Curentul antivaccin: o problemă de siguranţă naţională?

Publicat în Dilema Veche nr. 668 din 8-16 decembrie 2016
Curentul antivaccin: o problemă de siguranţă naţională? jpeg

– interviu cu dr. Raluca GHIONARU, Asociaţia Română pentru Educaţie Pediatrică în Medicina de Familie – 

„Vaccinarea, un drept fundamental la sănătate“ este unul dintre proiectele în care Asociaţia Română pentru Educaţie Pediatrică în Medicina de Familie a fost partener. Vorbiţi-ne puţin despre acest proiect.

Derulăm acest proiect împreună cu Fundaţia Colegiului Medicilor din Bucureşti şi cu Societatea Română de Microbiologie. Ca parteneri în acest proiect, încercăm să oferim ştiinţa medicilor de familie în domeniul vaccinologiei. Adică discutăm problemele cu care ne confruntăm în prezent şi modul în care pot fi ele rezolvate. Proiectul a fost lansat în ianuarie 2016, în cadrul Săptămînii Internaţionale de Prevenţie a cancerului de col uterin, un tip de cancer care poate fi prevenit prin vaccinare. A constat în două workshop-uri pentru medicii vaccinatori, o conferință tripartită și un site, medicii participanți fiind majoritar medici de familie. Workshop-urile au avut o parte teoretică susţinută de Societatea Română de Microbiologie, unde au participat specialişti în epidemiologie şi boli infecţioase, şi o parte practică, de comunicare, de care ne-am ocupat noi. Am propus exerciţii de îmbunătăţire a comunicării cu pacientul pentru a creşte acoperirea vaccinală, dar şi „jocuri de rol“ doctor – pacient. Ierarhizînd cele mai frecvente întrebări despre vaccinuri (cît de sigur e, cît de des au apărut reacţii adverse, cum explicaţi ce am citit pe net etc.) sau motive de antivaccinare ale părinţilor, am făcut un brainstorming pentru a găsi cele mai pertinente răspunsuri aduse la un nivel de înţelegere populaţional, astfel încît, cînd e nevoie ca un pacient să fie convins că trebuie să-şi vaccineze copilul sau să se vaccineze, să ai la îndemînă mai multe mijloace prin care să reuşeşti acest lucru. Un alt obiectiv al proiectului a fost lansarea site-ului ­www.vaccinare.org, pe care pot găsi informaţii atît medicii, cît şi părinţii. Informaţii legate de diferite boli prevenibile prin vaccinare, de vaccinare, de ultimele ştiri din domeniu, informaţii despre vaccinarea călătorului. Site-ul e un loc de întîlnire în mediul virtual dintre oamenii care au nevoie de informaţii şi specialişti, avînd şi o secţiune de forum, pentru că ne dorim acest tip de interacţiune. Mi se pare firesc ca, atunci cînd omul are anumite temeri sau neînţelegeri, să primească explicaţii din partea unui medic. Intenţia noastră e să oferim cît mai multă informaţie de calitate şi tocmai de aceea avem o echipă interdisciplinară extrem de bine pregătită, din care fac parte medici de familie, medici vaccinatori, epidemiologi, infecţionişti, de microbiologie, practic toate specialităţile legate de boli infecţioase şi de actul vaccinal. Avem pe site informaţii şi despre istoricul bolilor infecţioase, despre epidemiile majore care au avut loc, cît de greu se tratau şi ce pas important pentru omenire a însemnat vaccinarea contra unor boli care erau invalidante.

E greu să convingi pe cineva care e antivaccin de beneficiile vaccinului?

În general, experienţa celor din străinătate, unde e un puternic curent antivaccin, spune că vizavi de vaccinare există trei categorii de oameni: cei convinşi că trebuie să se vaccineze şi să-şi vaccineze copiii, pe care trebuie să-i informezi despre beneficii şi reacţii adverse; apoi e acel segment de 5-7% care sînt ferm convinşi că nu doresc să se vaccineze – recomandările în cazul lor sînt să nu se insiste prea mult pentru că rişti o discuţie energofagă, fără nici un rezultat; şi mai e segmentul de 15-20% de indecişi – care pot fi convinşi, dacă argumentele sînt prezentate într-un mod accesibil. Dacă li se prezintă beneficiile în balanţă cu pericolele cu care se poate confrunta un copil nevaccinat.

