De ce e bine să fim parteneri
Jurnalist şi consultant în probleme de relaţii internaţionale, Philippe Le Corre analizează, în publicaţia Europeâs World, fenomenul creşterii economice a Chinei şi recomandă modul în care ar trebui să se raporteze Occidentul la această situaţie. El spune că o creştere economică de circa 10 procente anual şi care durează din 1979 nu poate decît să "înverzească" de invidie cele mai multe puteri occidentale. Pe lîngă exporturile din întreaga lume, China are deja şi acţiuni la multe companii internaţionale dintre cele mai puternice. Ca o cireaşă pe tort, industria cinematografică se dezvoltă rapid, turismul la fel şi - după cum s-a văzut la recenta Olimpiadă - chiar şi în sport China este o mare putere. În faţa unor asemenea performanţe impresionante, Europa şi Statele Unite trebuie să-şi gîndească atent poziţia pe care trebuie s-o adopte şi din care să poată concura mai eficient China - crede Philippe Le Corre. El observă că, deşi se confruntă cu probleme similare în relaţia lor cu China, Europa şi Statele Unite au poziţii geostrategice total diferite. În vreme ce Statele Unite sînt de decenii cea mai mare putere militară din lume, au o uriaşă industrie de armament şi o prezenţă militară care se întinde şi de-a lungul zonei Asia-Pacific - incluzînd baze în Japonia, Coreea de Sud, Guam şi Singapore -, Uniunea Europeană mai are încă de lucrat la constituirea unei politici unite şi de desemnat un reprezentant care să fie capabil să vorbească în numele Europei, în chestiuni majore privind politica şi securitatea. Liderii chinezi - crede Philippe Le Corre - au în general o atitudine favorabilă faţă de Uniunea Europeană, iar instituţiile sale transparente şi deschise fac posibil un lobby destul de eficient din partea Guvernului chinez, la Bruxelles. La rîndul ei, Uniunea Europeană a deschis o mulţime de programe de cercetare şi afaceri în China. Continuă însă conflictele comerciale în diverse domenii, de la oţel pînă la textile şi produse alimentare... În acelaşi timp - observă autorul articolului - şi relaţia dintre China şi Statele Unite a avut în ultimii opt ani ai administraţiei Bush suişuri şi coborîşuri. China nu s-a opus războiului din Afganistan în 2001, dar Tibet-ul şi Taiwan-ul rămîn chestiuni sensibile asupra cărora Beijing-ul nu pare dispus la compromisuri, iar pe tărîm militar, liderii chinezi au fost iritaţi de comentariile făcute de fostul ministru american al Apărării, Donald Rumsfeld, la adresa creşterii bugetului militar chinez. Autorul analizei spune că greutatea economică în creştere şi prezenţa Chinei ca investitor în tot mai multe regiuni ale lumii va avea neîndoielnic consecinţe pe plan politic, iar Europa şi Statele Unite nu vor putea ignora la nesfîrşit dorinţa Chinei de a juca un rol mai mare pe plan global. Philippe Le Corre consideră că a te încăpăţîna să te opui acestui fenomen nu poate fi decît contraproductiv, soluţia înţeleaptă fiind, în opinia sa, o îmbunătăţire a dialogului cu Beijing-ul. Dat fiind că, de exemplu, în Africa a crescut simţitor prezenţa investiţiilor chineze, el spune că ar fi mult mai eficient ca Occidentul să discute problemele africane cu liderii chinezi, şi nu să-şi tot exprime indignarea faţă de creşterea prezenţei Chinei în regiune, mai ales că ţările africane primesc în general cu braţele deschise investiţiile chineze. De asemenea - crede el - relaţiile pe care China le are cu ţări "dificile" din punctul de vedere al Occidentului - precum Iran, Angola, Coreea de Nord, Zimbabwe, Sudan sau Birmania - ar trebui nu condamnate, ci folosite în mod practic, fără a uita capacităţile diplomatice ale Beijing-ului, demonstrate în cazul Organizaţiei de Cooperare Shanghai şi la summit-ul celor 48 de şefi de state africane din urmă cu doi ani. Philippe Le Corre crede că şi Europa, şi Statele Unite ar trebui să coopereze între ele mai mult pentru dezvoltarea unor linii comune de dialog cu China, pe care o pot coopta în rezolvarea unor probleme ca proliferarea armelor uşoare, terorismul global, sărăcia, sau în programe educaţionale. Rămîne problema cooperării pe plan militar, pe care analistul o consideră mai dificilă din cauza atitudinii recunoscute a comandanţilor militari chinezi care nu cred în beneficiile dialogului. Estimînd că în următorii zece ani economia chineză se va plasa pe al doilea sau chiar pe primul loc în lume, în condiţiile în care liderii chinezi vor avea încă nevoie de ajutor occidental, concluzia lui Philippe Le Corre este că ar fi esenţială instituirea unui parteneriat China-Europa-Statele Unite. "Trebuie să ne reamintim mereu că pericolul cel mai mare nu vine de la o Chină a succesului, ci de la o Chină ţinută în şah" - conchide autorul articolului apărut în Europeâs World. text adaptat de Andrei Manolescu
