De ce nu are Şora mai mulţi discipoli?

Aurel CODOBAN
Publicat în Dilema Veche nr. 663 din 3-9 noiembrie 2016
De ce nu are Şora mai mulţi discipoli? jpeg

Scriind mai demult despre filozofia lui Mihai Șora m-am mirat, poate nu îndeajuns atunci, de puținătatea prezențelor discipolare din jurul său. Ulterior însă, din cînd în cînd, întrebarea mi-a revenit fără ca trecerea timpului să aducă explicații convingătoare și decisive. Desigur, o primă, simplă și imediată explicație ar fi aceea că Şora nu se autopromovează zgomotos, potrivit modei culturale locale, nu se risipește în autoprezentarea propriului său rol cultural, nu își susține imaginea culturală de sine. Or, într-o cultură gălăgios asertivă, remarcabila discreție existențială a acestui gînditor aduce după sine o inevitabilă singurătate personală și o rarefiere a discipolilor.

Dar dacă nu se consumă în autoprezentarea rolului cultural, cîștigul este de partea unei infuzări filozofice a propriei sale existențe. Adică, dacă nu și joacă viața în terenul cultural, co-extensiv oricărei societăți moderne, este pentru că se mulțumește să existe cu o discreție austeră, să trăiască efectiv filozofic. De aceea stilul lui Şora presupune nu o imitație culturală, ci o angajare totală, existențială și de gîndire. Filozofia lui Mihai Şora este nu atît o metodă de cunoaștere, cît o modalitate existențială, este un fel de a fi, nu conjugarea lui a avea. Filozofiei lui nu-i poate fi deci suficientă o aderență de imitație, de stil cultural sau expresie, ci ea pretinde una de gîndire și una existențială. Ea nu poate fi imitată numai stilistic, calchiată sau copiată numai cultural. Apare astfel o explicație mai bună a motivului pentru care Şora are puțini discipoli: este mai greu de imitat, pentru că ar trebui imitat existențial! Stilul său filozofic este prea marcat personal și, mai ales, prea implicat existențial pentru a fi însușit superficial. Se poate mai ușor noiciza, cioraniza, eliadiza etc., decît şoraniza. Iar dacă este înțeleasă, asumată și practicată, gîndirea lui îndepărtează iarăși de model pentru că impune o modalitate existențială proprie și singularizată. De aceea acest demers filozofic nu-și diseminează cultural discipolii stilistici, ci îi cheamă existențial la o modalitate proprie de a fi. Cu el nu se poate decît dialoga, ca un „eu“ cu un „tu“, care este un alt „eu“ viu.

Dar această explicație a puținătății discipolilor nu mi se pare totuși suficientă, pentru că, în tradiția ei, chiar dacă filozofia refuză, de regulă, un practicant histrionic sau un imitator abil, presupune totuși comunicare și comuniune între magistru și discipoli. Iar dialogul, genul preferat al gîndirii lui Șora, este chiar paradigma discursului filozofic occidental. Deci, cine face filozofie, învățînd să tacă ar trebui să știe și să dialogheze, știind să fie singur ar trebui să cunoască și modalitatea deplină de a fi cu ceilalți.

7 jpg jpeg

„Ți-ai dat seama, sper, că nu despre mine ca «subiectivitate» vreau să te întrețin.” – Mihai Şora, A fi, a face, a avea

Cu atît mai mult cu cît nu e vorba despre o tradiție istorică, oarecum osificată. Filozofia lui Șora este una vie și esențialmente dialogică, una care cheamă la comunicare autentică. El nu este un filozof al enunțului academic, ci un gînditor al dialogului inițiatic. Întrebare și răspuns, răspuns și întrebare sînt într-o adecvare deplină și stimulativă, într-o imbricare semantico-logică. Întrebările și răspunsurile străbat registrele felurite ale cotidianului și modelelor culturale, ale poeziei și ontologiei, ale comentariului și înfloresc la fel ca inegalabile și inimitabile arabescuri desenate de filozof…

