De ce atîta zarvă în justiţie?

Laura ŞTEFAN
Publicat în Dilema Veche nr. 466 din 17-23 ianuarie 2013
De ce atîta zarvă în justiţie? jpeg

Dacă intenţia declarată a USL de a schimba Constituţia în 2013 va deveni realitate, cu siguranţă unul dintre domeniile cele mai afectate de această schimbare va fi justiţia. Schimbarea statutului procurorilor şi redefinirea rolului Curţii Constituţionale sînt puncte extrem de sensibile pe agenda modificărilor constituţionale. Aceste teme majore au fost anunţate deja public de oameni politici din coaliţia de guvernare şi se regăsesc în programul de guvernare.

Statutul procurorilor e clar, nu-l „clarificaţi“ suplimentar

Miza e cu adevărat colosală – dacă din 2005 încoace justiţia penală arată altfel, dacă vedem azi oameni importanţi trimişi în judecată şi chiar condamnaţi este parţial şi meritul sistemului constituţional şi legislativ actual, care asigură independenţa procurorilor, de executiv şi de legislativ. Statutul de magistrat al procurorilor şi aşezarea lor sub Consiliul Superior al Magistraturii alături de judecători îi fereşte de presiuni politice injuste şi îi pune la adăpost de eventuala răzbunare a personajelor influente pe care le anchetează. Nu întîmplător, prima şedinţă a CSM din 2013 a debutat cu o dezbatere între membrii CSM şi preşedintele Băsescu despre importanţa păstrării independenţei procurorilor ca o garanţie a unei justiţii penale neinfluenţate politic. Dacă procurorii ar deveni simpli funcţionari sub control executiv, vom vedea cu siguranţă că doar infractorii de drept comun sînt trimişi în judecată şi că politicienii şi oamenii de afaceri influenţi sînt feriţi de neplăceri judiciare. Din acest motiv îngrijorează includerea în programul de guvernare la capitolul „Justiţie“ a necesităţii de a clarifica statutul procurorilor şi a rolului Ministerului Public prin raportare la prevederile constituţionale.

Lucrurile sînt extrem de clare astăzi: procurorii sînt magistraţi, iar rolul Ministerului Public este de asemenea limpede. Firesc ar fi fost ca un program de guvernare să articuleze mai clar ceea ce îşi propune Guvernul în această privinţă. În actuala redactare, această prevedere seamănă cu un balon de încercare prin care se testează reacţia la o eventuală schimbare. Dacă reacţia e una negativă, Guvernul ne poate oricînd anunţa că, de fapt intenţiile sale au fost înţelese greşit şi că se dorea întărirea independenţei procurorilor, nicidecum subordonarea lor faţă de puterea politică. Pînă la urmă, nu aş aloca atîta spaţiu discutării unei măsuri atît de vag formulate, dacă joia trecută nu am fi fost martorii unor întîmplări extrem de grave la CSM.

Săptămîna trecută, pentru prima dată în istorie, alegerile pentru funcţia de Preşedinte al CSM au fost cîştigate de către un procuror – doamna Hăineală. CSM este un organ administrativ colegial, în care deciziile se iau prin vot, preşedintele dispunînd, într-adevăr, de prerogative suplimentare – cum ar fi posibilitatea de a sesiza Curtea Constituţională în cazul unui conflict constituţional între puterile statului –, competenţă utilizată, de exemplu, în cazul refuzului Parlamentului de a pune în executare o hotărîre judecătorească definitivă şi irevocabilă în cazul Diaconu. Legea permite ocuparea funcţiei de preşedinte atît de către un procuror, cît şi de către un judecător, urmînd ca funcţia de vicepreşedinte să fie ocupată de către un reprezentant al celeilalte profesii. Ocupanţii acestor două funcţii sînt aleşi pe durata unui singur an şi nu există posibilitatea ca aceeaşi persoană să ocupe aceeaşi funcţie de mai multe ori.

Revenind la alegeri, după prezentarea proiectelor de către cei doi candidaţi, s-a trecut la vot, iar doamna Hăineală a obţinut zece voturi, pe cînd contracandidatul său, domnul Aron, a fost votat de opt dintre colegii săi. Aşadar, pe lîngă voturile colegilor săi procurori, care sînt cinci, doamna Hăineală a mai obţinut încă cinci voturi de la ceilalţi membri ai CSM, care reprezintă judecătorii şi societatea civilă. Reacţia care a urmat acestei alegeri depăşeşte cele mai negre scenarii – practic, o parte dintre membrii secţiei de judecători a încercat să anuleze rezultatul votului, susţinînd că este de neconceput ca un procuror să conducă CSM-ul. E ca şi cum un partid care pierde alegerile cere invalidarea acestora şi organizarea unor noi alegeri (pe care să le cîştige obligatoriu), pe motiv că este inacceptabil pentru el să fie în opoziţie. Acest tip de reacţie denotă o lipsă de cultură democratică, incapacitatea de a accepta o înfrîngere şi o lipsă de respect pentru funcţia de procuror. Ciocnirea puternică la care am fost cu toţii martori – întîi de toate între orgolii şi abia în plan secund între idei diferite din punct de vedere managerial –, procesele de intenţie făcute judecătorilor bănuiţi că ar fi votat pentru un procuror, ameninţările cu ruptura între judecători şi procurori prefigurează, din păcate, discursul pe care îl vom auzi în cursul acestui an din partea unora dintre judecători, dacă se va pune problema modificării Constituţiei, astfel încît procurorii să nu mai fie magistraţi. E bine că avem în acest an în fruntea CSM un procuror care nu se teme să vorbească. Cît despre restul, tot răul spre bine, măcar ştim cum stăm şi nu mai e loc de iluzii.

