De ce migrează primarii? O poveste despre guvernarea-bazar și lipsa de principii

Septimius PÂRVU
Publicat în Dilema Veche nr. 887 din 8 - 14 aprilie 2021
De ce migrează primarii? O poveste despre guvernarea bazar și lipsa de principii jpeg

În septembrie 2014, înainte de alegerile prezidențiale, Guvernul a emis o ordonanță de urgență care permitea aleșilor locali să-și schimbe partidul o singură dată, într-o perioadă de 45 de zile. Deja celebra OUG 55/2014, apărută în Monitorul Oficial sub semnăturile lui Victor Ponta, Gabriel Oprea și Liviu Dragnea, era motivată de faptul că USL nu mai funcționa, iar organizarea administrației locale avea de suferit. Efectele au fost foarte vizibile: una dintre cele mai mari migrații politice, cu 552 de primari, aproape o cincime din total, și peste 4.800 de consilieri locali și județeni care au înaintat astfel de cereri. Majoritatea politicienilor migratori s-au îndreptat către PSD.

În 2017, fără prea mare grabă, Parlamentul a respins OUG prin lege, după ce fusese declarată neconstituțională de Curtea Constituțională. Dar nici nu mai conta, avînd în vedere că achizițiile noi făcute de PSD organizaseră alegerile din toamna anului 2014 și chiar alegerile din 2016. În fapt, miza a fost cîștigarea prezidențialelor, pe care Victor Ponta le-a pierdut în cele din urmă. Dar PSD avea nevoie de primari care să aducă voturi.

În 2016, președintele CJ Caraș-Severin, liberalul Sorin Frunzăverde, a fost condamnat definitiv pentru că și-ar fi folosit funcția publică pentru a obține beneficii; în același dosar a fost condamnat și fostul vicepreședinte, Ionesie Ghiorghioni. Poate părea că lucrurile nu se leagă, mai ales că vorbim de lideri ai unor partide diferite, care erau și teoretic certate la acel moment. Motivul pentru care au fost condamnați cei doi este că au încercat să determine primari din județ să aducă mai multe voturi pentru candidatul PNL; dacă partidul nu ar fi cîștigat, nici primarii nu ar fi primit bani. Aceste două fragmente explică unul dintre principalele motive pentru care aleșii locali schimbă partidul: au nevoie de fonduri, iar aceste decizii se iau de politicieni de la nivel central sau județean, care pot cere primarilor ajutor electoral (sau de altă natură) în schimb. Merită spus că primarii care au migrat către PSD în 2014 pare că au primit mai mulți bani în ultimele luni ale anului comparativ cu cei care nu și-au schimbat culoarea politică.

Cu siguranță, migrația politică nu este un fenomen nou. Politicienii au schimbat partidul în funcție de interese și în perioada interbelică, și după anii ʼ90, în perioada comunistă nu prea aveai unde să te duci. În istoria politică recentă, avem dovezi numeroase de politicieni care fac ping-pong între diverse formațiuni, în funcție de interesele de moment. Despre ideologie nu prea are rost să vorbim, în condițiile în care avem politicieni trecuți prin toate partidele, de toate culorile, cu oprire cîteodată și pe la stația independenței.

Iar cauzele migrației sînt diverse. În unele cazuri, avem divergențe ideologice sau principiale sau conflicte cu partidul din care fac parte. Cîteodată, partidele exclud membri pentru că nu mai urmează linia politică. Discutăm, desigur, și despre lipsă de principii și integritate. Dar cauzele reale țin cel mai mult de accesul la putere și la resurse. Scopul unui partid politic este acela de a obține puterea și de a-și propune să organizeze guvernarea la nivel central sau local. Pentru asta are nevoie de resurse și trebuie să pună în aplicare promisiunile de campanie – de multe ori deșarte și fără acoperire reală bugetară – sau să ofere beneficii comunității pentru a fi ales din nou. Toate partidele politice care au fost la putere în România post-decembristă au folosit resursele publice discreționar pentru a se menține la putere și pentru a cumpăra bunăvoința alegătorilor și clienților politici. Dacă nu ești la putere, nu ai nici bani.

