De ce mint oamenii?

Publicat în Dilema Veche nr. 715 din 2-8 noiembrie 2017
De ce mint oamenii? jpeg

Cînd eram mică l-am întrebat pe bunicul meu de ce mint oamenii. Răspunsul lui, scurt, ca majoritatea explicațiilor-esență – „de frică“ –, mi a rămas în minte, ca un soi de ghid al firii umane. De cîte ori am de-a face cu vreun mincinos sau cînd, pusă în situații incomode, eu însămi trîntesc o minciună, mă gîndesc la ce anume a provocat-o.

Și, într-adevăr, de fiecare dată cînd mințim, o facem, de fapt, de frică. De la acele „minciuni nevinovate“ – white lies – pînă la minciunile otrăvitoare, totul este pus în mișcare, pînă la urmă, de teamă. Înflorim poveștile pe care le spunem de frica de a nu fi atît de amuzanți dacă spunem adevărul – riscînd astfel să nu fim băgați în seamă; mințim cînd facem o nefăcută, de frica de a pierde ceva sau pe cineva; mințim asupra propriilor noastre capacități de frica de a nu obține un cîștig pe care considerăm că, de fapt, nu l merităm. În toate aspectele sale, minciuna are ca motor principal, pînă la urmă, o angoasă.

Care ar fi însă fricile care determină minciuna în presă? Denumit, deja generalizat de acum, fake news, neadevărul vehiculat de mass-media are totuși două nuanțe diferite. Una este un false news – acea știre care dezinformează, fie din dorința de a vinde – avînd ca țintă principală vedete sau întîmplări „senzaționale“, umflate sau scornite de-a dreptul –, fie din neprofesionalism (prin neverificarea surselor) și alta fake news, știri pervertite întotdeauna voit cu scopul de a manipula masele – iar aici ținte devin oameni din sfera politică sau cea de afaceri. Și una, și alta au însă în spate tot o frică: false news se propagă din frica de a nu vinde, fake news din frica pierderii unor interese mai înalte.

În 1890, în SUA apăruse termenul de „yellow journalism“ care stigmatiza acele tabloide care promovau știri menite să transforme presa dintr-un instrument de informare într-unul de a face bani, presa fiind pervertită într-o simplă afacere. Responsabilitatea, informarea corectă erau trecute doar pe frontispiciu, dar nu în esență. În cartea sa Stephen Crane’s Private War on Yellow Journalism, Thomas Arthur Gullason descrie acest tip de jurnalism ca fiind promotorul senzaționalului căutînd știri despre crime, scandaluri, divorțuri, știri care aduc în prim-plan sexualitatea și zvonistica, „abuzînd de furtul de poze sau de falsificarea acestora și ducînd pînă la inventarea de interviuri sau știri“.

Exploatînd nevoia oamenilor de sen-za-țio-nal, curentul presei galbene devenise, de fapt, o afacere înfloritoare. Cu toate acestea, ziare profesioniste, precum New York Times, au dovedit, în timp, că bani se pot face și din presa serioasă și bine informată.

Bineînțeles, genul de tabloid nu avea cum să dispară, chiar dacă jurnalismul profesionist demonstra că presa de calitate poate fi o afacere înfloritoare. O poveste scrisă pe genunchi, știrile neverificate, zvonurile sau „burțile“, cum numesc jurnaliștii reportajele inventate – toate sînt mai profitabile în ecuația timp/calitate versus bani. O știm: calitatea costă. Verificarea unor surse, investirea în investigații sau reportaje pe teren, chiar dacă aduc în cele din urmă bani, nu o fac pe termen scurt, ci în timp, prin construirea unui public educat și dornic de a primi ceva valoros.

