De ce bibliotecile? Din n motive

S-a hotărît: bibliotecile publice să fie descentralizate. Să rămînă la latitudinea primarilor sau a consiliilor de administraţie locale. De multe ori însă, la sate, primarii creează post de bibliotecar doar dacă o pun bibliotecară pe fata şefului de post. Aici se produce un prim paradox, de natură salarială: cum primarul poate aloca pentru bibliotecă fonduri de la buget, în unele cazuri salariul ajunge să-l întreacă pe cel al unui bibliotecar cu studii superioare. Iar aceasta se întîmplă, conform domnului Mircea Regneală, directorul Bibliotecii Centrale Universitare, pentru că "nu există un sistem de salarizare". Nu există, ca în alte părţi, o diferenţiere salarială pe bază de studii, de pregătire, toţi avînd, de la bibliotecar universitar pînă la redactor, acelaşi salariu. Excepţie face fata şefului de post căreia primarul poate să-i aloce, de la bugetul local, şi un salariu de douăzeci de milioane. De asemenea, la noi există o uniformizare şi o singură terminologie pentru toţi: oricine lucrează în bibliotecă este invariabil bibliotecar, ceea ce duce la o lipsă de recunoaştere a statutului, desfiinţînd astfel orice ierarhie şi orice ambiţie de a te perfecţiona în meseria ta, mulţi gîndind: acelaşi salariu, acelaşi titlu, pentru ce să mă mai agit? În străinătate doar puţini acced la acest statut, acolo a fi bibliotecar desemnează calitatea studiilor pe care le ai; la noi, indiferent de studii, fie că sînt universitare, fie postliceale, toţi sînt bibliotecari şi trataţi, în consecinţă, ca simpli funcţionari. 334 pentru liniştea de veci a bibliotecilor Multe ţări nu au o lege a bibliotecilor. Sau dacă o au, nu este elaborată atît de minuţios şi nu prevede atîtea lucruri frumoase precum o face legea rom