Ministerul Muncii şi Familiei a emis o lege prin care tinerii însurăţei sînt obligaţi să absolve cursuri de competenţă în viaţa de familie . Ca orice lege, ar trebui să răspundă unei necesităţi stringente a societăţii. Adică, ministerul, a cărui misiune este să propună reglementări acolo unde lipsesc, a stat, a analizat situaţia şi a ajuns la concluzia că tinerii care se hotărăsc să întemeieze o familie au nevoie de mai mult decît de acordul învăluit în lacrimi al mamei sau de cel mustind de înţelepciune al tatălui, au nevoie de mai mult decât de un sfat de la bunici, prieteni, vecini sau alţi turnători la fundaţia noii case de piatră. Pe scurt, tinerii au nevoie de instrucţie, de şcoală. De specializare în viaţa de cuplu. Legea trebuie să aibă justificare prin rata divorţurilor, la care se adaugă diversele tipuri de violenţă domestică. În numele eradicării sau diminuării acestor fenomene, statul a intervenit. În dragoste, acolo unde libertatea este absolută şi trebuie să stîrnească acordul fericit al tuturor celor din jur, se interferează legiuitorul care pare a spune: bravo, copii, felicitări şi casă de piatră, dar pentru a semna aveţi nevoie de atestat de bună purtare în cuplu! Acest curs este menit a educa şi a lămuri contra cronometru tinerii. Tot ceea ce n-au aflat despre divergenţele din viaţa de zi cu zi, cum să iei decizii în doi, cum să poţi accepta soacra, numai sau măcar pentru că este mama omului pe care îl iubeşti, cum să nu minţi, să nu furi, pe scurt decalogul de bun-simţ al relaţiei de cuplu, se învaţă în două-trei ore de curs intensiv, ca şi cum mitocanul s-ar transforma într-un rasat gentleman, după cîteva ore de instrucţie. Comunicarea, toleranţa, perseverenţa, curajul, puterea, dragostea, ajutorul, empatia nu se predau la şcoala pentru însurăţei. Poate din acest motiv, legea a trecut drept o reglementare inutilă sau, şi mai grav, absurdă. Legiuitorul stabileşte cine plăteşte cursurile, cine le urmează, omite însă să stabilească cine, unde şi în virtutea cărei specializări poate preda lecţiile de bună purtare în căsnicie. Diferenţa dintre legitimitate şi necesitate face această lege, care oferă aparent o soluţie unor probleme deosebit de grave din societate (violenţa în familie şi divorţul), să pară una hilară.