De ce moare societatea civilă

Publicat în Dilema Veche nr. 503 din 3-9 octombrie 2013
De ce moare societatea civilă jpeg

Hai, măi, Valeriu, mă laşi cu şcoala asta! Ce mare căcat ai făcut tu cu ea?

Robinet este un puşti din Ferentari. Are 17 ani, e frumuşel tare – brunet, cu ochii albaştri. Ne-am cunoscut acum patru ani. Am jucat fotbal împreună şi am încercat să-l conving să rămînă la şcoală. N-am reuşit decît parţial. Robinet a crescut înconjurat de hoţi, droguri, „şmecheri“, interlopi.

Zi, Valeriu, cîţi ani de şcoală ai făcut?

Îi răspund: vreo 20, în total.

Şi de cît timp munceşti?

De mai bine de 20.

Şi ce ai? Maşină? Casă? Bani? Cît ai cu totul, aşa?

I-am spus – incluzînd datoriile de la bancă. A rîs.

Băi, Valeriu, păi, pe şmechereală şi cu puţin noroc, pot să am mai mult decît tine în doi ani. Îl ştii pe… 

Sînt fondatorul şi am fost şeful unei fundaţii (ONG) din România. Fundaţia pe care am condus-o timp de cinci ani a cîştigat premiul UNICEF în 2012 şi premiul special la Gala Societăţii Civile, în 2012. La începutul anului 2013, am decis însă să demisionez şi să nu mai lucrez în societatea civilă.

Felul cum e gîndit sistemul de finanţare al societăţii civile în România e una dintre cauze: disfuncţional şi de cele mai multe ori împotriva societăţii civile. ONG-urile devin încet, dar sigur, prestatoare de servicii (cel mai adesea corupte) pentru Uniunea Europeană, Guvern sau administraţii locale. Funcţionalitatea lor este încet restrînsă la asigurarea unor servicii care sînt considerate a fi complicate sau nesigure, de către cei care plătesc, contribuţia lor la „schimbarea în bine“ a societăţii devenind, în cel mai bun caz, una minimală.

De asemenea, fondurile europene sînt gîndite pentru Franţa, Germania, Anglia – ţări cu birocraţii bine plătite, care au mult mai puţine motive pentru a risca frauda sau corupţia. Birocraţii europeni care au gîndit parcursul birocratic au pornit de la ideea greşită că societatea civilă în România se află la nivelul societăţii civile din Europa de Vest, că poate fi susţinută financiar de către cetăţeanul român responsabil, reuşind să acopere, astfel, cofinanţarea obligatorie pentru accesarea fondurilor europene.

Vorbind despe fondurile elveţiene, ca şi despre cele norvegiene, acestea au priorităţi şi condiţionări irelevante pentru societatea românească, din cauza faptului că oameni care le-au gîndit n-au nici experienţa, nici motivaţia necesară pentru a le adapta la nevoile reale din ţările sărace.

Aşa ajungem să aruncăm bani pe conferinţe, pe rapoarte inutile, pe training-uri irelevante. Stimulăm raportări false şi ţinem discursuri sforăitoare. Consecinţa acestor condiţionări este faptul că nu reuşim să-i sprijinim în mod real tocmai pe cei care lucrează în comunităţi şi care au un impact real.

Am discutat toate acestea cu înalţi funcţionari europeni şi cu ambasadori. O parte dintre idei nu sînt ale mele, ci chiar ale lor. Toată lumea este de acord că problemele de mai sus există şi că ar trebui rezolvate.

Să minţi pentru o cauză nobilă

Cu toate acestea... „aşa funcţionează afacerea, n-avem cum să o schimbăm, trebuie să te adaptezi la sistem.“ Trei reprezentanţi (incluzînd un diplomat) ai celui mai mare finanţator al societăţii civile din România mi-au spus asta, văzînd şi fiind de-a dreptul impresionaţi de ceea ce facem în cartierul bucureştean Ferentari.

Traducerea aprecierii a fost, de fapt, alta. Ni s-a sugerat, cu alte cuvinte, că trebuie să minţim. Să scriem proiecte şi să întocmim rapoarte false. Să „furăm“, practic, din banii pe care îi primim pe nişte proiecte (despre care ştim de cînd le scriem că sînt tîmpenii, dar tîmpenii „agreate“ de cei care ne vor evalua), pentru a primi finanţarea pentru ceea ce ar trebui, de fapt, să facem.

Cei care ştiu că, într-adevăr, facem lucruri bune vor închide ochii şi ne vor accepta rapoartele false, ştiind că am meritat, în fapt, să fim finanţaţi.

O bună parte a ONG-urilor din România sînt astfel vulnerabile la un audit serios. În cele mai bune cazuri, managerii ONG-urilor fac o echilibristică la limita legalităţii, pentru a asigura supravieţuirea organizaţiilor pe care le conduc. Compromisuri, fraude, minciuni sau exagerări în raportările către finanţatori sînt nu numai caracteristici ale clasei politice româneşti, dar şi ale societăţii civile.

