De ce e greu sa ai convingeri

Gabriela BLEBEA-NICOLAE
Publicat în Dilema Veche nr. 135 din 25 Aug 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

a) Pentru că înseamnă să ai certitudini Cînd cineva îţi spune că are convingeri, nu poţi fi decît impresionat. Eu, una, sînt impresionată. Pentru că înseamnă că omul ăla ştie ce vrea, ştie ce zice. Adică nu-l bate vîntul din toate direcţiile. Probabil pe această bună impresie se baza şi Ceauşescu care, dacă îmi amintesc corect, îşi presăra discursurile cu introducerea "Dragi tovarăşi, am convingerea că...". Nu-mi mai amintesc ce urma, dar impresia, pe care o păstrez vag este că Ceauşescu spunea că ştie că nu va fi dezamăgit, că românii vor face tot ce el spune, ce el vrea, că are încredere, că e sigur că... Chiar dacă doar la nivel retoric, el afişa o certitudine de care comunismul avea nevoie. Pe această nevoie de certitudine, cu atît mai mare cu cît îndoiala era mai mare, se baza o bună parte din convingerile comuniste. Aura convingerii vine - cred eu - în primul rînd, din tipul de certitudine pe care convingerea îl presupune. Căci certitudinea convingerii nu priveşte un adevăr ştiinţific, un adevăr logic sau unul pur afectiv. Nu exclude nici unul din aceste adevăruri, dar nu se limitează la ele. Nu se limitează pentru că orice convingere înseamnă o învingere a îndoielilor, o victorie a certitudinii de alt ordin decît cel al demonstraţiei ştiinţifice sau al evidenţei logice. Sau chiar al "adevărului inimii". În cazul convingerii, e vorba de o angajare integrală pe care o presupune afirmarea concomitentă a certitudinii de idei şi de suflet. O angajare care exclude, evident, posibilitatea de a avea simultan două convingeri contradictorii. De exemplu, a fi de convingere liberal nu înseamnă doar că aprobi doctrina liberală, adică îi recunoşti neutru valoarea de adevăr şi eficienţa politică. Nu înseamnă nici doar că inima ta este alături de liberali. Şi, mai ales, exclude posibilitatea de a avea simultan şi convingeri liberale, şi comuniste. b) Certitudini care să te angajeze integral Cînd spun angajare integrală numesc întîi de toate o concordanţă între ideile, valorile în care crezi, şi faptele pe care le faci. Sigur că această concordanţă funcţionează şi în cazul convingerii pozitive şi în cazul celei negative. Adică poţi la fel de bine să ai convingerea că natura umană este bună, cum poţi fi convins că natura umană este diabolică. Indiferent care este obiectul convingerii, ea te obligă, de pildă, să nu poţi crede în egalitatea tuturor oamenilor, dar să-ţi doreşti ca toţi ţiganii să stea în ghetouri sau să crezi că turnătorii sînt nişte lepre şi să nu accepţi să fii tu însu(ă)ţi un turnător. c) şi cu mintea, şi cu sufletul Integralitatea convingerii presupune - cum spuneam - o angajare simultan raţională şi afectivă. Altfel spus, mi-e greu să-mi imaginez, altfel decît în devierile de sens din ce în ce mai dese, cazul în care cineva declară că inima îi spune într-un fel şi convingerea lui îi spune altfel. Ponderea minţii şi cea a inimii pot fi diferite - zic eu - într-o convingere. Dar cu necesitate, ele sînt indispensabile unei convingeri. Ca dovadă, cred că v-ar părea suspectă o convingere că democraţii sînt buni guvernanţi, în ciuda tuturor evidenţelor, accesibile minţii, că nu sînt. La fel cum este de neconceput o convingere că democraţii sînt buni guvernanţi, în ciuda sentimentelor negative pe care vi le provoacă. Sau, din perspectiva celor angajaţi politic, e greu de acceptat că un democrat e ideatic de convingere democratică şi inima îl atrage spre comunişti. La fel cum, e inacceptabil ca un individ, ajuns democrat din motive afective, din tradiţie sau din amiciţie, e democrat în adîncul inimii, dar ideatic îi simpatizează pe extremişti. d) pe termen nedefinit E greu să ai convingeri, încă o dată, căci afirmarea oricărei convingeri are presupusă o angajare pe termen lung, dacă nu pentru totdeauna. Cel puţin, în momentul afirmării, declaraţia unei convingeri, ca şi cea a unei iubiri presupune, tocmai ca expresie a conţinutului ei, o lipsă de limită temporară. Mi-e greu să-mi închipui pe cineva care afirmînd o convingere, specifică