Iar unul dintre principalele mijloace prin care primarii au fost ținuți captivi în acest joc al migrației și resurselor a fost alocarea de fonduri pentru investiții publice – drumuri, școli, dispensare, terenuri de sport – prin decizii clientelare, care au favorizat aleșii din partidele aflate la putere. Din 2013, acest mecanism s-a numit Programul Național de Dezvoltare Locală, care a fost lăudat de premierul Viorica Dăncilă că ar fi scos țara din noroi. Dar surse de finanțare similare au existat și înainte, majoritatea fiind reunite sub guvernarea PSD într-un singur program dezvoltat ca principala sursă de fonduri pentru comunitățile locale care nu ar fi reușit să semneze contracte din fonduri europene, fiind un program implementat exclusiv din bani românești. În realitate, programele naționale de investiții au fost caracterizate de lipsă de transparență, alocări realizate pe criterii neclare, presiuni făcute de primari și de afaceriști locali, care au înfundat în unele cazuri și mai mult comunitățile în noroi. Programul prin care guvernanții au promis proiecte de aproape 50 de miliarde de lei a devenit un amestec de proiecte implementate corect și de alocări defectuoase, dublate de achiziții aranjate tot de firme conectate politic sau care au dosare penale.

Guvernanții au tot promis bani, dar istoria din ultimii ani ne arată că nu toate fondurile promise au fost disponibile, iar bugetele pentru PNDL au fost suplimentate din Fondul de Rezervă (un alt mecanism cu tendințe clientelare) sau prin rectificări. Per ansamblu, eficiența implementării poate fi pusă sub semnul întrebării, avînd în vedere că potrivit unor date publicate de Ministerul Dezvoltării în anul 2020, din etapa a II-a au fost recepționate doar 12% din proiectele propuse spre finanțare. Mai mult, Curtea de Conturi a atras atenția în cel mai recent raport de audit că există pe listă proiecte foarte vechi și a sugerat ministerului să facă ordine în portofoliu. Experiența proprie cu aceste date mi-a arătat că este foarte greu să pui cap la cap lista de proiecte aprobate cu cea de proiecte implementate și, în general, orice ține de indicatori privind PNDL.

Un calcul făcut prin 2010 arată că trei sferturi din primării, majoritatea de comune, erau falimentare, adică nu puteau colecta bani din taxe și impozite locale nici măcar pentru a plăti angajații proprii. Orice discuție despre reorganizare administrativă s-a soldat cu un eșec, pentru că nici un partid nu vrea să piardă mandate și surse de voturi, plus resurse pentru clientela locală. Alternativa pentru aceste comunități rămîne să apeleze la fondurile alocate de Guvern, cu destinație specifică. Cu alte cuvinte, Guvernul determină primarii să aleagă partidul care are cele mai mari șanse la putere și să candideze din partea acestuia sau să își schimbe mandatul prin mecanisme ilegale, după cum am văzut în 2014. Aceste proiecte sînt și multianuale, deci dacă un primar nu trage lozul politic cîștigător, proiectul poate avea o soartă mai puțin fericită.

Subiectul migrației este în general tratat la modul populist și partidele se trezesc să pună tema pe agenda publică mai ales cînd sînt în opoziție. De altfel, au și existat declarații politice în acest sens: este în regulă dacă plec de la putere pentru opoziție, dar nu și invers. Înaintea alegerilor locale din 2020, președintele Iohannis s-a pronunțat împotriva traseismului, dar, în practică, PNL a atras vizibil primari în vederea depunerii candidaturilor, fără prea multe probleme morale. La fel au făcut și alte partide precum Pro România sau PMP. Miza atragerii primarilor înainte de alegeri este cu atît mai mare cu cît alegerile parlamentare, poate mult mai importante, sînt organizate mereu după cele locale, ceea ce înseamnă că partidul care cîștigă la locale atrage automat sprijin și la parlamentare.