Vorbind despre pericolele de a nu fi vaccinat, avem exemplul epidemiei de rujeolă din România…

E probabil cel mai elocvent exemplu: epidemia a izbucnit într-o zonă cu acoperire vaccinală redusă şi cînd în această zonă a apărut un copil cu rujeolă – informaţiile spun că a fost o tulpină virală din import, nu locală din România –, epidemia s-a extins rapid pentru că imunitatea de cohortă nu exista în zona respectivă. Pentru a avea o imunitate de cohortă ai nevoie ca 95% din populaţie să fie vaccinată. Se pare că în România rata e în jur de 75-80%, adică o rată foarte mică. Cei mai mulţi copii afectaţi de epidemie nu împliniseră un an, deci nu erau eligibili pentru programul de vaccinare naţională. Nu ajunseseră la vîrsta la care puteau fi vaccinaţi. Ei s-au îmbolnăvit pentru că nu mai exista acea umbrelă de 95% acoperire vaccinală care să-i protejeze pe cei din jurul lor, cei care nu se pot vaccina.

În acele zone vorbim despre oameni care sînt antivaccin sau despre oameni care n-au acces la serviciile medicale?

Accesibilitatea există. Noi înşine am fost implicaţi într-un proiect de creştere a acoperirii vaccinale în România, derulat de Institutul de Politici Publice împreună cu asociaţii de minorităţi care au încercat să facă un studiu asupra cauzelor pentru care acoperirea vaccinală e mai mică în rîndul minorităţilor. Se pare că nu neapărat accesul la serviciile medicale este limitat, pentru că exista medic în zona respectivă, ci mai degrabă cauza a fost legată de prejudecăți născute ori din religie, ori din cultură, prejudecăți care impun distanţa faţă de medic.

Acum cîţiva ani a fost derulată în România o campanie de promovare a vaccinului contra virusului HPV. De ce nu a mers acea campanie la noi?

În momentul de faţă, în România trebuie să cumperi acest vaccin sau să aduci o altă variantă din străinătate. Teoretic, vaccinarea antipneumococică şi anti-HPV sînt prinse într-un program naţio­nal de imunizare cu condiţia să existe fonduri pentru a cumpăra acest vaccin. Pentru vaccinarea antipneumococică nu s-a cumpărat nici pînă acum vreo doză şi chiar dacă am tot văzut în ultima vreme ştiri despre rezolvarea acestei situaţii, pînă nu vedem cutiile în frigider nu credem că se va realiza acest lucru. În ceea ce priveşte vaccinarea anti-HPV, a fost o campanie probabil prost gestionată, s-au distribuit dozele prin şcoli înainte să înceapă o promovare intensă de informare a populaţiei. Părinţii au fost extrem de speriaţi pentru că învăţătorul sau dirigintele erau cei care trebuiau să le ceară acordul pentru acest vaccin. Nefiind informaţi în momentul respectiv, oamenii au bătut în retragere şi foarte puţini dintre ei au venit să întrebe la cabinet despre ce e vorba. E păcat, pentru că atunci au fost bani investiţi în multe doze care n-au fost folosite şi care au expirat. A mai fost o încercare de campanie de vaccinare în urmă cu vreo doi-trei ani, cînd prin intermediul medicilor de familie puteau fi solicitate doze de către pacient. Reuşiserăm să convingem oamenii, care au înţeles despre ce e vorba, dar nici asta nu s-a finalizat, din alte motive. Acum acest vaccin trebuie cumpărat din farmacii sau din străinătate.

Cum explicaţi acest curent antivaccin?