Prin urmare nu e nimic vetust și osificat, dimpotrivă: există în aceste dialoguri un anumit triumf al modernității, care le distinge în cele din urmă atît de modelul platonician, cît și de cel al Evului de Mijloc și le face mai adecvate lumii noastre. Căci, la fel ca în dramaturgia modernă, în acest teatru de idei partenerii au individualitatea atît de concretă încît sînt aproape recognoscibili, iar situațiile existențiale, cu toată polisemia lor, au o referință îndeajuns de precisă. Totodată, ele diferă de formula clasică și pentru că acordă verbului un rol principal. Într-adevăr, Şora este un filozof al verbului/adverbului și nu al substantivului/adjectivului, pentru că demersul său poartă asupra Ființei în act și vizează o inițiere în actul existențial. Iar jocurile de limbaj, profund implicate în orice discurs filozofic, nu sînt atît etimologiile platoniciano-heideggeriene, cît detalierile părților cuvîntului, separarea – prin cratimă sau cursive – părților de cuvînt pentru a pune în lumină constituirea actului existențial.

Acestea toate sînt argumente în favoarea opțiunii pentru comunicare a lui Șora și a deschiderii față de discipolii eventuali. Căci ceea ce s-a schimbat în decursul timpului, ceea ce a intervenit pentru a modifica și metamorfoza dialogul filozofic, este pragmatica adresabilității, a comunicării. De-a lungul istoriei filozofiei, comunitatea filozofică și-a pierdut calitatea de formă de viață, pentru a deveni o formă instituțională academică, iar discursul filozofic tradițional a trebuit să-și piardă forma dialogală favorabilă inițierii, în profitul celei adecvate învățării (tratate, comentarii etc.). Faptul că Şora revine la dialog are drept corolar în planul pragmaticii discursive, a adresabilității, tendința revenirii la inițiere și la comunitatea filozofică. Gîndirea lui Şora este atît de proaspătă, atît de vie tocmai datorită acestei autentice puneri în dialog.

Cu aceasta, însă, întrebarea pe care mi-o pusesem rămînea intactă. Atunci cînd pentru prima dată mi-am pus întrebarea – și multă vreme după aceea –, mi-a plăcut să-i dau un răspuns filozofic. În jurul lui Șora nu se află marele număr al discipolilor pe care i-ar merita pentru că există o dificultate reală de a participa la dialogul pe care el îl propune și de a-l înțelege, urmîndu-l în mișcarea sa, după cum există și o aparență de complicație, născută din lenea de a exista a lectorului. În acest caz însă, dificultatea discursului filozofic al lui Şora, în raport cu noi, măsoară îndepărtarea noastră, abaterea din calea spre Ființă, gradul în care sîntem prizonierii existenței noastre, prea mineralizată sau prea lichefiată, gradul incapacității noastre de a participa la mișcarea inițiatică a demersului filozofic. În afară de noi, vinovată ar mai fi și lumea în care trăim, lumea modernității sau a postmodernității, care este o lume a Devenirii, nu a Ființei: a aparenței care trece drept Ființă, a imposturii care ne modelează existența, a avutului (ca participiul lui a avea) care trece drept conjugarea verbului a fi.

Au trecut două decenii de la prima încercare de a răspunde, între altele, și acestei întrebări. Și dacă este să încerc acum să dau un răspuns, el s-ar înscrie mai degrabă în registrul antropologiei și sociologiei. Acum cred, și acesta este punctul de plecare al răspunsului meu, că există un background cultural mai general și istoric, o genealogie profundă a mediilor noastre intelectual-spirituale, care explică mai bine situația: poporul român s-a născut gnostic, nu creștin, și a devenit creștin sub influența bizantină. Această dublă influență a dat o tentă specifică background-ului oricărui intelectual român și îi face neapetisantă sau dificilă apropierea de filozofia lui Șora. Pentru gnostici există un fel de egalitate între puterea binelui și cea a răului, iar la bizantini apare un fel de adaptare a spiritualului la puterea/puterile lumești de orice fel: politice, economice, instituționale… Or, pentru Mihai Șora singura putere a filozofului este similară cu cea a misticului – puterea asupra sa. Intelectualii românii însă, venind din­tr un popor mai degrabă gnostic și educat bizantin să fie creștin, se orientează mai ales după o putere exterioară ființei lor. Concluzia nu poate fi decît aceea că, pentru lumea noastră, dialogurile lui Mihai Șora sînt niște „jocuri cu mărgelele de sticlă“, iar Șora un erou castalian. Păcat doar că el se află scufundat în mediul unei culturi gnostic-bizantine. 

