Cuvinte de import - interviu cu Viorel FLOREAN, traducător

Publicat în Dilema Veche nr. 574 din 12-18 februarie 2015
Cuvinte de import   interviu cu Viorel FLOREAN, traducător jpeg

aquis

În ce măsură (mai) contează, la Bruxelles, apartenenţa naţională?

A fi român la Bruxelles e cam ca un detaliu vestimentar, oamenii judecîndu-te, de fapt, după modul în care interacţionezi cu ceilalţi şi după acţiunile tale, nu după Google Maps. Cu tot mediul internaţional şi uşurinţa de a comunica în alte limbi, e o mare bucurie să te mai aduni şi cu românii tăi şi să depeni vrute şi nevrute fără să mai trebuiască să explici contextul, referinţele ori miezul glumelor. Sîntem europeni şi sîntem români şi, că vrem ori ba, mintea şi limba ne sînt masiv influenţate de ceilalţi europeni. Însă felul nostru de a fi, stilul emoţiilor noastre fundamentale, dramul acela de unicat cu care contribuim la lume, toate acestea, da, ni se trag de acasă şi le ducem cu noi. Un prieten al meu, italian, artist talentat şi om luminos, vorbeşte curent româna cu nevastă-sa, bănăţeancă pe care o iubeşte ca un nebun, dar cînd se lasă noaptea, după osteneala zilei şi vorbă multă la un pahar de vin, i se întîmplă să se mai poticnească pe limba lui Urmuz şi se întoarce pe nesimţite la italiană, cerîndu-şi mucalit scuze că „ştii, după 9 seara eu sînt italian…“ 

acquis

Noi traducem legislaţie al cărei original e redactat de obicei în engleză de experţi care nu sînt vorbitori nativi ai acestei limbi. Aceste domenii pot fi mai vechi (de pildă, agricultura) ori mai nou apărute (criza financiară) şi evoluează continuu în funcţie de mersul lumii, ceea ce duce la apariţia unor termeni noi care trebuie traduşi în fiecare limbă oficială. Pe de altă parte, nici limbile UE nu stau cuminţi în banca lor să aştepte termenii propuşi de instituţii, de cele mai multe ori apărînd termeni noi la nivel naţional, prin consens sau prin uz, care nu sînt neapărat cei mai fericiţi. Astfel, de fiecare dată cînd ne mănîncă degetele să facem neologie, trebuie să verificăm mai întîi dacă nu cumva există deja un termen consacrat. Dacă există, trebuie să ţinem cont de el, altfel riscăm să nu ne priceapă publicul căruia i se adresează legislaţia. Arta creării de termeni noi este delicată şi depinde atît de considerente lingvistice, cît şi de aspecte politice, implicînd o cercetare din partea traducătorului şi terminologului, cu argumente solide, apoi o acceptare din partea experţilor şi juriştilor noştri, proces în care, de exemplu, mai intervin direct şi experţii de la Reprezentanţa României la UE. Pentru a fi cît mai siguri că termenii propuşi de noi sînt corecţi şi pot fi acceptaţi în România, consultăm specialişti din ţară în felurite domenii: personalităţi din lumea academică, inclusiv lingvişti, care ne oferă ajutorul benevol. Ultimul lucru pe care îl dorim e să stîlcim spiritul limbii române, deşi uneori sîntem nevoiţi să lansăm cuvinte cu iz de barbarism din simplul motiv că nu avem ceva mai bun care să exprime un nou concept, în speranţa că limba română îl va adopta în cele din urmă şi nu-l va mai privi ca pe un pui de cuc (ex. „resortisant“, „subsidiaritate“). Uneori propunem un termen cum ar fi „procedură de constatare a neîndeplinirii obligaţiilor“ (dreptul UE) ca să constatăm după aceea că toată presa românească vorbeşte despre „procedură de

“ sau pur şi simplu despre „infringement“. S-a mai întîmplat să redenumim termeni noi după varianta care s-a impus ulterior în România. Limba e un animal viu şi capricios, iar eu cred că asta e bine, pentru că limba română e robustă şi nu s-a speriat niciodată de neologisme. 

Cum e să urmăreşti de la distanţă, de la Bruxelles, actualitatea politică românească? 

Consumul de media românească e un soi de ritual zilnic care produce un buchet de senzaţii tari, gen depresie, comic involuntar, sentimentul absurdului, ciudă, cîte o mare bucurie, speranţă, surpriză, deznădejde, încredere, indignare, sentimentul că totul e în zadar. Din fericire, nici una nu stăruie prea mult şi parcă ai senzaţia că priveşti un

care se înalţă la cer pentru a-ţi lipi apoi stomacul de spinare cînd se avîntă în hău. E o privelişte haotică la care te uiţi totuşi fascinat ca la un

, pentru că te întrebi ce mai urmează. Ca cetăţean, te întrebi ce poţi tu să faci pentru ca lucrurile să meargă ceva mai bine. Şi faci ce poţi. De pildă, stai la coadă cu orele ca să votezi fără să-ţi faci mari iluzii că o să curgă apoi lapte şi miere. Ca profesionist, urmăreşti tot ce poate avea impact asupra muncii tale, ceea ce pentru un traducător înseamnă absolut totul: politică, economie, ştiinţe, arte, felul în care oamenii se exprimă, orice preocupări curente, în orice mediu. Traducînd pentru azi, trebuie chiar să-l anticipezi pe mîine, altfel cum vrei să te înţeleagă oamenii dacă tu nu-i mai înţelegi? Încerc să-mi fac meseria cît pot eu de bine. Poate că foloseşte cuiva, undeva.  

Viorel Florean este traducător la Bruxelles.  

Opiniile exprimate în acest interviu sînt personale şi nu reprezintă opiniile Comisiei Europene.

a consemnat Matei MARTIN   

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.