Dacă vrei să te bucuri de o carte, citeşte-o mai încet

Valeriu GHERGHEL
Publicat în Dilema Veche nr. 706 din 31 august – 6 septembrie 2017
Dacă vrei să te bucuri de o carte, citeşte o mai încet jpeg

A fi inteligent, observă Thomas Newkirk, într-un studiu publicat în 2010, „The Case for Slow Reading“, înseamnă a fi rapid, iute ca prîsnelul, spontan în răspunsuri, prompt. Trebuie să-ți meargă mintea, ba chiar, dacă este posibil, să o ia la sănătoasa. Prostul este, neapărat, încet la minte, greoi, ticăit, indolent (etimologic: care nu simte durerea). Îți răspunde abia după o lună la o întrebare simplă, de felul: „Care-i rostul existenței?“ Astfel de oameni nu ne sînt deloc simpatici. Ne plac oamenii iuți, expeditivi, harnici.

Deci, spun unii, trebuie să învățăm să citim cît mai rapid, 50 de pagini pe oră, 100, 1000. O carte pe zi, două, 40 – ca Iorga. Cumpărăm tot mai multe cărți, trebuie să fim up-to-date, dacă nu ești la zi, ești pierdut, n-am terminat cărțile apărute în 2016 (ar fi o minune dacă am reuși să citim măcar o zecime din totalul lor!) și, iată, sîntem copleșiți deja de aparițiile din 2017. O avalanșă. O călărire în zori. Un iureș. Un galop. Ce ne facem? Mai putem face în cazul acesta ceva? Dacă privim în jur (sau de sus, cum ne îndemna Seneca) și vedem roirea omenească, nu mai avem nici o speranță.

Unii vor să renunțe. Greșesc. Șansa noastră stă tot în lectură. Repet, nu sînt un cititor rapid, n-am fost niciodată. Într-o vreme, cînd eram mai vioi, mă nemulțumea ritmul meu, alții citeau mai rapid și mai mult. Devorau cărțile, citeau cinci sute de pagini pe zi, alte cinci sute pe noapte, mă simțeam umilit. Mă îngrijora atîta silință, atîta sforțare mintală. Astăzi consider că totul este o vanitate. Nu accept agitația ca finalitate metafizică a vieții. Vă spun, deci, din puțina mea învățătură: cărțile bune se citesc lent. Au nevoie, așadar, de un cititor leneș.

Moda lecturii rapide a cam trecut. Au venit rîndul și vremea lecturii lente, tacticoase, temeinice: slow reading. E bine să citești pe îndelete, așezat. Nu te mînă nimeni din urmă. Nu dau turcii.

Există studii înțelepte din care poți învăța cum să citești cît mai lent. Pare un paradox, dar nu e. Nu-i deloc simplu să-ți modifici rutinele, mai ales cînd sînt proaste. Citim pentru a ne informa (cît sîntem „activi“ și avem un scop practic) și citim pentru a simți o plăcere (ăsta e scopul oricărui leneș, plăcerea vine numai din lene). Dar, din păcate, de cele mai multe ori renunțăm la orice plăcere, pentru a ajunge cît mai rapid la un rezultat palpabil. Am cules o informație. Ne-am lărgit cunoștințele. Putem adăuga o notă de subsol.

Am devenit mai bogați? Nu. Mai fericiți? Nu. Am simțit un frison inedit? Nu. Ce-i de făcut, deci? Înainte de orice, să medităm la acest îndemn: „Slow down. Take time to smell the roses“. În al doilea rînd, să observăm alte reguli de lectură. Dacă citești un roman (pentru filozofii subțiri însuși faptul de a citi un roman este o formă de lene), regula principală pretinde să nu sari nici un cuvînt, nici un detaliu, mai ales cînd ajungi la descrieri și portrete. Francine Prose spune din capul locului: „I read closely, word by word, sentence by sentence“. Cititorii rapizi sar de regulă peste pasajele „plicticoase“ și preferă dialogurile sumare, ca în romanele lui Alexandre Dumas („Da, doamnă? Nu, domnule. Vai, doamnă! Oh, domnule…“).

Cum vom vedea mai la vale dintr-un citat, nimic nu-i mai pasionant pentru domnișoara Serena Frome decît un dialog inteligent, încheiat printr-o declarație de iubire. O altă regulă a lecturii încete este să înveți pe de rost pasajele care îți plac și să le reciți din cînd în cînd, savurînd fiecare cuvînt în parte. Îți vor folosi cu siguranță cîndva. N. Steinhardt s-a bucurat de ele în temniță, declară că l au salvat. În consecință, exersează-ți zilnic memoria. Nu știi cînd vei avea nevoie de ea. De asemenea, nu strică să citești cu voce tare, să silabisești, ca anticii și medievalii, mai ales dacă străbați un volum de poezii sau proza lui Joyce. Sesizezi mai ușor asonanțele, ritmul, jocurile de cuvinte, sensul. În fine, este obligatoriu să cîntărești ceea ce ai aflat.

