De ce m-aş întoarce vreodată în România?

Exodul tinerilor profesionişti prezintă multiple faţete, preocupîndu-i pe românii din ţară şi din afara ei, deopotrivă. Fiind totodată actori şi spectatori ai acestui fenomen, am încercat să-i desluşim şi să-i interpretăm caracteristicile printr-un sondaj de opinie pe care l-am adresat, în aprilie a.c., studenţilor şi absolvenţilor români din lumea întreagă. Prilejul colaborării noastre l-a constituit fondarea, în urmă cu aproape un an, a clubului românesc de la Universitatea Princeton, unde subiectul întoarcerii în ţară, viu dezbătut, a devenit ulterior baza unui sondaj de opinie - De ce m-aş întoarce vreodată în România? - completat de peste trei sute de studenţi sau recenţi absolvenţi români din America şi Europa (inclusiv cîţiva din Asia, Australia şi Africa). Sondajul şi rezultatele sale au trezit un viu interes printre respondenţi, fiind prezentat în cadrul conferinţei româneşti de la Universitatea Columbia (New York) din 20 aprilie - eveniment la care s-a vorbit despre românii aflaţi la studii universitare sau care deja au cariere de succes. Aflăm din sondaj, fără mare surprindere, că doar 10% din respondenţi doresc să se întoarcă imediat în România pentru o carieră, în timp ce 21% tind către o eventuală întoarcere, iar majoritatea de 63% îşi planifică cariera în afara României. Dintre domeniile de activitate vizate, economiştii/specialiştii financiari şi inginerii/programatorii par cei mai optimişti - 40%, respectiv 36%, din cei intervievaţi intenţionînd o întoarcere imediată sau eventuală. La cealaltă extremă, abia 12% din cei care practică artele sau literatura şi 18% dintre cei care lucrează în domeniul sănătăţii îşi propun să se întoarcă vreodată în România. Răspunsurile tind să reflecte corect investiţiile făcute în România de marile firme din finanţe şi IT, dar şi lipsa acută de fonduri alocate sănătăţii şi artelor. Doar 10% din respondenţi doresc să se întoarcă imediat în România pentru o carieră, în timp ce 21% tind către o eventuală întoarcere, iar majoritatea de 63% îşi planifică cariera în afara României. Am încercat să înţelegem factorii care îi determină pe absolvenţi să aleagă un loc de rezidenţă. Am folosit o întrebare directă asupra acestor factori, dar şi o întrebare indirectă: "Unde este acasă?" - pe care am analizat-o prin corelaţie cu alţi indicatori legaţi de respondenţi. Astfel a reieşit că cei mai importanţi factori în luarea unei decizii privitoare la întoarcere/neîntoarcere sînt mediul academic, cariera şi familia. Urmează doi factori mai puţin importanţi - situaţia politică şi mediul de afaceri. Oarecum surprinzător este faptul că, deşi respondenţii menţionează mediul social şi oamenii apropiaţi printre factorii relevanţi în alegerea rezidenţei, indicatorul obiectiv arată că acestea nu joacă decît un rol foarte scăzut. Credem că tinerii profesionişti români din străinătate sînt grupul căruia ar trebui să i se adreseze o stategie concretă de atragere în ţară, bazată tocmai pe factorii mobili (carieră şi educaţie) menţionaţi ca fiind importanţi. Din punct de vedere al educaţiei, observaţiile de mai sus se leagă natural de concluziile unei alte prezentări din cadrul conferinţei de la Columbia: Regîndirea educaţiei - o investiţie pentru viitorul României (D. Haşegan şi C. Murafa, de la Universitatea din New York). Din această lucrare reiese că România ar beneficia semnificativ dintr-o abordare mai practică a sistemului educaţional, din stimularea competitivităţii între universităţi şi asigurarea promovării cadrelor universitare pe criterii stricte de merit şi competenţă. Din punct de vedere al dezvoltării profesionale, România oferă oportunităţi unice de carieră şi afaceri, care pot beneficia de experienţa şi pregătirea multor tineri profesionişti români din străinătate. Mai exact, fondurile europene de dezvoltare pot constitui rampa de lansare a multor proiecte, iar Departamentul pentru Relaţiile cu Românii de Pretutindeni a făcut un efort de a informa diaspora despre această posibilitate. Totuşi, din discuţii private cu români din ţară şi străinătate, reiese că accesul la aceste fonduri este anevoios, fiind înlesnit prin relaţii şi "ungerea" prealabilă a sistemului. Această stare de lucruri nu numai că dăunează grav României, dar întăreşte şi percepţia diasporei că avansarea profesională în ţară e condiţionată mai degrabă de favoritism şi corupţie, decît de merite reale. Ce i-ar face să se întoarcă? Întrebaţi ce schimbare ar constitui cel mai important factor în decizia de a se întoarce în România pentru o carieră, cei intervievaţi menţionează un cadru legal, social şi academic favorabil educaţiei şi cercetării (29%), compensaţii mai mari (25%) şi mai mult respect acordat muncii (23%). Peste 18% din respondenţi au adăugat comentarii libere pentru a ne semnala opţiuni neincluse în sondajul-grilă. Dintre aceştia, vasta majoritate îşi exprimă dorinţa pentru o asanare morală a clasei politice, eficientizarea birocraţiei guvernamentale şi din mediul academic, precum şi reducerea semnificativă a corupţiei. Sondajul realizat de noi a constituit prilejul de a observa printr-o lentilă - sperăm - veridică atitudinea tinerilor români din străinătate despre cum se leagă viitorul lor de cel al ţării de origine. Factori mutabili, precum cariera şi educaţia, revin insistent în sondaj ca elemente decisive în alegerea rezidenţei, iar lipsa de respect faţă de muncă şi individ, lentoarea reformei, şpaga şi nepotismul sînt citate frecvent ca obstacole în calea unui mediu propice întoarcerii. Drumul pe care s-a angajat România este văzut drept unul bun. Ca mulţi din cei aflaţi în afara ţării, apreciem obiectivele declarate la nivel oficial, dar tare ne e teamă că pe drum vom fi muşcaţi de cîini. Rămînem printre cei 88% care întrevăd cu speranţă că, eventual, vor exista condiţii prielnice unei realizări profesionale în ţară. Independent de sondajul realizat în colaborare, fiecare dintre noi are planuri specifice pentru viitor: în timp ce Andrei s-a decis deocamdată pentru o carieră pe Coasta de Vest a Americii, Theodor mai are patru ani să-şi cîntărească perspectivele. Stabilit de mult timp în străinătate, Andrei priveşte România ca pe o aventură improbabilă într-un viitor ceţos, în timp ce România lui Theodor rămîne nu numai o casă, dar şi o provocare pentru viitor. Pentru amîndoi, Vestul a însemnat o surpriză descoperită încetul cu încetul, o societate care ne-a acordat nu numai o şansă cinstită şi egală cu cea a cetăţenilor săi, dar şi o platformă de pe care să putem observa obiectiv ţara natală din exterior. Răspunsurile noastre la sondaj nu au mare relevanţă statistică, dar rămînem printre cei 88% care întrevăd cu speranţă că, eventual, vor exista condiţii prielnice unei realizări profesionale în ţară. Adresăm mulţumiri colegilor noştri Alexandru Petrescu şi Alexandra Cristea de la Princeton, pentru discuţii şi sugestii, precum şi colegilor de la Columbia şi Consulatului României de la New York pentru popularizarea sondajului şi organizarea recentei conferinţe. Conţinutul şi rezultatele sondajului pot fi consultate la adresa www.princeton.edu/˜rssa.