Dan ANDRONIC: Agenda publică nu mai este de mult stabilită de cetăţeni!

- interviu cu Dan ANDRONIC, consilier de imagine al premierului Călin Popescu-Tăriceanu - Cum aţi devenit consilier de imagine? Am şi uitat de unde am început... Orice poveste are un început! Al meu e pe undeva prin iunie 1992, cînd m-am angajat la Evenimentul zilei, iar Cristoiu m-a repartizat la secţia "Politic". De atunci am trecut prin toate posturile: redactor-şef adjunct (cel mai tînăr din presa scrisă, 24 de ani, dacă nu mă înşel, record deţinut pînă astăzi), director de programe la Tele 7 abc, apoi şeful ştirilor la Prima TV, director la Curentul, manager general la Realitatea TV. Cînd am simţit că lucrurile începeau să devină banale, că presa devenea un loc cu din ce în ce mai puţină libertate de mişcare, mi-am ales o altă meserie: consultant de imagine în domeniul politic. Primul contact l-am avut cu Bogdan Teodorescu, care devenise, din inginer, specialist în marketing politic. Atunci cînd l-am cunoscut, în anul 2000, Bogdan era la începutul unei cariere universitare în domeniu. El m-a convins că merită, am fondat împreună Multimedia Political Communication, iar primul nostru client a fost Traian Băsescu... Pare amuzant acum, nu? "Trebuie să stai foarte bine cu nervii" Ce calităţi şi cunoştinţe trebuie să aibă cineva, pentru a face o asemenea meserie? Pînă acum, am întîlnit două tipuri de consultanţi în marketingul politic: foşti gazetari fără o pregătire teoretică solidă şi absolvenţi ai facultăţilor de profil. Dacă ar fi să fac un portret ideal, aş spune: fost ziarist, dispus să înveţe partea teoretică. Mă refer în special la partea de relaţii publice, mai mult decît la marketingul politic ca ştiinţă. Sînt foarte puţine manuale care să te înveţe cum să conduci o campanie electorală, nu te poţi baza decît pe propriul instinct. Pentru că în această meserie am constatat că nu contează decît un singur lucru: experienţa! În privinţa calităţilor individuale, aş spune, mai mult din proprie experienţă, că în primul rînd trebuie să spui ceea ce crezi, nu ceea ce vrea clientul să audă. Chiar dacă asta nu o să te facă un tip popular... Trebuie să stai şi foarte bine cu nervii pentru că întotdeauna consultantul e de vină... Ca şi cînd ar exista vreun consultant politic pe lumea asta care-i să-i recomande unui politician să mintă, să fure, să înşele! Consiliaţi numai personaje politice? Nu numai... Am, printre clienţi, oameni de afaceri importanţi în România, firme multinaţionale, ambasade. Ultimul meu contact, care s-a concretizat într-o relaţie pe termen foarte lung, a fost cu Nadia Comăneci. "Consilierii au atras atenţia că referendumul pentru suspendare e o greşeală!" În calitate de consilier de imagine al oamenilor politici, oferiţi rezolvări punctuale, sau gîndiţi strategii de acţiune politică pe termen lung? Strategia este pe termen lung, cu obiective clare, asumate de ambele părţi. E aproape ca un contract între două părţi, scris şi semnat. Orice contact începe cu o evaluare a stării de fapt, fiind stabilite liniile generale. Consilierea punctuală este dependentă de evenimentele curente. O mare importanţă o au evaluările sociologice, iar aici am văzut că ambii specialişti cu care am lucrat în cele două perioade diferite, atît ca oameni politici consiliaţi, cît şi ca definire ideologică, Arthur Finkelstein şi Jeremy Rosner, au scos lucruri minunate dintr-un sondaj. Arthur Finkelstein, de exemplu, din fiecare sondaj de 50 de întrebări scoate volume de 800 de pagini. De la ei am învăţat că marketingul politic e o ştiinţă şi trebuie tratat ca atare. Iar noi, pe plan autohton, mai avem multe de învăţat... Nu cred că avem, la acest moment, oameni care să se apropie de nivelul de performanţă al consultanţilor străini. Ţin cont oamenii politici de sfaturile dumneavoastră? Cum se lucrează, din acest punct de