De ce nu-i invidiez pe conservatori

Cornel BAN
Publicat în Dilema Veche nr. 280 din 28 Iun 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cum, din fericire, paleoconservatorismul pare terminat, pe termen scurt, ca resursă politică semnificativă în România, cred că două sînt opţiunile ideologice reale ale conservatorilor români în 2009: liberal-conservatorism şi conservatorism comunitarist. Simplificînd, prima opţiune presupune mariajul între priorităţile conservatorismului cultural (naţionalism civic, moralitate tradiţională, rezistenţa la secularizarea spaţiului public, accent pe represiunea poliţienească a criminalităţii, scepticism faţă de "ingineriile sociale" etc.) şi ale neoliberalismului economic. În ciuda istoriei sale recente, liberal-conservatorismul domină deja cîmpul intelectual şi pare a stăpîni marile partide de centru-dreapta, însă impresionanta sa ascensiune şi-a cam pierdut dinamismul şi se află la o cotitură istorică. Care ar fi opţiunile? Calea liberal-conservatoare …domină la nivel de discurs programatic în România. La nivel de practică, lucrurile sînt mai ambigue. S-au adoptat reforme ce ţin de o agendă economică care ar fi posibilă pentru centru-dreapta occidentală, doar în spaţiul fanteziei ("taxa" unică este exemplul clasic). În acelaşi timp, guvernele de dreapta nu au dezmembrat sistematic amărîtul sistem românesc de protecţie socială, ba pe alocuri chiar l-au mărit. Aceste din urmă măsuri sînt o expresie a limitării agendei liberale dure de către jocul democratic. La dreapta acestui curent politic se află un grup mic, dar foarte activ, de economişti, grupuri de reflecţie, intelectuali publici, oameni de afaceri şi cîţiva politicieni, apropiaţi, la nivelul discursului, de libertarianismul economic. Definind impozitarea ca furt şi declarînd incompatibilitatea între capitalism şi protecţie socială, discursul acestei orientări atacă legitimitatea oricăror politici publice în economie. În acelaşi timp, definind criza capitalismului occidental ac-tual nu ca pe o manifestare a problemelor reţetelor neoliberale, ci a unui presupus amestec de etatism şi cartelizare din economiile Europei şi Americii de Nord, libertarienii nu îşi văd contestate ideile, de către criza economică. Este un diagnostic controversat, ce merita o critică sistematică, pentru care însă nu este suficient spaţiu aici. Amintesc doar că localizarea cauzelor actualei crize în intervenţionismul macroeconomic (politica banilor ieftini, promovată de marile bănci centrale) este făcută cu ignorarea micului adevăr istoric, potrivit căruia, în paralel, a avut loc o dereglementare radicală a pieţelor financiare (reţeta laissez-faire clasică) şi, în special, eliminarea legislaţiei (intervenţioniste) care impunea condiţii riguroase, celor tentaţi să cumpere o locuinţă pe credit. Şi chiar lăsînd la o parte problemele intelectuale ale libertarianismului, traducerea în practică a sugestiilor sale, în condiţiile sistemului democraţiei reprezentative şi ale integrării europene, pare să fie la fel de bine specificată precum mecanismele concrete ale trecerii la comunism în marxismul ortodox. La fel, eleganţa dezbaterii conceptuale propusă de acest tip de liberalism economic sau invocarea clasicilor libertarieni ar cam trebui însoţită de analize empirice riguroase ale economiei actuale, în care ipotezele alternative sînt luate în serios, şi în care s-ar vedea o confruntare onestă (fără actuala supradoză de simplificări), cu producţia intelectuală a "opoziţiei", de la economişti (neo)keynesieni, la sociologi şi antropologi ai economiei. Aripa stîngă a liberal-conservatorismului are impact politic mai mare. În ea se află politicieni de dreapta, universitari, oameni de think-tank cu agenda concretă, care înţeleg limitele instituţionale ale unei agende economice dure, de dreapta, şi sînt adepţii unui neoliberalism centrist, unde legitimitatea rolului statului ca producător de bunuri publice (educaţie, sănătate, infrastructura de transport) este acceptată într-o oarecare măsură. În spaţiul confruntării electorale, stînga liberal-conservatorismului este în postura incomodă de a concura pe acest teren al conservatorismului cultural nu doar cu paleoconservatorii, ci şi cu