Tocmai din cauza asta, în ciuda tuturor criticilor vremii, genul yellow journalism a continuat cu succes. A devenit ceea ce azi numit „click journalism“. Cunoaștem cu toții acea primă pagină cu știri-bombă care te face să cumperi ziarul ca să afli despre ce anume este vorba. Sau îndemnul „Senzațional! Stați cu noi ca aflați, după pauza publicitară, ce se ascunde în spatele zîmbetului vedetei X“ – știrea fiind de cele mai multe ori una banală și consumatorul aflînd, bunăoară, că în spatele zîmbetului se ascunde bucuria vedetei de a-i fi cumpărat o zgardă nouă cățelului preferat. Internetul a propagat o dată în plus consumul acestui gen de jurnalism. Ideea că un site care are multe click-uri are o audiență mare a devenit vandabilă posibililor producători, care astfel sînt atrași să plătească reclamă pe site-ul respectiv.

Cu fake news este, însă, o altă poveste. Deliberat și direcționat mai ales spre manipularea maselor, fake news au devenit, din simplu instrument de făcut bani, un instrument de propagandă, prin controlarea percepției majorității. Bazate, la fel ca false news, tot pe emotivitate, fake news pervertesc adevărul nu neapărat pentru un avantaj material imediat, ci mai ales pentru unul politic, interesele fiind mult mai mari.

Diferența enormă este că, dacă false news afectează doar grupuri mici și pe termen scurt (știrile fiind uitate a doua zi), fake news pot provoca dezastre de durată. Bunăoară, dacă un articolaș de două rînduri îți spune că un domn dintr-un orășel obscur a scăpat de cancer mîncînd trei frunze de salată pe zi, impactul nu va fi devastator. Probabil că vor exista cîțiva păcăliți care vor da crezare, însă lipsa de informații din spatele știrii nu este în măsură să provoace cercuri concentrice.

Pe de altă parte, cînd un doctor publică un studiu într-o revistă medicală prestigioasă, conform căruia vaccinul provoacă autism, știrea va fi propagată cu o viteză uluitoare în toată lumea. Pentru că are la bază fapte reale, de necontestat: doctorul există, studiul există, revista care îi publică studiul există. Apoi se mulează perfect pe teoria conspirației și dă apă la moară multor naivi care devin astfel militanți feroce pentru curentul antivaccin. De pomană apar mai apoi dovezi clare care infirmă acuratețea studiului, de pomană aduci dovezi imbatabile cum că respectivul doctor a falsificat datele din studiu, de pomană respectiva revistă retractează și cere scuze în mod public pentru girarea accidentală a studiului. Cutia Pandorei a fost deschisă.

Foarte puțini dintre cei care s-au lăsat convinși de primul impuls de a crede că vaccinul este dăunător își vor mai schimba părerea. Pentru ei este inutil să le mai spui că totul a fost inventat pentru foloasele materiale ale respectivului doctor. Hotărîrea lor a fost deja luată: nu doctorul, ci companiile farmaceutice au pervertit mai apoi știrea inițială. Rezultatele sînt clare și terifiante: de ani de zile de cînd acea „știre“ a fost lansată, rata vaccinării a scăzut în multe țări, provocînd probleme grave, la nivel mondial, în ceea ce privește sănătatea populației. Pentru că fake news sînt mult mai bine construite decît false news, ele au devenit un important instrument de propagandă politică. Iei un fapt real și îl distorsionezi cu argumente care par, la o primă vedere, extrem de logice și bine construite.

În politică, acest instrument de discreditare a unui opozant a devenit ceva uzual prin eficacitatea sa. Nu mai departe de neaoșul exemplu legat de manifestațiile din iarnă, cînd mișcarea de stradă a fost pusă pe seama omului de afaceri George Soros. Siajul încă se simte, fake news răspîndindu-se în toate domeniile și infectînd percepția multora asupra realității: societatea civilă, atît demonstranții, cît și ONG-urile, au devenit, peste noapte, instrumente ale unor forțe oculte – scenariul degenerînd la toate nivelurile. Chiar dacă unele au frizat un ridicol absolut, microbul a prins.

Iar aici revenim din nou la frică. Pentru că nu doar creatorii fake news o fac din frica de a pierde un anumit control sau avantaj, dar și consumatorii se lasă păcăliți tocmai din cauza propriilor frici exploatate în mod grosolan de răspîndacii propagandei.

