De ce ar fi Bucureştiul mai prejos decît Barcelona?

Ema COJOCARU
Publicat în Dilema Veche nr. 731 din 22-28 februarie 2018
De ce ar fi Bucureştiul mai prejos decît Barcelona? jpeg

Pentru mine, Bucureștiul este acel oraș în care pot pleca oricînd în excursie, în lipsa unei vacanțe adevărate. Dacă am o zi liberă și chef de plimbare, iau aparatul de fotografiat și pornesc în explorarea unui cartier. Mă opresc la fiecare casă, observ cele mai mărunte detalii, trag cu ochiul prin curți. Iubesc arhitectura veche, chiar dacă nu mă pricep la termenii specifici și n aș putea spune cărui stil îi aparține cutare sau cutare clădire. Ce-mi place e chiar amestecul eclectic de stiluri, care face ca Bucureștiul vechi să fie întotdeauna surprinzător. Nu vei găsi aici uniformitate, nici două case asemănătoare, poate doar dacă au fost construite de aceeași familie sau aparțin unor proiecte locative.

Deși am bătut multe străzi din Bu-cu-rești, au rămas destule locuri în care n am fost deloc. La Mărțișor, de pildă, sau în așa-zisul „cartier Cățelu“, în apropiere de Baba Novac. Pînă și la Cimitirul Bellu am ajuns tîrziu, cu toate că am locuit cîțiva ani la nici zece minute de el. Ce vreau să spun: în multe privințe, orașul în care trăim ne este străin. Ceea ce vedem pe geamul mașinii sau al autobuzului, în drum spre casă, serviciu sau prieteni, nu este decît un fragment infim din mozaicul arhitectonic al orașului, încă bogat, deși descompletat de cutremure, bombardamente, demolările comuniste și cele de după ’89.

Pentru a intra într-o altă lume, cea a formelor armonioase și a abundenței de stiluri și detalii neașteptate, e de ajuns să ieșim din strînsura blocurilor de pe bulevarde. De pildă, insula triunghiulară dintre bulevardele Unirii, Libertății și Regina Maria, unde se găsesc și cîteva biserici ascunse. Multă vreme n-am știut că aici se află Mănăstirea Antim. Sau, pitită undeva în spatele Curții de Apel de pe Splai, Biserica Domnița Bălașa, cu două sculpturi superbe, una de Jules Roulleau, alta de Ion Georgescu. Și cîte locuri ascunse mai sînt în București! Strada în trepte Xenofon, scările care coboară de pe Dealul Mitropoliei, Vila Ion I.C. Brătianu, aflată chiar vizavi de Biserica Amzei, în fundul unei curți… Te poți învîrti printr-un labirint de străduțe fără să le cuprinzi pe toate, și abia peste ani, intrînd pe o alee unde n-ai mai fost niciodată, să descoperi o fațetă a orașului care pînă atunci ți-a fost tăinuită.

Cred că fiecare locuitor al Bucureștiului are o hartă proprie a orașului. De cînd am ajuns aici, în studenție, am locuit în tot felul de cartiere, astfel că harta mea e una destul de extinsă. Am stat la Costin Georgian, la Iancului, în Bucureștii Noi, la Muncii, lîngă Parcul Carol, la Dristor, la Basarab, lîngă Cișmigiu, la Domenii. Dintre toate, cea mai pitorească zonă a rămas Cișmigiul, partea dinspre Știrbei Vodă și Popa Tatu, care vibrează de un farmec aparte, cu tot cu romii ei și clădirile în paragină. O asemenea aglomerare de personaje interesante n-am mai întîlnit niciunde în București, parcă trăiam în mijlocul unor povești care se cereau scrise. Acum locuiesc din nou pe Ion Mihalache. În cartierul meu, știu unde e cel mai spectaculos magnoliu, cea mai misterioasă curte, clădirea cu cel mai ciudat locatar. Am găsit aici chiar și casa ideală, deși evident că nu mi-o pot permite.