perioada ei de manifestare, la fel cum cineva ar zice "am să te iubesc pentru o săptămînă". Cum să crezi că e vorba de o convingere dacă cineva se declară comunist pentru 10 ani şi apoi, pentru ceilalţi 10 ani, ştie că va fi de convingere liberal. Sigur că accentuez aici o versatilitate care oricum e penalizabilă, căci din convingere sau nu, e oricum suspect să fii 10 ani comunist şi apoi 10 ani liberal. Dar, a fi comunist sau liberal sau ce o mai fi poate presupune, cînd nu e vorba de convingere, doar o adaptare la circumstanţe. Cînd însă schimbarea asta de angajare este declarată ca fiind din convingere, lucrurile nu sînt credibile. e) într-un fel dezinteresat A face ceva din convingere presupune, în plus faţă de cele deja menţionate, să faci un lucru complet dezinteresat, în afara oricărei strategii de reuşită, a oricărui calcul de oportunitate carieristică. Să faci - cum ziceam - lucrul cu pricina doar ca o concordanţă dintre faptele tale şi angajarea ta de gînd şi suflet. Uneori cu riscul oprobriului, al eşecului şi chiar al torturii. Disidenţii sînt un bun exemplu. Eroi, ca Elisabeta Rizea, de pildă, un bun model. Prin urmare, e greu să ai o convingere pentru că ea înseamnă certitudini (a), care să te angajeze integral (b), cu mintea şi cu sufletul (c), pe termen nedefinit (d), într-un fel dezinteresat (e). Observaţii necesare La toate cele spuse, se poate obiecta că singura convingere posibilă este imposibilitatea convingerilor. Evident, un sofism pentru că existenţa unei singure convingeri (a celei că nu putem avea convingeri) face imposibilă imposibilitatea convingerilor. La un nivel inferior de scepticism, unii ar putea spune că poate fi o convingere chiar nevoia oportunismului, a lipsei de concordanţă dintre ce faci şi ce gîndeşti şi simţi, a loialităţii şi dezinteresului, adică exact a criteriilor pe care eu le cred necesare în recunoaşterea unei convingeri. Sau, că prin conţinutul lor dezastruos, unele convingeri te fac să-ţi doreşti să nu mai aibă oamenii convingeri. Că decît convingeri de tipul "e bine să te faci frate cu dracu’ pînă treci puntea" sau "tot ce contează e să cîştigi bănuţu’" că el, "banu’, poate cumpăra tot, de la maşini scumpe la conştiinţe scrupuloase", mai bine lipsă.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Podul peste Dunăre de la Brăila arată jalnic. Asfaltul a crăpat și s-au format șanțuri ca pe „arătură”, spun șoferii VIDEO
Șoferii care trec pe podul peste Dunăre de la Brăila sunt revoltați. Deși a fost dat în folosință în urmă cu un an, podul arată deplorabil. Asfaltul a crăpat și s-au format numeroase șanțuri, exact ca pe un drum abandonat.
image
Surse: Dani Mocanu a rămas fără permis după ce a fost prins „zburând” pe A2. Ce viteză avea manelistul
Polițiștii au amendat sâmbătă, 13 iulie, șoferul unei mașini marca BMW, care circula cu o viteza uimitoare pe A2. Potrivit unor surse, la volan s-ar fi aflat manelistul Dani Mocanu.
image
Turiștii, terorizați de marea de alge de pe litoral. „Acolo unde au curățat, valurile aduc din nou cantități mari de alge” VIDEO
Zeci de mii de turiști goniți de caniculă în stațiunile de pe Litoral au parte, în aceste zile, de o surpriză mai puțin plăcută: apele Mării Negre au devenit verzi din cauza tonelor de alge aduse la mal și care miros a hazna.

HIstoria.ro

image
România anului 1944, văzută din exil: „Sfârșitul lumii noastre”
Ajuns în Elveția, Constantin Argetoianu se miră de calmul și liniștea care domnesc în rândul localnicilor și imediat ia pulsul celor câțiva români aflați aici.
image
Un cărturar francez justifică argumentat Comunismul lui Sadoveanu
„Războiul rece bîntuia și printre intelectuali. În acest context, Sadoveanu, care făcuse deja alegerea în 1944, în timpul răsturnării de situație prosovietice acționînd convins potrivit conștiinței sale umaniste, este pus în situația să aibă luări de poziție fără echivoc în favoarea noului regim”.
image
Războiului din Pacific: decriptarea codului japonez JN-25b
Un salt major pentru SUA în domeniul informațiilor a avut loc în februarie 1942, când criptanaliștii US Navy au început decriptarea mesajelor japoneze trimise cu ajutorul codului naval standard JN-25b.