De ce citeşte Cititorul?

28 septembrie 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cele două principale discursuri publice despre literatură, la noi, sînt deopotrivă catastrofice. După unul, nimeni nu mai citeşte, nici măcar profesorii de literatură sau studenţii de la Litere. După celălalt, trăim într-un sistem cultural generalist, dominat de literatură şi de fatalele ei aporii. După ambele, traversăm o epocă de crasă incultură, de decadenţă voioasă, inconştientă şi relativizantă. Şi primul, şi cel de-al doilea discurs - fiecare cu bibliografia, ethosul şi îndreptăţirea lui - trec cu vederea armada cititorilor, invincibila armadă de cititori mulţi şi mărunţi care-şi găsesc - numai ei ştiu cum - timp de citit, de cumpărat cărţi sau de stat în bibliotecă. Căci, dacă rămîne mereu ceva uimitor, neaşteptat şi imprevizibil în cititul cărţilor, acest lucru ţine mai degrabă de întîlnirea unui anumit cititor cu o anumită carte, în afara agendelor, programelor, "comunităţilor de gust" şi interese. În fond însă, de ce citesc aceşti oameni? E destul de clar de ce citeşte - mult, direcţionat, obsesiv - un scriitor. Nu trebuie să te opinteşti prea tare ca să-ţi dai seama de ce citeşte - sistematic, axiologic, canonic, interpretînd - un critic de profesie sau un teoretician literar. Dar de ce citeşte Cititorul? - iată o tautologie la care s-a răspuns deja în vreo mie de feluri şi care rămîne, în continuare, mai misterioasă decît cea simetrică: De ce scrie Scriitorul? Poate că citim ca să ne instruim, să ne facem o cultură solidă sau pur şi simplu de plăcere, cum credea un moralist francez; poate că citim ca să trăim nenumărate vieţi imposibile altfel sau ca să întîlnim oameni mai interesanţi decît am cunoaşte vreodată, cum spunea un filozof spaniol; sau poate citim doar ca să schimbăm cunoaşterea în emoţie, cum scria un scriitor englez. Poate că ne punem copiii să citească literatură de mici ca să înveţe, cu riscuri minime, ce e bine şi ce nu, ca să-i formăm umaniceşte, să-i obişnuim cu frumosul şi cu "monumentul literaturii" în care "toate ştiinţele sînt prezente", cum zicea Barthes într-o lecţie de literatură. Sau poate că am ajuns să citim şi să recitim pentru că - dincolo de funcţiile literaturii şi de scopul ei în sine - cititul a devenit o dependenţă definitiv instalată, o a doua piele, un cod - mereu modificat - de intrare în alte lumi. Şi totuşi, dacă e să-i credem pe marii vicioşi ai literaturii, cei nevoiţi, în final, să se "lase" de literatură (într-un fel Don Quijote, Madame Bovary, Pierre Menard, în alt fel Rimbaud, Kafka, Virginia Woolf sau Paul Celan), suprema fascinaţie a literaturii vine din continua, multicolora, multisonora semnalare a nimicului. Literatura nu e nici mai mult, nici mai puţin decît imaginarea, fantazarea, punerea în scenă a acestui nimic spre care ne îndreptăm, mai lent sau mai alert, cu toţii. Iar literatura vie, cea care se citeşte - nu cea instituţionalizată, a criticii şi teoriei "ştiinţifice" - ne pregăteşte mai bine chiar decît filozofia, pentru "finalul poveştii". E drept, unii preferă - din prea multele variante - melodrama, novela, apa de roze. Alţii - teza, butaforia sau ideologia. Unii citesc pe sărite, iar alţii uită ce-au citit, de cum închid cartea. Unii înghit cartea, iar alţii o înlocuiesc după zece pagini. Cu toţii însă îşi pot imagina, la o adică, o fastuoasă Judecată de Apoi a cititorilor la care toate aceste (şi multe alte) păcate li se vor şterge numai pentru că - vorba Virginiei Woolf - "le-a fost drag să citească". (S. S.)

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucraina „fierbe“: înfrângerea teribilă cu România, descrisă într-un cuvânt de presa de la Kiev
Prezentă cu vedetele ei în SUA, echipa Ucrainei a suferit un rezultat de neconceput.
image
Mii de iranieni au ieșit în stradă în semn de susținere a atacului asupra Israelului
Mii de iranieni au ieșit duminică dimineața devreme pe străzile din Iran, în semn de susținere pentru atacul fără precedent cu drone și rachete în curs de desfășurare împotriva dușmanului înrăit Israel.
image
De ce a primit un jandarm din București în contul personal peste 1,6 milioane lei. „Ce de bani!”
Un subofiţer de la Direcția de Jandarmerie a Municipiului București, care îşi aştepta zilele acestea salariul, s-a trezit că i-au intrat în cont peste 1,6 milioane lei, adică peste 300.000 de euro.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.