"Dar dacă..."

Cristian LUPŞA şi Luiza VASILIU
Publicat în Dilema Veche nr. 450 din 27 septembrie - 3 octombrie 2012
"Dar dacă   " jpeg

- argument -

Sînt cea mai puţin anxioasă persoană cu putinţă (de fapt, sînt mai mereu îngrijorător de binedispusă, probabil că la un moment dat o să mi se înfunde şi mie). Am însă destui prieteni care au trecut şi încă mai trec prin episoade anxioase, iar subiectul e teribil de actual, în condiţiile în care psihoterapia rămîne pentru majoritatea românilor un lux şi nici la capitolul „acceptare a problemei“ nu stăm mai bine. Mi s-a părut important să găzduim în paginile Dilemei vechi un dosar făcut în colaborare cu Cristian Lupşa – redactor-şef la Decât o revistă, şi cu Andrei Pungovschi, unul dintre cei mai talentaţi tineri fotografi de la noi. (Luiza Vasiliu)

Iată de ce:


Acum trei ani am citit în tren un articol fenomenal din The New York Times Magazine despre nişte cercetări care arată că temperamentul determină o parte din cine sîntem şi că anxietatea poate fi intuită încă din primele luni de viaţă, studiind cît de reactiv este bebeluşul la stimuli noi. Textul m-a atras şi pentru că oferea o explicaţie biologică pentru nişte tendinţe de retragere şi evitare pe care le-am simţit de cînd mă ştiu. Mai tîrziu, în 2011, am decis să aprofundez subiectul anxietăţii şi am aplicat împreună cu Andrei Pungovschi la bursa Rosalynn Carter pentru jurnalism pe probleme de sănătate mintală.

Mugur Ciumăgeanu, unul dintre autorii din acest dosar, ne-a spus că a trăi cu anxietate e ca-n povestea lui Creangă cu drobul de sare: aştepţi un rău de care eşti sigur că nu te va ocoli. Această teamă nejustificată poate crea o stare permanentă de îngrijorare, un „dar dacă…“ care ne poate aliena şi izola.

Definiţia cea mai simplă a anxietăţii e reacţia de frică la un pericol închipuit. Lupta, în schimb, e cît se poate de reală, iar pentru unii, debilitantă. Timp de un an am stat de vorbă cu oameni care ne-au spus poveştile anxietăţii lor, o tulburare pe care n-ai cum s-o tratezi ca pe o pneumonie, poţi doar să înveţi s-o temperezi şi s-o gestionezi.

În România, puţini îşi recunosc îngrijorările – fie că li se va întîmpla ceva rău, fie că tremură la ideea de a vorbi în public –, sau nu vorbesc despre ele, pentru că trăim într-o cultură în care stigma bolii mintale şi a mersului la terapie e încă prea puternică.

Criza economică şi viteza inovaţiilor tehnologice nu fac decît să crească riscul ca o teamă la foc mocnit să erupă într-o vîlvătaie. E indicat să ne scoatem anxietăţile la iveală, pentru a arăta că nu e nimic ruşinos în ele. (Cristian Lupşa

După ce citiţi acest dosar, dacă aveţi poveşti pe care vreţi să le împărtăşiţi cu noi, vizitaţi dardaca.tumblr.com sau scrieţi-ne la cristi@decatorevista.ro.

***

Cîteva cifre

În România nu există multe cifre statistice despre tulburările mintale. Un studiu local, pe care îl citează şi autorităţile internaţionale, a fost publicat în 2009 şi se bazează pe o cercetare pe un eşantion de 2.500 de oameni efectuată în 2007. Conform cercetării, tulburările de anxietate sînt cele mai prevalente de-a lungul vieţii unui român, 6,9% ajungînd să sufere la un moment dat de una dintre ele. Cea mai frecventă e fobia specifică (de înălţime, de păianjeni etc.), urmată de fobia socială. Per total, 1 din 8 români îndeplineşte de-a lungul vieţii criterii de diagnostic pentru  o boală mintală.

La nivel mondial, o lucrare din 2006 situa media prevalenţei anxietăţii la 16,6%, dar variaţia e mare. Alt studiu, din 2010, spune că 69 de milioane de europeni (dintre care 3 milioane de români) sufereau de anxietate, iar costurile (servicii medicale şi sociale, bani pierduţi din cauza lipsei de productivitate) erau de aproape 75 de miliarde de euro.

În SUA, majoritatea statisticilor spun că 1 din 5 americani suferă de o tulburare de anxietate.

Foto: Andrei Pungovschi

Dar Daca (What If) from andrei pungovschi on Vimeo.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Un gigant italian deschide o nouă fabrică în România și angajează 800 de oameni
România pare extrem de atractivă pentru investitorii străini dat fiind că în ultima perioadă tot mai multe companii aleg să construiască noi fabrici în țara noastră.
image
Prețul uriaș cerut pentru un apartament din București. „Se vinde și strada? În Berlin e mai ieftin!”
Prețurile proprietăților imobiliare cresc de la o zi la alta în marile orașe, iar Bucureștiul e printre cele mai scumpe. Chiar dacă nu a ajuns încă la nivelul Clujului, Capitala e plină de oferte inaccesibile românilor de rând.
image
Cum să-i facem pe aliații NATO să ne sprijine ca pe baltici și polonezi. Un expert român pune degetul pe rană
NATO și SUA sunt mult mai puțin prezente în partea de sud a flancului estic decât în zona de nord, ceea ce creează un dezechilibru. Chiar dacă, anul trecut, Congresul SUA a votat ca regiunea Mării Negre să devină zonă de interes major pentru americani, lucrurile se mișcă încet.

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.