Fondurile europene distrug sau compromit mare parte a societăţii civile din România. Cele mai multe ONG-uri au sărit de la finanţări de cîteva zeci de mii de euro pe an la cîteva milioane, în condiţiile în care capacitatea instituţională nu a crescut.

De la activist la manager

Liderii activişti care doreau să schimbe România au trebuit să devină manageri (în general fără experienţă sau educaţie formală) de companii cu bugete enorme, dependenţi de salarii nejustificabil de mari, banii devenind principala motivaţie a multora care se angajează în ONG-uri.

Funcţionarul public care selecţionează şi supervizează proiectele europene primeşte, uneori, un salariu de zece ori mai mic decît salariul aceluia pe care trebuie să-l controleze. Acelaşi funcţionar ştie că, în fapt, ONG-urile, în general, mint că au bani de cofinanţare şi că folosesc o parte din salariile supradimensionate din proiect pentru a acoperi finanţarea pe care au spus că o au. Ştie, de asemenea, că ONG-urile vor fi obligate să aibă costuri ineligibile şi că vor încerca să le reducă, prin tot felul de inginerii financiare care pot fi interpretate ca fiind legale sau ilegale. Ştie şi că legislaţia e prost făcută şi permite ambiguitate. Ştie că trebuie să distribuie bani – cît mai mulţi bani. Ştie că mulţi ONG-işti vor prefera să dea o şpagă serioasă decît să aibă proiectul blocat – ceea ce ar duce la falimentarea organizaţiei.

În 2008, am fost invitat să evaluez proiecte depuse pentru finanţări europene. Le-am respins pe primele şase pe care le-am evaluat. Unul dintre ONG-urile care au aplicat dorea o finanţare enormă, incluzînd nouă calculatoare superperformante, pentru a ţine evidenţa a mai puţin de 300 de beneficiari. Finanţarea unei maşini şi cererea de finaţare pentru combustibil erau şi ele printre cererile aberante. În mod practic, oamenii ar fi trebuit să meargă continuu, timp de opt ore, în fiecare zi, în cercul cu diametrul de maximum 2 km, în care se aflau acei beneficiari.

Mi s-a spus, însă, că trebuie aprobate 42 din 45 de proiecte şi că ar trebui să am standarde mai flexibile. Am refuzat.

Mi s-a spus apoi, în mod explicit, că trebuie să aprob cererea, căci e vorba de bani europeni, pe care altfel îi dăm înapoi. Am preferat să demisionez, deşi evaluările erau foarte bine plătite. Proiectul exemplificat a fost aprobat.

Cea mai scumpă birocraţie din lume

Un director de la Comisia Europeană îmi justifica acum cîteva luni că nu există linie de buget pentru finanţarea lucrului în ghetouri şi că cei 550.000 de euro cheltuiţi pe o conferinţă despre sărăcie, de o zi şi jumătate, la un hotel de 5 stele, este absolut stupidă şi fără nici un rezultat. A trebuit să fie însă făcută, căci altfel banii ar fi fost returnaţi.

Banii europeni sînt, totuşi, bani publici. În loc să fie găsite modalităţi prin care fondurile europene să devină eficiente, funcţionarii Comisiei Europene fac tot ce pot pentru a păstra un statu-quo idiotic, dar perfect confortabil. Din cînd în cînd, Comisia aruncă pisica moartă în ograda guvernelor.

La o întîlnire cu fostul ministru al Fondurilor Europene, ni s-a explicat că interesul României e să atragă fonduri cît mai mari şi că proiectele sociale sînt prea mici şi, deci, neinteresante pentru Minister. În acelaşi timp, era de acord că problemele sociale în România sînt cele care ar trebui să fie prioritare şi că proiectele mari au riscurile cele mai ridicate pentru a fi vînate de mafioţi şi politicieni corupţi şi, în final, de a fi închise de către Comisia Europeană. Oricum, pentru a rămîne în poziţia de ministru, el era obligat să atragă cît mai multe proiecte mari, foarte riscante, şi să ignore proiectele de care, în fapt, România avea mult mai multă nevoie.

Stimulentele pentru corupţie şi minciună ale fondurilor structurale sînt foarte serioase şi continuă să fie ignorate atît de către Comisia Europeană şi guverne, cît şi de către multe ONG-uri. Toată lumea are un interes ca banii să fie cheltuiţi, indiferent cum. Comisia are nevoie să-şi cheltuiască bugetul şi să ceară un buget mai mare, care să justifice salariile celei mai scumpe şi confortabile birocraţii din lume. Guvernele au nevoie să atragă cît mai mulţi bani pentru a arăta bine în faţa alegătorilor şi pentru a putea să-şi finanţeze clientela politică. ONG-urile au nevoie de banii europeni, fără de care marea lor majoritate n-ar exista, devenind dependente de un nivel de trai care e foarte apropiat de cel al demnitarilor de rang înalt.