Cînd merg în străinătate, vînez casele memoriale și micile colecții de artă, pentru că muzeele mari, văzute în fugă, mă obosesc. Bucureștiul are peste o duzină de astfel de mici muzee, răspîndite prin tot orașul. O descoperire recentă, de-a dreptul senzațională pentru mine, a fost Colecția de artă Ligia și Pompiliu Macovei, de pe 11 Iunie. Îmi plac și Casa Storck, și Muzeul Theodor Pallady, găzduit în Casa Melik, cea mai veche clădire de locuit din oraș. Dacă tot vorbim de clădirile foarte vechi, mai puțină lume știe de casa de tîrgoveț de pe Calea Șerban Vodă 33, construită la finalul secolului al XVIII-lea.

De cînd am citit romanele lui Zafón, mi-am dat seama că un oraș poate căpăta valențe extraordinare cînd încape pe mîna unui scriitor talentat. De ce ar fi Bucureștiul mai prejos decît Barcelona? Și, într-adevăr, am fost fascinată de orașul văzut prin ochii lui Mircea Cărtărescu, ba chiar am pornit în căutarea unor locuri din Nostalgia și din Orbitor. Iată cum harta mea s-a extins și mai mult prin intermediul literaturii. Așa am ajuns să vizitez Moara lui Assan de lîngă Obor, un loc cu o atmosferă apocaliptică, aflat la doi pași de civilizație. Din Darul lui Serafim, de Simona Antonescu, am aflat de existența Spitalului Brâncovenesc. Unde-i, unde-i? – am sărit eu, gata să plec într-acolo. Am aflat cu dezamăgire că nu mai există. Clădirea proaspăt renovată fusese demolată în 1984, la ordinul lui Ceaușescu.

Mă revolt de fiecare dată cînd mă gîndesc cît de mult a furat comunismul din moștenirea arhitectonică a acestui oraș. Și cît va mai dispărea în eventualitatea unui cutremur. Mi se pare absurd că distrugerea nu s-a oprit odată cu instaurarea democrației, că salvarea clădirilor de patrimoniu nu este nici acum o prioritate. Case vechi, pline de farmec, demolate pentru a lărgi străzile, monumente de arhitectură lăsate să cadă de la sine, căci valoros e terenul, nu bucata de istorie aflată deasupra. Odată cu dispariția acestor clădiri, orașul va deveni cu adevărat cenușiu, urît și deprimant, așa cum apare văzut în fugă, de pe bulevardele principale. Va fi acel oraș asediat de noxe, gălăgie și nervi, în care oamenii vor găsi tot mai greu frumusețea. 

Ema Cojocaru este fotograf și blogger literar.

Foto: Ema Cojocaru

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Baltic Pipe FOTO Shutterstock
Polonia a început să primească gaze prin noua conductă Baltic Pipe
Polonia a început să primească de sâmbătă gaze din Norvegia prin noua conductă Baltic Pipe, inaugurată oficial marți. Conducta are o capacitate de 10 miliarde de metri cubi.
Ramzan Kadîrov FOTO Profimedia
Kadîrov îi cere lui Putin să recurgă la arme nucleare tactice în Ucraina
Liderul cecen Ramzan Kadîrov i-a transmis sâmbătă lui Vladimir Putin să folosească „arme nucleare tactice” în Ucraina, unde trupele Moscovei se află în dificultate în unele zone.
Marinela Ardelean a primit titlul de "Cel mai bun somelier" (2014) FOTO: Arhiva personală
Marinela Ardelean, critic de vinuri: „Vinul bun este cel făcut în curtea bunicului – ceea ce, cu mici excepții, este complet fals“ INTERVIU
Dincolo de o afacere, vinul face parte din tradiția vieții de zi cu zi. Asta spune Marinela Ardelean, cea care consideră că licoarea din struguri merită „să devină un element fundamental al brandului de țară“.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.