Modificările privind Curtea Constituţională sînt un alt motiv de îngrijorare – se vorbeşte în programul de guvernare despre necesitatea de a depolitiza Curtea, dar s-a vorbit în luări de poziţii publice şi despre introducerea posibilităţii ca Parlamentul să invalideze deciziile CCR cu votul unei majorităţi de două treimi. Să tratăm întîi prima chestiune: e adevărat că în acest moment judecătorii CCR sînt numiţi în funcţie de către Preşedinte, Senat şi Cameră, dar la fel de adevărat este că în majoritatea ţărilor care au Curţi Constituţionale, decizia numirii judecătorilor aparţine unor instanţe politice. Aşa cum am mai spus, problema la noi nu este că decizia aparţine unui for politic, ci ţine de procesul de selecţie a candidaţilor pentru aceste funcţii. În trecut, am militat activ alături de o coaliţie de organizaţii neguvernamentale pentru transparentizarea procesului de selecţie a judecătorilor – ceream atunci ca judecătorii să fie aleşi dintre jurişti care şi-au construit o reputaţie de-a lungul carierei lor, ca procedurile de audiere în vederea selecţiei să fie publice şi ca noi, cei din societatea civilă, să putem pune întrebări candidaţilor. Dincolo de înclinaţiile ideologice ale unui candidat la funcţia de judecător la CCR (fireşti la o persoană matură din punct de vedere profesional – se cer 18 ani de vechime într-o profesie juridică), ceea ce ne interesează este ca omul respectiv să fie un profesionist, pentru că rolul unei instanţe constituţionale este să ghideze evoluţia unei ţări în limitele trasate de o constituţie vie. Asta nu avem încă şi asta ne-ar trebui. Cît despre ideea năstruşnică a invalidării deciziilor CCR prin votul Parlamentului, nu pot să spun decît că această prevedere constituţională existentă anterior anului 2003 ne-a adus critici pe plan internaţional. Întrebat cum comentează intenţia modificării Constituţiei în acest sens, preşedintele CCR Zegrean spunea că o lege este sau nu constituţională în funcţie de numărul de parlamentari care au votat-o, ci exclusiv în considerarea prevederilor ei prin prisma coerenţei lor cu normele constituţionale.

Depăşind acum aspectele care pot avea implicaţii constituţionale, constat că programul de guvernare vorbeşte despre instituirea unui mecanism de numire în funcţiile de conducere din cadrul Ministerului Public transparent şi bazat pe criterii de profesionalism şi integritate. Dacă este vorba despre numirile în fruntea Parchetului General, DNA şi DIICOT, programul de guvernare pare să vină în întîmpinarea preşedintelui României, care sugera la ultima şedinţă a CSM că propunerile pentru aceste funcţii ar trebui să vină de la CSM, nu de la Ministrul Justiţiei. Cred că e o idee proastă, pentru că răspunderea pentru politica penală într-un stat aparţine guvernului şi este firesc să existe o minimă implicare a Ministrului Justiţiei în alegerea şefilor de parchete. Că doamna Pivniceru n-a făcut o treabă prea bună cu ultima selecţie este deja un fapt notoriu, dar mecanismul de numire conţine suficiente puncte de control – avizul CSM, posibilitatea Preşedintelui de a refuza numirea –, încît eventualele erori să poată fi rezolvate. De altfel, păstrarea actualei proceduri de numire este parte din condiţionalităţile asumate în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare. Dacă vorbim despre toate celelalte numiri în funcţii de conducere din cadrul parchetelor, ele se fac azi pe bază de concurs supervizat de CSM. Îmi e greu să văd ce alt mecanism de selecţie ar putea fi imaginat pentru a ne asigura că profesionalismul şi integritatea primează.