discursul PSD. Însă problema cea mai mare a susţinătorilor acestui curent este criza în plină desfăşurare a modelului de dezvoltare neoliberal, adoptat nu fără dificultăţi de către centru-dreapta, începînd cu mijlocul anilor ’90. În timp ce liberal-conservatorii cu înclinaţii libertariene se pot refugia în bula lor intelectuală schiţată anterior, liberal-conservatorii moderaţi trebuie să digere cumva ceea ce se întîmplă, pentru ca " în loc să vadă peste tot etatism în statu quo-ul economic din "Occident" " ei se identificaseră explicit şi destul de necritic cu acest statu quo. Trebuie să fie destul de dureroasă ajustarea la o realitate în care ţări-model ca Irlanda sau Estonia se află într-un colaps economic tragi-comic şi în care figuri proeminente ale neoliberalismului recunosc că ceea ce a salvat sistemul economic mondial de la implozie au fost tocmai instituţiile intervenţioniste (garanţii de stat pentru depozite bancare, injecţii de capital cu bani publici etc.) pe care obişnuiau să le critice. Calea social-conservatoare De la Margaret Thatcher încoace, conservatorii britanici au dat tonul în ceea ce înseamnă ultima modă în materie de liberal-conservatorism. Povestea politicilor economice neoliberale adoptate de guvernele conservatoare, britanice, în ciuda rezistenţei sindicale, este chiar miezul mitului politic al virajului spre dreapta al conservatorilor, în cursul anilor ’80. Din insula doamnei Thatcher bate însă un vînt revizionist. Chiar înainte de actuala criză, David Cameron, noul şef al Partidului Conservator (Tories), a început repudierea explicită a unei părţi importante a moştenirii thatcher-iste. La congresul din 2006 al partidului, acesta îi înştiinţa pe delegaţi că noul conservatorism nu mai înseamnă promovarea privatizării sistemului medical, preferinţa pentru reduceri de impozite în detrimentul investiţiei în servicii publice, flexibilizarea pieţei muncii (eufemism pentru insecuritate şi program de lucru prelungit), scepticism faţă de politici ecologice care afectează sectorul privat sau entuziasm faţă de băile de acid administrate sistemului de protecţie socială. Mai mult decît atît, Cameron şi unii dintre greii partidului sînt actualmente consiliaţi de Philip Blond, un profesor de teologie cu o viziune despre conservatorism care ar tulbura destul de mult apele la Bucureşti. Blond critică atît neoliberalismul, cît şi liberalismul keynesist al decadelor postbelice. Astfel, într-un articol foarte prizat din revista Prospect ("Rise of the red Tories", februarie 2009), acesta arată că stînga laburistă a creat un stat managerial-corporatist ineficient, a distrus vechile structuri de solidaritate ale clasei muncitoare, a transformat în marfă sexualitatea şi corpul uman, a sacralizat relativismul cultural şi a echivalat modernitatea cu individualismul. La rîndul ei, pronunţînd falimentul paradigmei managerial-corporatiste, Thatcher a "sărit peste cal" în direcţia opusă, punînd statul în serviciul exclusiv al patronatului, construind prosperitate pe datorie pentru clasa mijlocie, pauperizînd marea masă a salariaţilor şi concentrînd acumularea de bogăţie spre vîrful piramidei sociale. Mai mult " zice Blond " în loc de marea de mici investitori din mitologia liberalismului economic, Anglia s-a ales cu monopoluri private. Care este alternativa propusă? Un fel de cooperatism conservator cu efecte localizante: un stat activist care descentralizează sistemul financiar-bancar şi încurajează trusturi de investiţie locale, achiziţii şi servicii publice reorientate spre consumul local, recapitalizarea salariaţilor (a căror porţie din bogăţia naţională " excluzînd proprietăţile imobiliare " a scăzut de la 12% în 1976 la 1% în 2003), neimpozitarea celor cu venituri mici (nici vorbă de "taxa" unică!) etc.Totul cu speranţa reinventării valorilor conservatoare comunitariste: comunitate locală, familie, disciplină socială, tradiţie. Mai mult, pentru salvarea capitalismului de propria oligarhie se vorbeşte deschis despre ruptura de Partidului Conservator, de marile corporaţii şi de reţelele lor cartelizate. Sunînd ca nişte liberali progresişti (din tradiţia deschisă de Disraeli), Cameron şi Blond vorbesc de punerea mecanismelor capitalismului