Am spus că moda cititului rapid a cam trecut. Nimic nu durează o veșnicie. Cititorii de acest tip sînt tot mai rari, lebede negre în Grecia, rara avis. Asta nu înseamnă că nu întîlnim, prin cărți, fantasma lor obsedantă. În Operațiunea Sweet Tooth, de exemplu, Ian McEwan descrie un astfel de cititor. E vorba, ca să fiu foarte precis, de o cititoare, Serena Frome, am pomenit-o deja: este o frumusețe canonică (blondă cu ochi albaștri), fulgerătoare, și se pregătește să devină spion. Voi cita mărturisirea ei, nu înainte de a preciza că împrejurările vieții îi vor schimba dramatic modul de a percepe literatura (și cititul ei). Dar și viața, în general. Va trebui să iscodească sufletul unui scriitor. Îl va trage de limbă. Se va îndrăgosti de el. Mai mult nu are rost să divulg. Deci: „V-am zis că eram rapidă la citit. Am dat gata The Way We Live Now în patru după-amieze, tolănită-n pat. Parcurgeam un pasaj sau un paragraf dintr-o privire. Cum făceam asta? Îmi relaxam ochii şi mintea pînă se înmuiau precum ceara, şi pe aceasta se întipărea apoi textul de pe pagină. Dădeam pagina după doar cîteva secunde, cu o mişcare nerăbdătoare din încheietură şi un foşnet brusc, care-i scotea din sărite pe cei din jur. Eram uşor de mulţumit. Nu stăteam să-mi bat capul cu idei şi fraze meşteşugite, aşa că săream peste splendidele descrieri de atmosferă, peisaje sau interioare. Voiam personaje credibile, care să mi stîrnească îndeajuns curiozitatea încît să le urmăresc destinul. În general, căutam eroi care se îndrăgosteau ori sufereau deziluzii în amor“.

Precizez că The Way We Live Now este un roman masiv (are 100 de capitole), publicat de Anthony Trollope în 1875. Criticii englezi îl consideră pe autor un „monument de productivitate literară“. Trollope scria cu ceasul în mînă, șapte zile din șapte, „cel puțin 40 de pagini pe săptămînă, fiecare pagină însumînd 250 de cuvinte“. În limbajul de azi, consemna cam 3000 de semne. Harold Bloom îl menționează pe diligentul Trollope în Canonul occidental, dar mie nu mi-a stîrnit niciodată entuziasmul.

În pofida înclinației pentru lentoare, și eu l-aș citi repede, poate mai repede decît Serena Frome. 

Valeriu Gherghel este scriitor.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
ISIS amenință să se răzbune pe Putin pentru torturarea suspecților de terorism care au ucis 137 de oameni în sala Crocus. „Asasinii” au fost bătuți, electrocuți și mutilați
Gruparea jihadistă Stat Islamic i-a amenințat pe rușii „sălbatici“ cu „masacrul” , inclusiv pe Vladimir Putin, pentru torturarea bărbaților suspectați că au ucis 137 de persoane într-un atac terorist la o sală de concerte de lângă Moscova, vineri, 23 martie.
image
Economist șef al BNR: „Nu vă mai așteptați să vă crească nivelul de trai. Sortați plasticele, mergeți mai mult cu mijloacele de transport în comun”
Economistul șef al Băncii Naționale Române. Valentin Lazea, recomandă românilor să sorteze plasticele din gospodărie și să renunțe la zborurile cu avionul, pentru a avea un nivel de trai mai bun.
image
Surpriză de proporții în dosarul tragediei de la 2 Mai: procurorii cer strămutarea cauzei. De ce nu mai au încredere în judecători
Deși, de regulă, părțile dintr-un dosar recurg la cereri strămutarea a unui proces, sperând in sentințe favorabile, de această dată Parchetul a făcut această cerere, unul dintre motive fiind acela că se fac mari presiuni din partea opiniei publice.

HIstoria.ro

image
Wall Street-ul Bucureștiului interbelic
În perioada interbelică, pe Wall Street-ul local, existau nu mai puțin de 80 de bănci, dintre care 50 erau cu dotări la standarde moderne, desfășurându-și activitățile în adevărate opere arhitectonice, care rivalizau cu City-urile marilor capitale europene. 

image
Bacalaureatul de tip nou din 1948: „Aspecte de la un examen care nu mai seamănă cu cele din trecut“
În 1948, elevii şi cadrele didactice erau puse în faţa Bacalaureatului de tip nou.
image
Cine a fost cel mai impunător reprezentant al vechii boierimi?
Tânărul Cantacuzino va urma cursurile Facultății de Drept din Paris, unde își ia și doctoratul în 1858.