Cumpătare, computare

Șerban ALEXANDRESCU
30 aprilie 2020
Cumpătare, computare jpeg

„Cumpătare” sună așa, duios-patriarhal, cvasi-monahal, din zona „sufletească”. Ceva ce dobîndești cu adevărat abia cînd ai păr coliliu și înțelepciune, înconjurat de păsărele care ciripesc lîngă șezlongul tău plantat într-o livadă, la țară. Dar dacă am cotrobăi puțin mai adînc, etimologia „cumpătării” ne-ar spune că acest cuvînt ar putea sau ar trebui să însemne și altceva. Pentru că astăzi este folosit mai degrabă pe post de „moderație” și mai ales vizavi de alimentație – adică să nu bei pînă te rezemi de stîlpi sau să nu mănînci ca un porc pînă explodezi dacă nu iei șapte trifermenturi.

E ciudat deci cum originea cuvîntului ne deschide și către alte semnificații posibile. Pentru că vine din latinescul computare. Care înseamnă exact ce credeți că înseamnă: să calculezi, să socotești – dar și cu celălalt sens, cel din „tu te întreabă și socoate”, similar deci cu reckoning din engleză. Deci întîi numeri și apoi te gîndești ce înseamnă rezultatul la care ai ajuns. Iată cum cumpătarea noastră „tihnit-spirituală” are totuși o rădăcină „mental-analitică”, de fapt. Deci nu înseamnă în mod automat „Ho! Mai puțin, mă!”. Dacă ai calculat și vezi că ești sub-optim, dimpotrivă, cumpătarea poate însemna „Hai, mai bagă!”. Paradoxal, dar adevărat. Să fii cumpătat înseamnă să mănînci mai mult, dacă ești subnutrit.

Atunci de ce totuși „cumpătare” a ajuns să fie folosit doar în sensul „înțelept-limitativ”? Poate pentru că cimpanzeul mutant din noi e întotdeauna excesiv. Ai zice că sîntem cablați pentru exces. Doar dacă sîntem bolnavi nu excelăm în exces. Deci, nu întîmplător, cea mai influentă instituție din lumea noastră structurată de premisele capitalismului financiarizat este Bursa. Unde lumea, cînd cumpără acțiuni, psihologic vorbind, cumpără, de fapt, „speranțe de viitoare creșteri”. „Creșterea”, de preferință creșterea rapidă, este deci fundamentul pe care se bazează întreaga noastră lume modernă. Îngrijorarea cuprinde economiile mondiale cînd creșterea doar încetinește. Iar scăderea este o tragedie, este ceva de neconceput. „Creștere de dragul creșterii” – asta e regula jocului pe care îl jucăm de foarte multă vreme, că vrem, că nu vrem. Dar aproape toți vrem.

Însă tot „growth for the sake if it” este și cancerul. Nu, nu la figurat, ci la propriu. E interesant cum creșterea asta nestăpînibilă este absolut sperietoare cînd se întîmplă în noi, dar o considerăm absolut dezirabilă cînd se întîmplă în lume. Cu regret o spun, însă cam tot ce se întîmplă cu Pămîntul – așa cum l-am moștenit noi – ne arată că, în acest moment, noi sîntem celulele canceroase ale vieții de pe Terra (evident, e vorba despre „viața așa cum o cunoaștem noi acum”, în această iterație). Planeta noastră s-a îmbolnăvit de omenire. Pare grav și nu știm cu ce trece.

Poți oare dezvăța cancerul să fie cancer? Nu știu, însă la un nivel ceva mai complex e vizibil că orice fel de organism evoluează în momentul cînd chiar nu mai poate continua ca pînă atunci. Dacă nu schimbă ceva, dispare. Deci s-ar zice că avem și noi o șansă, măcar teoretic. Iar șansa asta este cumpătarea, însă citită și în cheia ei originară – computare. Computînd cu capul nostru, dar și ajutați de „computatoare”, poate că vom „reckon” ce trebuie să facem – și apoi să și facem. Dar pentru asta trebuie să „cumpătăm” mai multe lucruri, nu doar costuri și marje. Mult, mult mai multe lucruri. Și mult mai multe costuri. Omisiunea cea mai flagrantă a omenirii a fost să nu socotească niciodată în bilanțurile ei economice întreaga materie primă de care avem cu adevărat nevoie ca să facem tot ce facem.

Aerul pe care îl respirăm nu e niciodată pus la socoteală. Iar apa e calculată doar în forma ei „pompabilă”, ca un fluid transportabil de către apenovele acestei lumi. Și așa mai departe, și așa mai departe, ignorînd voit sau inocent „de unde vine tot ce ne vine” și toate buclele mirabile ale acestei hipercomplexe mașinării mînuite momentan de un ucenic ignorant, lacom și beat. Beat de propria putere. Vom ști cît costă, de fapt, lucrurile abia în momentul cînd toate computabilele vor fi computate. Și atunci, probabil, vom vedea că o pereche de blugi costă de fapt nu 79 de euro, ci 86.379 de euro. Ți-o permiți? Da? Nu? Rămîne?

Privind situația din acest unghi, ne e și mai clar de ce nu am putut fi cumpătați pînă acum: pentru că nu puteam fi destul de computați. Abia acum, cu ajutorul modelărilor matematice complexe – imposibil de realizat la o scară suficient de extinsă și cu o precizie suficient de mare fără asistența puterii computerelor contemporane –, putem să contemplăm toate fluxurile pe care le perturbăm, jucîndu-ne jocul nostru strict crescător de pînă acum.

Abia acum putem cuantifica „valoarea” lucrurilor pe care le pierdem, pentru a le putea arunca pe celălalt taler al balanței. Nu poți fi cumpătat știind doar ce cîștigi. Trebuie să știi și ce pierzi. Am tot amînat pînă acum să le punem în cumpănă. Dar nu mai putem amîna – chiar am ajuns la un moment de cumpănă, ca să folosesc un trist calambur. Contemplînd virusul, ne dăm stupefiați seama că – fundamental – semănăm al naibii de mult cu el. Sîntem două entități care desfac și distrug celule viabile ca să se înmulțească galopant (și, doar în cazul nostru, ca să înmulțească și o abstracțiune virtuală numită „bani”).

Dar dacă chiar semănăm cu virusul încă avem o speranță: virusul devine, în timp, mai cumpătat. Dacă e prea agresiv, se moderează, astfel încît să nu-și omoare gazda. Putem oare să devenim și noi la fel de cumpătați ca acea bucată minusculă de semiviață? Cum am spus mai sus, tehnologic vorbind, e prima dată cînd am putea. Dacă am vrea.

Șerban Alexandrescu este asociat în agenția de publicitate Headvertising.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Recep Tayyip Erdogan FOTO EPA-EFE
Reacția lui Erdogan după ce un politician german l-a numit „şobolan de canalizare”
Avocatul Mustafa Kaplan a informat dpa că a depus plângere penală în numele lui Erdogan către Parchetul din Hildesheim, pentru insultă şi defăimare.
Regina Elisabeta jubileu
Cauza oficială a morții reginei Elisabeta a II-a a fost dezvăluită
A fost publicat certificatul de deces care dezvăluie cauza oficială a morții reginei Elisabeta a II-a, cel mai longeviv monarh al Marii Britanii.
Mutaţii coronavirus FOTO SHUTTERSTOCK
Judeţele care au înregistrat, vineri, cele mai multe infectări cu SARS-CoV-2
Municipiul Bucureşti se află, vineri, pe primul loc în topul negativ al judeţelor cu cele mai multe cazuri noi de infectări cu noul coronavirus.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.