Legislația este diferită cu privire la diferitele tipuri de politicieni în funcții publice, fiind permisivă cu migrația în rîndul parlamentarilor, care nu au nici un fel de piedici în a schimba partidul. În schimb, la nivel local, aleșii își pot pierde mandatul pe cale politică: primarii sau președinții consiliilor județene prin demisie din partid, iar consilierii locali sau județeni prin pierderea calității de membru al partidului pe a cărui listă au fost aleși. Dar trecînd dincolo de lege, schimbarea trebuie să vină în primul de la partide, care să impună reguli interne puternice împotriva migrației constante și pe care să le pună și în practică, nu doar să le afișeze declarativ înainte de alegeri. Politicile de cadre ale celor mai multe partide nu au fost și nu sînt tocmai favorabile acestei filozofii. Nici relaxarea legislației privind înființarea partidelor nu a ajutat prea mult: chiar dacă au apărut multe partide noi după 2015, politicienii roiesc tot în jurul partidelor mari, care le oferă acces sigur la putere.

Trăgînd totuși o linie, nu putem ignora faptul că migrația unor primari este justificată în măsura în care poate deveni singura cale de a asigura fonduri pentru dezvoltarea comunității. Principalii vinovați pentru această situație sînt guvernele care au întreținut guvernarea de tip bazar, bazată pe negocieri și prietenii, lipsă de predictibilitate și de eficiență și au funcționat după un slogan pe care l-au folosit cu mîndrie unii lideri populiști din America Latină: pentru prieteni totul, pentru dușmani legea. Un prim pas ar fi ca programele naționale de investiții să fie consolidate, transparentizate și făcute accesibile tuturor comunităților, indiferent de culoarea politică. De exemplu, în 2007, un primar de la putere lua de trei ori mai mulți bani decît unul din opoziție, iar între 2012 și 2016 de două ori mai mult. Desigur că asta nu ar rezolva problema pînă la capăt, întrucît caracterul clientelar al guvernării nu stă doar într-un criteriu de alocare a banilor, dar ar fi un început excelent.

Septimius Pârvu este expert în sisteme electorale și buna guvernare. Citiți mai multe despre migrația primarilor pe www.expertforum.ro/primari-migratori și www.expertforum.ro/harta-clientelism.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Singura specie care...
Ca în faimoasa metaforă a lui Walter Benjamin, în care angelus novus, împins de forțele progresului, zboară înainte cu spatele, privind înapoi...
p 10 YouYube jpg
p 12 WC jpg
În căutarea omului grec
Cine este „omul grec”, acela aflat la originea civilizaţiei europene?
p 13 WC jpg
Omul medieval în ipostaza îndrăgostitului
Putem privi și noi prin lentilele omului medieval? Cred că nu. Dar privirea noastră poate fi îmbogățită de acest om, născut la întîlnirea dintre realitate și ficțiune.
p 14 Hans Holbein, Ambasadorii WC jpg
Savantul umanist al Renașterii
Departe de a fi o ruptură cu tradiția și cultura Renașterii, putem vedea cum revoluția științifică se hrănește din ele.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.

Adevarul.ro

image
Vine gerul: Cât scad temperaturile și unde continuă să facă viscolul prăpăd. Când scăpăm de frigul cumplit
Vreme deosebit de rece, geroasă noaptea și dimineața, anunță meteorologii în următoarele zile în România. Ninsorile nu se opresc prea curând.
image
Lupul dacic, steagul de luptă dispărut din Dacia. Controversele celui mai enigmatic simbol al anticilor
Lupul dacic, cel mai enigmatic simbol atribuit dacilor, a fost ilustrat pe Columna lui Traian, însă rămășițe ale sale nu au fost descoperite pe teritoriul României.
image
Pe urmele fostei soții a lui Putin: ce s-a ales de proprietățile sale de lux din Europa FOTO
După destrămarea mariajului de 30 de ani cu președintele rus Vladimir Putin, Liudmila Oceretnaia și actualul său soț au acumulat proprietăți de lux în Europa care valorează milioane de dolari.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.