vedere, cu ei? Nu întotdeauna ţin cont. Dar aşa e normal să fie, că decizia politică trebuie să fie cvasi-independentă de sfatul consilierilor care se ocupă de imagine. Chiar dacă lucrurile nu ies întotdeauna cum îşi doresc oamenii politici, iar exemplul referendumului pentru suspendarea preşedintelui Băsescu este clar pentru oricine. Cu toate că s-a spus foarte clar că e o greşeală tactică - şi am înţeles că Vasile Dîncu a avut aceeaşi abordare la PSD -, aproape toate partidele parlamentare, cu excepţia PD, au considerat că nu trebuie lăsate nesancţionate nişte încălcări ale Constituţiei de către preşedinte. Rezultatul concret a fost însă unul dezamăgitor pentru ele, dar explicaţiile sînt multiple... Plus cîteva enigme privind modul de votare. "Nu-i spui premierului să se tundă sau să-şi schimbe cravata" Schimbarea de atitudine a premierului Călin Popescu Tăriceanu din această primăvară (cînd a părăsit poziţia defensivă) vi se datorează? Schimbarea de atitudine a premierului Călin Popescu Tăriceanu se datorează în primul rînd preşedintelui PNL Călin Popescu Tăriceanu. Ea a venit într-un moment în care începusem colaborarea, dar cred că, pur şi simplu, ea s-a amplificat ca urmare a intervenţiei directe, aş putea spune brutale, a preşedintelui în actul de guvernare. Din această perspectivă, cred că ea ar fi avut loc oricum, cu consilieri, fără consilieri... Care sînt nivelurile pe care le atingeţi în cadrul consilierii (look, discurs, atitudine, acţiune politică etc.)? La nivelul primului-ministru nu te apuci să-i spui să se tundă sau să-şi schimbe cravata! Rămîi la nivelul strategiei, al acţiunii politice şi al discursurilor majore. Pe de altă parte, anul trecut cînd am lucrat cu Tal Silberstein şi Arthur Finkelstein în campania din Austria, la ultima dezbatere televizată Tal i-a ales cravata preşedintelui SPO, Alfred Gusenbauer, actualul cancelar. A fost mai mult un gest-simbol decît unul de rutină. Depinde foarte mult de gradul de apropiere între cele două părţi. "Îl consider pe Adrian Năstase cel mai bun om politic de la noi" Adrian Năstase, al cărui consilier de imagine aţi fost, şi-a păstrat eticheta de "arogant". Unde s-a greşit în privinţa imaginii? Sau ce ar fi trebuit făcut pentru ştergerea acestei etichete? În privinţa lui Adrian Năstase, vreau să precizez un lucru: îl consider cel mai bun om politic pe care l-a dat clasa politică românească în ultimii 17 ani. Mi-aş dori să fiu bine înţeles: nu vreau să spun că e cel mai bun om sau cel mai bun politician! Este un om extrem de inteligent, care pînă la 40 de ani a citit enorm, căruia îi place arta, în aceeaşi măsură ca puterea, dar are cea mai importantă calitate a unui lider: ştie să conducă. O face într-un mod autoritar, aproape ca un tăvălug, ceea ce duce la impresia de aroganţă. Altfel, în intimitatea sa, e un om plăcut. Partea asta a considerat-o adesea o slăbiciune, o piedică în calea autorităţii, şi aici cred că a greşit. Ce sfaturi i-aţi da acum lui Adrian Năstase pentru a se redresa în viaţa politică? Să arate că într-adevăr ultima perioadă din viaţa sa a însemnat o lecţie importantă, schimbînd totul în jurul său. Toţi facem greşeli în viaţă, de aceea e nevoie de un pelerinaj tip Canossa, în faţa oamenilor. Lucrurile trebuie prezentate aşa cum sînt, viaţa neavînd nevoie de un fard gros, ci doar de puţină apă rece... Un consilier de imagine poate să "spele" imaginea oricui? Poate să facă, din negru, alb? Înţeleg substratul întrebării şi, deşi sînt tentat să vă dau alt răspuns, vă voi răspunde sincer, bazîndu-mă pe ceea ce am văzut în ultimii 17 ani în România: DA! Cu un mic amendament... Mass-media a devenit foarte importantă în acest joc, mai ales după ce a intrat pe mîna cîtorva oligarhi, cum i-ar plăcea preşedintelui să spună. Agenda publică nu mai este de mult stabilită de cetăţeni! a consemnat Cezar PAUL-BĂDESCU