De-a mama și de-a tata

Ileana BÎRSAN
Publicat în Dilema Veche nr. 1032 din 18 ianuarie – 24 ianuarie 2024
image

Cînd eram copil mă jucam foarte des „de-a mama și de-a tata” cu fetele în grădinița din fața blocului. Schimbam rolurile de părinți cu rîndul și ne bucuram cînd ne mai pica în plasă un „tată”, mai mic de vîrstă, care se simțea băgat în seamă și pe care îl manipulam cu diverse treburi domestice. Iar dacă nu se califica, îi dădeam rolul de copil. Părea că ne descurcăm foarte eficient în puținele și repetitivele activități casnice pe care le împrumutam din viața noastră de familie, așa cum era ea, cu bune și cu rele. Totul părea destul de simplu, clar și previzibil. Copilul trebuia hrănit, spălat, dus la grădiniță sau la școală, pus la teme și lăsat afară, chemat în casă, hrănit, spălat, somn. Avea program, nu ne ieșea din cuvînt și știam ce consecințe are fiecare mișcare sau activitate pe care o făceam. 

Din simulările inocente pe care le performam nu îmi aduc aminte să fi avut mari probleme, nici implicații emoționale sau decizii grave de cîntărit, nici conflicte sau îndoieli. Totul mergea șnur. Controlam tot.

În realitatea adultă, însă, ca mamă sau tată de-adevăratelea, de foarte multe ori omitem sau amînăm să verificăm ce se poate și vrem să controlăm ce nu se poate. Iar asta am observat din cele mai relevante lecții de parenting pe care mi le-au predat cei trei copii ai mei, lecții care mi-au fost de folos și în viața care ne aduce sau ne ține lîngă ceilalți. Nu mi-a ieșit tot timpul, iar efortul e continuu. 

Iubirea nu e doar sentiment

Iubirea necondiționată poate fi o sintagmă pe cît de nobilă, pe atît de abstractă atunci cînd vine momentul de pus în acțiune. Timpul și disponibilitatea fărîmițate de datoriile domestice, profesionale, sociale etc. ne faultează constant atunci cînd constatăm că nu ne sincronizăm emoțional cererile și nevoile cu reacțiile și răspunsurile copiilor.

Iubirea de care au nevoie copiii nu poate depinde de disponibilitatea, cheful sau starea noastră afectivă. Dacă ne vom cîntări iubirea doar în funcție de emoțiile pe care le avem, o să fim surprinși de o incapacitate de a simți constant, fără efort și fără rațiune această iubire necondiționată. E nevoie de o condiție, totuși, și anume să vrei, să alegi și să faci conștient binele pentru copilul tău, așa cum e el, deci indiferent de starea ta sufletească, interese, nevoile personale sau diverse proiecții pe care le avem despre copilul nostru. Astfel, înaintea oricăror sentimente și emoții, iubirea în acțiune este un act de voință.

Prezentul continuu

În misiunea de părinte, sîntem la dispoziția copiilor aproape tot timpul sau, în orice caz, în toate ocaziile în care nevoia o cere. În dinamica supraaglomerată și supertehnologizată pe care o trăim, sîntem de foarte multe ori într-un echilibru instabil permanent. Pare că trăim un provizorat perpetuu, că perioada de liniște întîrzie să se articuleze, că ceea ce visăm cu ochii deschiși în planificări bine puse la punct se transformă în coșmar, într-o secundă. Așa că ce ne rămîne de făcut este fie să intrăm în colaps, fie să ne concentrăm pe prezent, pe fragmente de plan, firimituri de vis, pe echilibristică în timp și spațiu, toate trăite aici și acum, dedicați trup, suflet și minte. Cele cinci sau treizeci de minute, cele două zile sau chiar 30 de secunde petrecute în ascultare reală, în conectare adevărată aduc o bucurie și o relevanță mult mai mari, care cumva compensează orice frustrare și neputință că nu am acoperit tot planul, șterg toți nervii că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din tîrg. Și, în fapt, totul e o negociere. Cea mai dură negociere fiind cea cu noi înșine. Orice nu ne iese, așa cum, cît și unde vrem, în condițiile impuse de noi „pentru binele copilului”, ne lovește în moalele capului și ne trimite direct la impresia că ne pîndesc incapacitatea, eșecul și ratarea noastră, dar și îndărătnicia, ignoranța sau fronda copilului.

La un calcul simplu, un prezent de 30 de secunde plus un prezent de zece minute plus încă unul de o oră dau un rezultat mult mai relevant pentru comunicare și relație decît frustrarea și consumul de energie care pot ține zile întregi. Astfel, prezentul continuu este condiția de posibilitate a bucuriei de a fi alături de și pentru copii, fără stresul, presiunea și planurile nerealiste care ne anulează toate bunele intenții. 

N-o lua personal!

De la vîrste fragede inconștiente pînă la adolescența incontrolabilă, conflictele prostești, utile sau grave ne conduc pe noi, părinții, la reacții naturale, în care ne vedem toată strădania sabotată într-o fracțiune de secundă de vreo neobrăzare, lipsă de respect, minciună sau ignorare completă. Ne traversează atunci multiple autoînvinuiri, dar și nenumărate acuze aduse copilului care nu simte cît îl iubim, nu vede cîte facem, nu îl interesează efortul nostru, nu are încredere în părerea noastră matură, ne consideră irelevanți sau greșiți. E o capcană în care picăm vrînd-nevrînd și ego-ul se gonflează pînă la irațional. Măruntaiele și viscerele, nervii și fricile își scot colții și ne schimonosesc chipurile și sufletele pînă la vorbe și fapte care pot lăsa urme adînci, pentru că am luat-o personal. Nu e vorba despre noi în această relație. Copiii sînt în grija, responsabilitatea și misiunea noastră, nu invers.

Într-un exercițiu de imaginație copilărească, mă gîndesc la cei mai autentici părinți din filme – nici pe departe perfecți – pe care i-am adorat de cînd i-am adoptat, și anume: Atticus Finch, interpretat de Gregory Peck, în To Kill A Mockingbird și Mabel Longhetti, interpretată de Gena Rowlands, în A Woman Under the Influence. Nu știu cum ar arăta cei doi împreună într-o încercare artificială, știu doar că eu sînt un părinte care a furat cîte ceva de la aceste personaje. 

Ileana Bîrsan este critic de film, cofondator DOKStation.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Farmacia din grădină. Rolul legumelor în prevenirea unor boli foarte grave, explicat de un renumit cercetător român
Legumele și verdețurile din grădină au efect terapeutic, cu atât mai puternic cu cât ele sunt produse în sistem tradiţional. O spun specialiştii în horticultură care s-au convins, în urma unor studii, că organismul uman preia din roadele pământului o gamă largă de substanţe care ne menţin sănătatea
image
Motivul incredibil pentru care au fost terorizați niște români în Mexic. „I-au adus pe unii agitați, cu arme”
Mexic e o destinație exotică la care visează numeroși români, dar fără să știe riscurile la care se expun. În primul rând, de multe ori vameșii mexicani le interzic accesul și îi expulzează imediat ce coboară din avion. Când totuși le este permis să viziteze țara, au parte de surprize neplăcute
image
Eroarea celor care plâng după industria comunistă. Economist: „Avem una dintre cele mai complexe economii din lume”
Contrar nostalgicilor care plâng după baza industrială moștenită din comunism, România astăzi una dintre cele mai complexe economii din lume, susține economistul Radu Nechita, citând un studiu de la Harvard. El explică de ce industria comunistă era una falimentară

HIstoria.ro

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.