Cred că în viaţa celor care îl promovează a existat un moment cînd au început să se îndoiască de sistemul medical – iar aici avem exemplul concret al unei doamne care tot apare pe la TV, explicînd pericolele vaccinului, deşi are doi copii vaccinaţi. Această atitudine antivaccin a fost declanşată mai degrabă de o dramă personală, care nu avea legătură cu vaccinarea. Atunci începi să cauţi surse de informare, care sînt la limita credibilului. Poate că nu mai reuşeşti să treci prin filtrul raţiunii ceea ce citeşti sau eşti influenţat de sentimentele personale. Cred că aceşti oameni privesc lucrurile prin prisma experienţei emoţionale. Iar cînd vorbeşti despre lucruri care afectează în mod direct populaţia, sînt de părere că libertatea de expresie trebuie să fie dublată de responsabilitate. În ceea ce priveşte sănătatea publică, cînd emiţi asemenea opinii care n-au argumente ştiinţifice, poţi provoca o problemă de siguranţă naţională. Epidemia de rujeolă de la noi, soldată cu decese, e cel mai bun exemplu.

a consemnat Stela GIURGEANU

Foto: colecţia Costică Acsinte

index jpeg 2 webp
Pantofii lui Van Gogh
Este înțelegerea pașnică, în febrila încrîncenare de a nu mai vrea să înțelegi nimic.
p 10 jpg
Boema ca o operă
În opera lui Puccini, marile încercări ale vieții (iubirea și moartea, boala, prietenia) sînt livrate în forma lor epurată, căci personajele le trăiesc boem.
p 11 desen de J  J  Grandville jpg
Paris, ultimii boemi
Cum recunoști azi un boem, la Paris?
image png
În stație la Boema
Pentru Ozun, „stația” boemei trece, așadar, fără să lase urme nici măcar în amintire.
image png
Îndreptar boem
Să reținem amprenta lăsată de acești grozavi pictori asupra istoriei artei, asupra dumneavoastră, asupra mea.
p 13 jpg
Trei roluri ale boemei în cultura română
Fără îndoială, boema e una dintre puterile literaturii și artei asupra societății.
p 14 jpg
Boemul, un desuet?
De aceea, viața boemă a fost și fericit asociată cu aristocrația interioară și eleganța profunzimii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Începe vara
Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare.
11642099644 1a9d5559e6 o jpg
A treia fiică a anului
Toamna întind mîna după paharul de vin și fotografii vechi, mă duc la tîrgul de cărți, ascult teatru radiofonic.
Chisinau Center4 jpg
Toamna-Toamnelor
Pentru mine, Chişinăul devenise, încet, un oraș galben, despre care îmi plăcea să spun că găzduiește Toamna-Toamnelor.
p 11 sus Sonata de toamna jpg
Lasă-mi toamna
În „Sonata de toamnă” (1978), Ingmar Bergman dedică acest anotimp transpunerii unei întîlniri dintre o mamă și o fiică înstrăinate.
31524231041 19fca33e3b o jpg
Viața începe cînd cade prima frunză
Și-acum, la 33 de ani, îmi cumpăr haine noi odată cu fiecare început de toamnă, de parcă m-aș pregăti iar pentru școală.
p 12 sus WC jpg
Delta
Septembrie era pentru noi și luna marii traversări a lacului Razelm.
51604890122 85f6db3777 k jpg
Toamna vrajbei noastre
„Nu «Rarul umple carul», ci «Desul umple carul»!“
3035384225 17c8a2043e k jpg
Toamna între maşini paralele
Ne mai amintim cum arăta o toamnă în București în urmă cu 17 ani?
p 14 WC jpg
p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet

Adevarul.ro

image
Răzbunarea unui patron disperat că îl abandonează angajații. „Sunt sigur că o să-mi săriți în cap cu treaba asta”
Tot mai mulți antreprenori se plâng nu doar de faptul că își găsesc cu greu angajați, dar și că mulți dintre ei pleacă după doar câteva săptămâni și îi lasă baltă, fără preaviz și fără să suporte niciun fel de consecințe. Un patron crede că a găsit soluția la această problemă
image
Mircea Badea: „De ce să stea Simona Halep în România?! O viață ai, cu toată dragostea pentru țară”
Prezentatorul de la Antena 3 comentează decizia sportivei de se muta la Dubai.
image
Româncă gravidă în nouă luni, înjunghiată în Țara Galilor. Motivul pentru care agresorul, tot român, o urmărea de o lună
Andreea Pintili, o româncă de 29 de ani care locuiește în Țara Galilor, a fost înjunghiată de mai multe ori de un conațional care o urmărea și posta pe TikTok clipuri cu ea și cu copiii săi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.