Aurel Codoban este profesor la Facultatea de Filozofie a Universității „Babeş-Bo­lyai“, Cluj-Napoca.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

porc craciun
Cât costă examenul care te ferește de trichineloză, o boală gravă. „Porcul trăiește cu 4 milioane de larve în el și nu prezintă niciun semn”
Medicii veterinari atrag atenția asupra pericolului enorm la care ne expunem dacă renunțăm la examenul trichineloscopic în cazul porcului sacrificat în gospodărie. Animalele infestate cu trichinella spiralis nu dau niciun semn de boală, în schimb la om pericolul este inclusiv decesul.
idei de cadouri cu un buget de 100 de lei jpg
Cadourile de Crăciun și fondurile românilor: de unde mai au bani și ce preferă în funcție de generație
Românii se pregătesc intens pentru Sărbătorile de iarnă, deși doi din cinci români (44%) alocă bugete mai mici anul acesta pentru cumpărăturile de sezon din cauza inflației care le afectează finanțele.
Proces electoral într-o secție de vot în timpul turului I al alegerilor pentru funcția de președinte al României și pentru referendumul legat de Capitală, București. FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
Cum va vota la primăvară electoratul lui Călin Georgescu. Trei sociologi explică cum funcționează psihologia maselor
„Au anulat alegerile prezidențiale pentru că și-au dat seama că nu iese cine trebuie. Vor fi taxați, însă, și la viitoarele alegeri, când românii vor pune ștampila tot pe candidații suveraniști!” a declarat recent George Simion pe grupul de whatsapp al partidului.
ARETEX textile jpg
Colectarea deșeurilor textile, obligatorie de la 1 ianuarie. Cum arată recipientele de reciclare
Colectarea separată a textilelor este obligatorie de la 1 ianuarie la nivelul UE, inclusiv în România, inițiativa impactând direct sectorul colectării separate, în condițiile în care românii abia colectează 0,5 - 0,7 kg, față de media țărilor vestice, de până la 16 kg de persoană anual.
bursa indici FOTO Shutterstock
Cine este singurul Grinch pe piețele bursiere? Analiza a 14 burse cu câștiguri mari de Crăciun
Performanța lunii decembrie depășește media celorlalte luni cu 1,06 puncte procentuale, echivalentul a 23% din câștigurile anuale, potrivit unei ample analize privind câștigurile pe cele mai mari 14 burse.
ChatGPT Inteligenta Artificiata FOTO Shutterstock
ChatGPT începe să aibă minte proprie. Cât de periculos poate fi
Cel mai recent model OpenAI, ChatGPT o1, stârnește controverse cu comportamentul său surprinzător, iar unii ar putea spune neliniștitor, dat fiind că pare să nu mai asculte ordinele primite.
ministerul energiei  foto FB ministerul energiei jpg
Intenția de desființare a Ministerului Energiei stârnește reacții dure din partea experților și a prosumatorilor
Intenția de desființare a Ministerului Energiei, prin comasarea cu Ministerul Economiei; a stârnit reacții dure, deopotrivă din partea experților în energie și a prosumatorilor.
63577598 1004 webp
Frigul, arma Rusiei împotriva transnistrenilor
Parlamentul de la Chișinău a instituit stare de urgență în sectorul energetic, pentru ca Guvernul să poată ajuta populația din Transnistria să evite o catastrofă umanitară generată de Rusia în plină iarnă.
hariclea darclee
14 decembrie. Ziua în care soprana română Hariclea Darclée a debutat pe scena Operei Mari din Paris. Sărăcia cruntă în care avea să sfârșească
Pe 14 decembrie, în 1280 a avut loc prima atestare documentară a orașului Sighișoara. În 1918 s-a născut Radu Beligan, iar în 2013 a murit Peter O'Toole. 14 decembrie este și ziua în care soprana română Hariclea Darclée a debutat pe scena internațională.