De ce ne e frică de sărăcie?

Călin COTOI
Publicat în Dilema Veche nr. 947 din 2 – 8 iunie 2022
image

Il faut, ou trouver un remède efficace à la plaie du paupérisme ou se préparer au bouleversement du monde. (Buret, 1840)

O glumă de sociologi, de prin anii 2000, spunea că una din căile cele mai sigure prin care te puteai îmbogăți în România era să studiezi sărăcia. Oricum ar fi, sociologii par să fi înțeles foarte repede că sărăcia nu există fără statistici, indici și bogăție.

Institutul Național de Statistică calculează sărăcia relativă, ca parte a indicatorilor de incluziune socială a UE; Ministerul Muncii și Protecției Sociale calculează indicatori privind sărăcia absolută, potrivit unei metodologii stabilite de experții Guvernului României, Institutului Național de Statistică și Băncii Mondiale. Povestea indicatorilor este una fascinantă – ne arată cum sărăcia ia naștere și se modifică la nivelul interfeței dintre statistici și realitatea socială. Sărăcia este însă ceva mai mult: un amestec istoric de conflicte, tipuri de cunoaștere și intervenție, transformări ale moralității publice, registre de distribuție a responsabilității individuale și colective. Chiar și metaforele sărăciei ne arată un peisaj complicat, cu contexte militare, medicale și morale: ne „luptăm” cu ea, o „combatem” și o „eradicăm” o descoperim și o izolăm în „pungi de sărăcie”, o facem să dispară prin „incluziune”, vorbim de o sărăcie „virtuoasă” etc. Povestea sărăciei se suprapune cu cea a revoluțiilor europene, a apariției socialului și a economiei, a științelor și tehnologiilor lor de administrare.

Economia politică britanică, ce apare ca un discurs despre bogăție, nu neglijează existența sărăciei, dar o vede doar ca pe o contraparte și un fundal natural al acesteia. Sărăcia face posibilă creșterea bogăției, fără să fie prinsă în legile economiei. Pentru Jeremy Bentham (1748-1832), chiar în stadiul cel mai înalt al prosperității sociale, majoritatea populației „va deține, probabil, puține resurse față de munca lor zilnică și, în consecință, va fi întotdeauna aproape de indigență” (1843: 314).

De-abia la Malthus (1766-1834), sărăcia devine parte a legilor economiei, sub forma țăranului irlandez care consumă doar cartofi și trăiește în zdrențe, fără să reușească să profite de oferta tot mai bogată a manufacturilor engleze. Țăranul irlandez malthusian încarnează, paradoxal, atît „subversiunea”, lipsa dorinței confortului asigurat de modernitate, cît și posibilitatea extinderii nevoilor „primitive” și a expansiunii bogăției într-o lume industrializată. Prin Malthus, sărăcia devine parte a unei „politici a sărăciei”, obiect de studiu, calcul și intervenție (Procacci 1989).

1848 e un an important pentru sărăcie. Mișcarea revoluționară franceză cerea un drept la muncă garantat de stat. Sărăcia trebuia legată de muncă și soluția era una juridică, articulată în limbajul drepturilor. Statul ajungea într-o situație delicată. Devenea un agent economic față de care cetățenii ar fi avut dreptul de a cere asigurarea subzistenței. Soluția economiștilor liberali, în fața propunerilor revoluționare de a lega juridic munca de rezolvarea problemelor sărăciei, a fost economia socială.

Sărăcia nu mai era un simplu fundal al științei bogăției și ieșea din zona drepturilor suverane ale indivizilor, pentru a deveni un spațiu de convergență a moralității cu economia, sub forma ordinii sociale. În interiorul sărăciei iluministe sau revoluționare se formează o ruptură între pauperism, forma fluidă, periculoasă și impredictibilă, și sărăcia individuală, forma gestionabilă și articulabilă cu proiectul statului liberal. Clasele muncitoare și periculoase (classes laborieuses et classes dangereuses) ale marilor aglomerări urbane din prima jumătate a secolului al XIX-lea sînt supuse unui vast program moral-științific de socializare, de (re)construcție a ordinii sociale.