la dispoziţia societăţii, şi nu invers. Evident că Tories rămîn un partid de dreapta (programul partidului este încă plin de poziţii antisindicale, pro-patronale şi aşa mai departe). Bineînţeles că, dacă s-ar încerca transformarea în politici publice a acestui discurs politic actual, conducerea de acum şi-ar asuma riscul scindării partidului. Evident că influenţa lui Blond nu trebuie exagerată. Şi sigur că trebuie să fie neplăcut pentru conservatorii români ca, tocmai cînd politicile neoliberale au prins rădăcini în România, partidul care a dat tonul schimbării în Europa, începînd cu anii ’70, îşi pune la index puncte cardinale din propriul trecut, iar discursul lui cel nou sună pe alocuri ca al unui partid de stînga. Însă, dată fiind tendinţa de imitaţie culturală specifică elitelor de (semi-)periferie şi în contextul estompării discursului neoliberal în marile centre ale capitalismului mondial, o deschidere locală spre această variantă de conservatorism nu este exclusă în viitor. Aici apar însă o serie de probleme. Conservatorismul comunitarist a degenerat adesea în poziţii autoritariste şi chiar fascizante. Şi nu doar în context românesc. Apoi, dată fiind slăbiciunea statului român şi relaţiile incestuoase între stat şi marile firme, relaţii ce irită clasa micilor antreprenori, ideea de descentralizare economică şi poziţia anti-cartelizare "dau bine". Însă gradul năucitor de corupţie locală şi sărăcia organizaţională a comunităţilor locale din România pun probleme insurmontabile traducerii conceptului de "capitalism localizat", propus de noii Tories. Pe termen scurt, conservatorii pot găsi surse de relaxare politică în blocajul intelectual al social-democraţiei şi în incapacitatea stîngii socialiste, comuniste şi ecologiste, de a mobiliza majorităţi consistente, în ciuda celei mai serioase crize de sistem economic din ultima jumătate de secol. Însă e greu de negat că vechea rezervă discursivă de liberalism economic ortodox este slăbită de dezastrul economic în plină desfăşurare. La fel, conservatorismul cultural pretins sau autentic moderat este în mod evident suprasolicitat de competiţia ameţitoare cu populismul paleoconservator şi cu cel de extremă dreaptă, ambele aduse în prim-plan de alegerile europene, pînă şi în sisteme politice "de manual" (Marea Britanie, Olanda etc.). În ce priveşte recenta tendinţă a unor proeminenţi conservatori români de a prefera conservatorismul occidental dur ca sursă de cadre de interpretare " pe teme ca locul religiei în spaţiul public, rasă sau sexualitate " şi de a le hibridiza cu complexe culturale de periferie dunăreană, aş risca să remarc că tendinţa în chestiune are foarte puţin de a face cu spiritul mai degrabă liberal care anima producţia intelectuală la centru-dreapta, la începuturile tranziţiei. Ceea ce nici nu ar fi chiar aşa deprimant, dacă acea perioadă nu ar fi folosită cu atîta hărnicie ca simbol al constituirii unui spaţiu de idei în care se făcea critica ideologiilor etnocrate şi a practicilor autoritarismului cultural. Cornel Ban este doctorand în politologie la University of Maryland. Teza sa de doctorat îşi propune să studieze evoluţia tipurilor regionale de capitalism în Europa, cu accent pe Peninsula Iberică şi Europa de Sud-Est.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
Misterele celor mai spectaculoase peşteri din munţii Hunedoarei. Unde s-ar fi aflat comoara lui Decebal
Turiştii care ajung în munţii Hunedoarei pot vizita o mulţime de peşteri spectaculoase, pline de mistere. Unele au fost locuite din preistorie.
image
Şoseaua pierdută în munţi, plânsă de localnici: „În scurt timp nu o să mai admirăm peisajul minunat” VIDEO
Doar o parte din şoseaua care se afundă în munţi, pentru a lega Valea Jiului de Băile Herculane, a fost finalizată. Localnicii se plâng de starea drumului naţional.
image
O influenceriţă urmărită de milioane de fani, acuzată că şi-a ucis iubitul. Tânăra mai fusese arestată pentru că l-a agresat fizic FOTO
Courtney Clenney, în vârstă de 26 de ani, este o influenceriţă şi model OnlyFans din Statele Unite. Ea a fost arestată pentru crimă, după ce şi-a înjunghiat mortal iubitul, în timp ce se certau.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.