ţigancă, nu şi-au schimbat comportamentul, nu vorbesc urît despre mine, din contră, mă admiră pentru că, deşi sînt săracă, sînt printre primii. Aici toată lumea e tratată la fel, toţi avem dreptul la burse, la bibliotecă, la calculatoare etc." Chiar dacă nu s-a simţit niciodată discriminată şi, deşi în facultate nu a avut nici un fel de probleme, mentalitatea generală acuză totuşi "tratament preferenţial". "Ştiu că sîntem încă priviţi cu suspiciune, dar dacă o să perseverăm şi o să încercăm să ne schimbăm, sînt sigură că şi lucrurile se vor schimba. Locurile reprezintă un pas foarte important în ceea ce priveşte acordarea şansei de a arăta lumii că sîntem şi noi deştepţi, că putem şi noi să facem tot ce fac ei; sînt o şansă la educaţie, la studiu." Florin Talapan este student în anul IV, la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială. "Mulţi consideră că e o crimă să se acorde locuri speciale romilor, dar dacă ne gîndim... SUA, Finlanda, Ungaria, toate acordă aceste locuri speciale, iar societatea înţelege că minoritarii au nevoie de ele pentru modelele pe care le creează în comunitate. Oamenii cred că romii veniţi pe aceste locuri o duc foarte bine şi că trec precum gîsca prin apă, alegîndu-se la sfîrşit doar cu o diplomă. Trebuie înţeles că la examen, în faţa profesorului, nu mai contează dacă eşti rom sau majoritar, la taxă sau la buget... acolo trebuie să fii pregătit." Crina Morteanu a beneficiat şi ea la admitere de locurile pentru romi. Despre măsurile afirmative, îmi spune că în primul rînd i-au schimbat viaţa, iar locurile acestea sînt "o oportunitate pentru a ajuta comunitatea din care provin." A candidat pe locurile pentru romi pentru că în perioada "vacanţei", adică după terminarea clasei a XII-a, cînd majoritatea elevilor stau cu burta pe carte, Crina a trebuit să se angajeze, nemaiavînd timp să înveţe în ritmul în care ar fi trebuit să o facă. Aflînd de aceste locuri, s-a înscris, a dat examenul şi a intrat. "Măsurile afirmative mi se par un adevărat sprijin pentru tinerii romi, din partea societăţii române. Chiar dacă iniţial poate te gîndeşti că facultatea nu e de tine, locurile pentru romi te încurajează să încerci, iar rezultatele sînt dintre cele mai bune." Ştefan Marius Irinel , masterand la Politici Sociale Europene a absolvit Asistenţa Socială, admis fiind tot pe locurile pentru romi. "E total neadevărat ce se spune în legătură cu Ťtratamentul preferenţial». Ideea de bază a acestor locuri e aceea a şanselor egale, de promovare a elitelor, segment fără de care dezvoltarea şi afirmarea unei societăţi ar fi imposibilă. Nu se poate vorbi de Ťgratuitate», ci de egalitatea şanselor între majoritate, o categorie socială care beneficiază din start de toate prerogativele dezvoltării intelectuale şi sociale, şi etnicii romi, care deocamdată nu au acces la toate aceste resurse." Pînă la urmă, motivul principal al măsurilor afirmative nu e neapărat o măsură de asistenţă socială. "Sînt absolut de acord că România trebuie să aibă grijă de toţi cetăţenii aflaţi în dificultate, însă motivul principal pentru aceste locuri este formarea elitelor şi exclude din start abordarea măsurilor afirmative ca măsură de asistenţă socială, ele ţinînd mai mult de o politică socială prin care vrei să creezi un echilibru la nivel de forţe."