Iar în România, una dintre fricile colective este aceea de a nu fi luat de prost. De a nu fi tras pe sfoară. Și atunci sîntem înclinați să aplecăm urechea pentru o doză de otravă care alimentează aceste frustrări. Și, probabil, cele mai dăunătoare fake news cu care avem încă de luptat, de la Revoluție încoace, sînt acelea cu străinii care ne vor răul. Siajul sloganului „Nu ne vindem țara“ se simte încă în construcția majorității fake news care au bîntuit pînă acum mass-media din România.

Foto: flickr

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Securitate tehnologie oras FOTO Shutterstock
România intră în competiție cu Austria, Cehia, Spania, Germania și Olanda. Miză de 20 de miliarde de euro în AI
Șase state europene și-au depus candidatura pentru o miză de 20 de miliarde de euro, alocată prin programul InvestAI. În joc sunt 3–5 AI Gigafactories europene, centre de supercomputing cu peste 100.000 de acceleratoare fiecare. România propune Black Sea AI Gigafactory.
image png
5 obiceiuri zilnice care cresc inflamația în organism și te fac să te îngrași fără să îți dai seama
Multe dintre obiceiurile noastre zilnice, aparent inofensive, pot crește inflamația în organism. Această inflamație „tăcută” are efecte negative asupra sănătății pe termen lung și poate contribui la creșterea în greutate fără să o conștientizăm.
Aplicație Whatsapp pe smartphone  FOTO Shutterstock jpg
Cât costă toate datele românilor din online? Avertismentul unui specialist: "E singura cale de a te proteja cu adevărat"
WhatsApp intenționează să lanseze un nou model de publicitate în lunile următoare. În România, experții atrag atenția că intimitatea digitală valorează deja sute de mii de euro pe zi, într-un sistem în care veniturile circulă prin platforme globale fără raportare locală clară și fără reglementări.
blocuri pixabay jpg
Românii, interesați de locuințe ieftine. Topul celor mai populare cartiere din marile orașe
Românii care au prospectat piața de la începutul lui 2025 pentru a face o achiziție imobiliară și-au orientat căutările spre unele dintre cele mai ieftine cartiere din marile orașe.
image png
Ce înseamnă, din punct de vedere psihologic, când o persoană amână totul până în ultimul moment
A amâna totul până în ultimul moment nu este întotdeauna un semn de lene. Potrivit psihologilor, această tendință are de cele mai multe ori cauze emoționale profunde.
Analiza SWOT pentru ONG uri jpg
Cât ajutor primesc de la stat ONG-urile care se ocupă de copii, bolnavi, familii sau animale
După 1989, în România, organizațiile non-guvernamentale au prins avânt, ajungând, în 2025, să genereze venituri de peste 21 de miliarde de lei și să angajeze peste 127.000 de persoane. În multe cazuri, preiau sarcini care ar trebui gestionate de instituțiile publice.
Regina Elisabeta si Regele Charles jpg
Cele două cuvinte care au zdruncinat lumea Regelui Charles. „Se afla pe un drum de țară scoțian nemarcat”
Regele Charles al III-lea ar fi aflat vestea morții Reginei Elisabeta a II-a în timp ce se afla la volanul mașinii sale, potrivit unor surse apropiate familiei regale. Deși suverana ajunsese la o vârstă înaintată (96 de ani), vestea dispariției sale a provocat un șoc profund în rândul apropiaților.
untold 2024 FOTO FESTIVALUL UNTOLD jpg
Festivalurile verii 2025 în România. Unde mergem și cât costă biletele
Ghid complet festivaluri muzică România 2025: cele mai tari festivaluri de vară, lineup-uri, locații și prețuri bilete. Află tot ce trebuie să știi despre evenimentele muzicale de neratat în iunie–septembrie.
Dorel Vișan 9 jpeg
25 iunie: Marele actor Dorel Vișan împlinește 88 de ani. „Suntem slujitorii publicului”
La 25 iunie 1984, a avut loc inaugurarea oficială a lucrărilor de construcție a Casei Republicii și a Bulevardului „Victoria Socialismului“. În aceeași zi, dar în anul 1923, s-a semnat actul de naştere al echipei CFR Bucureşti, care avea sa se numeasca mai târziu Rapid.