Giovanna Procacci vede noile discursuri și practici ale pauperismului ca pe o încercare de eliminare nu a inegalității economice sau sociale, ci a diferenței, a unor serii de comportamente individuale și colective ce nu se încadrau în proiectul de socializare liberal. Pe fundalul luptei împotriva pauperismului se creează marile conglomerate instituțional-morale ale guvernării liberale prin normalizarea societății și, implicit, prin patologizarea comportamentelor unei populații văzute ca mobilă, promiscuă, ignorantă și nesubordonată (1989). O întreagă serie de instituții și tehnologii ale guvernării moral-economice și sociale se creează în acest spațiu al pauperismului: statistici amănunțite, bănci populare și cooperatiste, asistență socială, sedentarizare forțată, organizarea muncii și a timpului, igienă publică, impunerea familiei moderne, educație, muzee, magazine universale, parcuri și cultură (Bennet 1995, Donzelot 1979).

Cuplul pauperism/sărăcie este spațiul în care se întîlnesc proiecte și tehnologii diferite, nu întotdeauna omogene sau articulabile, dar care transformă relațiile dintre public și privat, individ și familie, drept și muncă, medicină, școală și familie. Transformarea istorică a pauperismului în sărăcie modernă este începutul unei povești dramatice, chiar dacă deseori ascunsă sub marile narațiuni epice ale modernizării. Este povestea apariției socialului, ca nou peisaj în care se desfășoară viețile indivizilor, și a populațiilor moderne.

Sărăcia românească a fost parte a sărăciei europene încă de la început. Lupta cu pauperismul nu era una urbană, ci ținea de ceea ce H. Stahl numea „psihoza chestiunii rurale”, dar țăranul ce întrupa acest pauperism local, chiar dacă nu semăna cu proletarul parizian, se suprapunea bine cu țăranul irlandez malthusian.

Tehnologiile socialului care instituie sărăcia românească modernă în secolul al XIX-lea ca problemă obiectivă, rezolvabilă în moduri specifice, sînt similare, importate și adaptate din sărăciile franceze, germane, habsburgice sau britanice. Igiena publică, corelată cu holera și comerțul cu grîne, impunerea cadrelor familiei modern-burgheze, reglarea proprietății private, apariția diferitelor discipline ale cunoașterii populației au prins la un loc imagini dramatice ale unei țărănimi devastate de pelagră, tuberculoză, sifilis, holeră și foamete, cu planuri de moralizare, igienizare, educație și control.

Cuplul pauperism/sărăcie s-a dizolvat, la un moment dat, în angajat/șomer, și acesta din urmă a dispărut în zona ambiguă a precariatului neoliberal. Sărăcia însă rămîne și astăzi nu doar o „problemă” rezolvabilă sau gestionabilă, ci parte importantă din instrumentele de guvernare, semnificare și cunoaștere ale liberalismului și modernității europene. Săracii sînt ceilalți, cei fără individualitate, familie, morală, proprietate și responsabilitate modernă, dar și un fel de contraparte/fundal neliniștitor al vieților noastre. Ca pe vremea lui Malthus, cumva.

Cătălin Cotoi, doctor în filozofie, este profesor la Departamentul de Sociologie al Universității din București.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Coreea de Nord FOTO Shutterstock
Dezertorii nord-coreeni, despre viața sub regimul lui Kim Jong-un: „Mai bine mori”
Viața din interiorul regimului totalitar al lui Kim Jong Un diferă drastic de fațada puterii pe care autoritățile o proiectează în lumea exterioară. Mai multți dezertori din Coreea de Nord au povestit ce înseamnă să trăiești într-o astfel de țară.
ned price
Departamentul de Stat: Carta NATO este aplicabilă ipotetic în cazul incidentului Nord Stream
Purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat, Ned Price, a declarat că țara sa este pregătită să sprijine ancheta și să lucreze pentru a minimiza impactul eliberării gazelor asupra mediului.
SUA iau în considerare mai multe scenarii privind escaladarea războiului FOTO SHUTTERSTOCK
Statele Unite intenționează să impună sancțiuni împotriva celor care ajută Rusia să cumpere arme
Statele Unite intenționează să impună sancțiuni împotriva celor care ajută Rusia să achiziționeze arme și tehnologii pentru utilizarea lor ulterioară în Ucraina, ca parte a operațiunii militare speciale (SVO).

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.