Din păcate, mulţi dintre cei care cer reforma sînt incapabili să accepte nevoia de reformă din interiorul propriilor instituţii sau organizaţii. Mulţi dintre liderii societăţii civile din România sînt la fel de ezitanţi în a se reforma precum sînt şi politicienii români sau funcţionarii europeni. Desigur, sînt şi excepţii, dar excepţiile existente nu sînt capabile să forţeze reforma.

Ideea lui Robinet, că „închizînd ochii“, mergînd pe „şmechereală“ şi cu „un pic de noroc“ ne „scoatem“, e, în fapt, dominantă nu numai în ghetoul în care creşte el, ci şi în interiorul elitelor societăţii româneşti şi birocraţiei europene. Singura diferenţă e că cei din urmă, educaţi la cele mai bune universităţi din ţară sau din lume, vor găsi argumente şi cuvinte sofisticate ca să justifice corupţia, furtul şi lenea intelectuală.

Reforma e, totuşi, posibilă. Avem îndeajuns de mulţi oameni capabili să producă schimbarea. Problema este că cei care ar trebui să se schimbe au mult mai mult de cîştigat în a păstra sistemul aşa cum este.

Valeriu Nicolae este membru al echipei ChildPact, coaliţia pentru protecţia copilului din regiunea Mării Negre – www.childpact.org.

Foto: L. Muntean

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

MIRCEA SI MIHAELA GEOANA  foto fb jpg
Mihaela Geoană îi răspunde soțului său după 15 ani: „Mircea, dragostea mea”. Mesajul transmis cu trei zile înainte de alegeri
La 15 ani de la momentul „Mihaela , dragostea mea”, când Mircea Geoană a crezut că a câștigat fotoliul de la Cotroceni, soția îi răspunde, parafrazându-l, cu un mesaj de susținere, transmis joi, cu trei zile înaintea alegerilor prezidențiale 2024, la care fostul adjunct NATO candidează din nou.
image png
Scandal fără precedent la Survivor România 2025, care se transformă în Puterea Dragostei! Acuzații grave cu privire la castingul „pe pile”
Nici măcar nu au început filmările pentru Survivor România 2025, căci Viperele Vesele anunță deja detalii bombă, în exclusivitate, despre cum se împart cărțile. Mai concret, acestea anunță că emisiunea sportivă se transformă în Puterea Dragostei, prin prisma foștilor concurenți care sunt dispuși să
banner andreea Bălan png
Cum să menții aerul curat în bucătărie  Sfaturi și soluții eficiente jpg
Cum să menții aerul curat în bucătărie: Sfaturi și soluții eficiente
Menținerea aerului curat în bucătărie este esențială atât pentru confortul personal, cât și pentru sănătatea celor din casă. Bucătăria este unul dintre cele mai utilizate spații din locuință, iar procesul de gătit generează aburi, mirosuri și particule de grăsime care se pot acumula în aer. De aceea
brancardier spital
Spital amendat după ce un angajat a murit în timp ce era în comă alcoolică la serviciu
Un spital din Iași a fost amendat de Inspectoratul Teritorial de Munca, după ce un brancardier a murit la serviciu în timp ce era sub influența băuturilor alcoolice.
mona von bismarck colaj captura video jpg
Cine a fost contesa Mona von Bismarck, prima americancă numită „Cel mai bine îmbrăcată femeie din lume”
În anul 1993, un grup de mari personalități, precum Coco Chanel, Madeleine Vionnet și Jeanne-Marie Lanvin, au numit-o pe contesa Mona von Bismarck „Cea mai bine îmbrăcată femeie din lume”, devenind astfel prima americancă care a primit acest titlu.
image png
Secția de Pediatrie a Spitalului de Pediatrie din Curtea de Argeș va fi renovată
Unitatea medicală beneficiază de o donație de 300.000 de euro din partea Lidl România și face parte din campania „Pentru copiii noștri”.
Ucraina Rusia jpg
Un plan secret al Rusiei prevede dizolvarea Ucrainei și redefinirea ordinii mondiale
Rusia ar putea încerca să transmită conducerii SUA planul său pentru o nouă ordine mondială până în anul 2045, inclusiv un plan de divizare a Ucrainei în trei părți, scrie agenția de știri Interfax Ucraina, citând surse dintr-o agenție de informații ucraineană.
Josep Borrell FOTO EPA EFE jpg
Premierul israelian Benjamin Netanyahu ar putea fi arestat dacă pune piciorul în UE. „Aceasta nu este o decizie politică”
Şeful diplomaţiei europene le-a cerut tuturor statelor membre ale Uniunii Europene să pună în aplicare mandatele de arestare emise pe numele premierului Benjamin Netanyahu şi altor oficiali israelieni şi Hamas acuzaţi de crime împotriva umanităţii.