La puncte bune aş aşeza intenţia declarată a Guvernului de a îmbunătăţi practicile în ceea ce priveşte recuperarea prejudiciilor cauzate prin infracţiuni, măsurile organizatorice necesare pentru implementarea codurilor, reducerea erorilor judiciare prin activităţi de formare continuă a magistraţilor şi dorinţa de a peria stufosul cadru legislativ românesc pentru a elimina prevederile contradictorii – cred că aici trebuie făcută o prioritizare a domeniilor în care se va acţiona. Spinoasa problemă a restituirii proprietăţilor confiscate de regimul comunist se regăseşte în programul de guvernare, dar soluţia avută în vedere nu transpare din formularea seacă a documentului (dacă ne gîndim şi la ultimele declaraţii ale premierului referitoare la această chestiune, lucrurile devin şi mai neclare). Tot neclar este şi felul în care ICCJ va fi transformată într-o veritabilă instanţă de casaţie – pentru a se ajunge la unificarea practicii judiciare –, în condiţiile în care premierul vorbea săptămîna trecută despre necesitatea de a elimina o cale de atac pentru ca procesele să nu mai ajungă toate la ICCJ. Rămîne un mister modalitatea prin care ICCJ va unifica practica judiciară fără a judeca acele dosare.

Laura Ştefan este expert în politici anticorupţie la organizaţia Expert Forum (www.expert forum.ro) şi membru al grupului consultativ anti-corupţie de pe lîngă Comisia Europeană.

​Foto L.Muntean

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

accident sju slatina3   foto euro24 jpg
Unșofer, cu o alcoolemie de 1,1 mg/l, a pierdut controlul asupra direcției de mers și a intrat cu mașina în curtea Spitalului Slatina
Un incident grav s-a petrecut în noaptea de marți spre miercuri, 10/11 decembrie 2024. Un șofer de 27 ani, care a urcat la volan sub influența alcoolului, a pierdut controlul asupra direcției de mers și, în fața SJU Slatina, a trecut peste bordură și a ajuns în curtea unității sanitare.
citit carte barbat istock jpg
Ce este „lerul”? Cuvântul neobișnuit care apare în multe colinde, dar pe care puțini români îl pot explica
O scurtă privire în calendar ne va arăta că deja ne îndreptăm către jumătatea lunii decembrie. Poate că mulți dintre noi deja am început să ascultăm colinde, sau, dacă nu, o vom face destul de curând.
slobozia razie la urziceni si barbulesti foto ipj ialomita
Razie şi percheziţii cu mascaţii în Ploieşti, în mai multe dosare de tâlhărie şi furt
Peste 50 de poliţişti şi jandarmi au demarat, miercuri dimineaţă, o razie de amploare în Prahova, dar şi percheziţii la mai multe persoane suspecte în câteva dosare de tâlhărie şi furt.
Criza economica criza financiara FOTO Shutterstock
Piețele financiare românești, survolate de un stol de „lebede negre”: „Au mai fost văzute în pandemie, la Brexit și în 2008”
Piețele financiare românești au fost lovite de volatilitate în timpul alegerilor prezidențiale, rezultatele surprinzătoare ducând și la o dificultate neașteptată pentru Guvern în a împrumuta bani.
Kim Yong hyun   fostul ministru al Apărării din Coreea de Sud Foto Getty Images jpg
Fostul ministru al Apărării a încercat să-și ia viața în arest, după ce a recomandat impunerea legii marțiale în Coreea de Sud
Kim Yong-hyun, fostul ministru sud-coreean al apărării, a încercat să îşi pună capăt zilelor în timp ce se afla în detenţie, a declarat, miercuri, comisarul general al Serviciului Coreean de Corecţie.
andreea balan  crop 1665063599 jpg
Motivul neașteptat pentru care Andreea Bălan nu poartă inelul de logodnă de la Victor Cornea: „Foarte greu, de-a lungul anilor, am…”
Pe 3 decembrie, Andreea Bălan a trăit o zi memorabilă. În timpul unui zbor către Laponia, Victor Cornea, partenerul ei de mai bine de un an, i-a adresat marea întrebare. Răspunsul vedetei a fost un entuziast „DA”.
zile libere de paste jpg
Câte zile libere au românii în 2025. Cum arată calendarul pentru minivacanțe de la anul
Anul 2025 aduce vești bune pentru angajații din România, oferind un total de 17 zile libere legale, dintre care 13 vor fi în timpul săptămânii, iar restul de 4 în weekend.
sumudica platformax jpg
Șumudică își retrogradează o fostă echipă. UEFA i-a dat dreptate românului
Marius Șumudică (53 de ani), antrenorul echipei Rapid, a primit o veste bună de la Comisia de Disciplină a UEFA.
castig loto pitesti jpg
Un noroc fatal. A murit la stomatolog după ce a câștigat 32 de milioane de euro la loto
Un bărbat de 73 de ani din Brazilia, care a câștigat marele premiu la loto în luna noiembrie, a murit subit la stomatolog. A fost prima lui decizie de milionar în euro,