Cum văd viitorul

Publicat în Dilema Veche nr. 263 din 2 Mar 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Nu sînt sigur că mă pricep la reflexele culturale ale concetăţenilor mei. Mă tem că, la noi, crizele economice n-au favorizat niciodată reîntoarcerea spre "valorile culturale" (expresia ar putea suna fals, valorile sînt aici măsurate în general în titluri bursiere şi obligaţii bancare). Nu sînt de altfel sigur în ce măsură cultura poate fi înfăţişată drept o valoare-refugiu: în formele sale radicale, cultura a aspirat întotdeauna să pună în criză formele organizării sociale şi ale puterii. În fine, nu sînt sigur că a existat vreodată o relaţie între consumul cultural şi puterea de cumpărare (cumpărăm mai multe cărţi atunci cînd avem cele necesare traiului, cumpărăm mai puţine atunci cînd suportăm loviturile unei economii în recesiune?). Mă tem însă că producţia culturală va fi penalizată de criza economică: să editezi o carte, să produci un film, să organizezi un festival de dans " totul va avea o anume greutate financiară, astfel încît, fără a mai avea sprijinul sectorului privat, care va trebui să îşi "recentreze priorităţile" pe "fundamentele economiei", fără o susţinere puternică din partea instituţiilor publice, puţini vor fi antreprenorii culturali care îşi vor mai asuma vreun risc. Ion BARBU Foi A4 pe cap de om Pe vremea cînd Tăriceanu era tăricean şi banca Bancă, m-am dus la o bancă să cer o sponsorizare pentru un act de cultură ce voiam să-l dau la tot cartierul. Am pus pe mine cămaşa albă, cravata, costumul de nunţi & botezuri, plus ras, tuns şi frezat. Directoarea băncii era o femeie pe care Revoluţia o prinsese vînzătoare la aprozar. Cunoaşteţi tipologia: costum din supraelastic, sărmăluţe-n păr şi roşu strident pe gură şi gheare. Repetasem cu o zi înainte discursul care trebuia s-o determine, am presărat prin el cîteva glume subţiri, şi irezistibil, credeam eu, am purces spre dînsa încărcat şi cu cîteva cărţi sub braţ pentru captatio benevolentiae. M-a ascultat, iar la finele discursului meu mi-a spus, roşie-n obraz şi verde-n faţă, că n-are bani pentru aşa ceva. Mi-a propus însă să mă plătească în natură. Nu vă gîndiţi la prostii, se referea la consumabile... Am acceptat, în ideea că din nici o bancă nu-i bine să pleci cu mîna goală. Aşa că i-am sugerat să ne dea nişte hîrtie şi nişte dosare, necesare secretariatului. Am avansat cererea ca să văd oferta: "Un top de hîrtie, e bine?". Ea: "Nu-i cam mult? Vă dau o sută de foi!" Eu: "OK! Să trecem la dosare! 10 sînt multe? Din alea roşii de plastic, se poate?" Ea: "Sînteţi cam lacom! 5 din alea de carton şi gata!" Am plecat, gîndind să ies în strada mare şi să urlu: "M-au ruşinat băncileeeeeeeeeeeeeeeeeeeee!". M-a ajuns din urmă portarul instituţiei, punîndu-mi în braţe cărţile făcute cadou directoarei. Iar acum, ca să răspund întrebărilor anchetei, îi invit pe toţi cei care au absolvit regula de trei simplă să facă următoarea socoteală: dacă la o creştere economică de 8,5% unui solicitant îi revin 100 de coli sponsorizare, la o creştere prognozată de 2%, cîte A4 cad pe cap de om? George ONOFREI Veşnică e criza Dacă vorbim despre România "recentă", nu cred să fi fost an în care sectorul cultural să nu fi fost în criză. Prin urmare, cred să vom avea cam aceleaşi motive de enervare şi, la fel de adevărat, cîteva în plus. Cel puţin pînă la ora scrierii acestui articol, liniile de finanţare ale Ministerului Culturii, Administraţiei Fondului Cultural Naţional, dar şi ale consiliilor locale sînt blocate. Abia din acest moment, ţinînd cont de buget, autorităţile îşi vor putea face un plan legat de cîţi bani vor putea aloca proiectelor operatorilor culturali. Operatorii culturali independenţi, care mizează în general şi pe fonduri externe private, vor avea, de asemenea, de suferit. Îngrijorări pot apărea şi în zona "şantierelor" deschise anul trecut de ministrul Adrian Iorgulescu şi a căror finanţare ar putea deveni incertă în an de criză. În plus, avem o lege primenită a instituţiilor de spectacole ce nu îşi va produce efectele: salariile artiştilor din instituţiile de stat nu vor putea fi dublate, ci vor scăpa, în cel mai bun caz, de diminuare. Nici consumul cultural nu va putea creşte, din cîte putem întrevedea, în condiţiile în care a devenit deja o problemă achitarea salariilor la timp. În cele din urmă, această criză nu va face decît să adîncească problemele din cultură, iar lipsa unei strategii coerente se va întoarce împotriva tuturor: artişti, operatori culturali şi probabil chiar guvernanţi. Dan PERJOVSCHI Intrăm în post. Era şi timpul Orice criză (economică, politică) are efect cultural. Sponsorii îşi vor diminua sau bloca fondurile, colecţionarii se vor răzgîndi de trei ori pînă să cumpere ceva, statul nu va mai avea bani de achiziţii, Ministerul Culturii se va orienta spre patrimoniu, adică va păstra, în loc să producă, lumea va face depresii şi nu va mai avea chef de expoziţii, artiştii nu vor mai avea bani de chirii şi vor pierde ateliere, se vor închide galerii, se vor opri proiecte, populismul cultural va suna mai dihai din trîmbiţă... Numai că la noi oricum nu prea sînt sponsori sau colecţionari de artă contemporană, statul nu prea face achiziţii " şi cînd face, aruncă banii pe prostii ", Ministerul Culturii e mereu interesat de patrimoniu (adică de pantofii vechi, dar comozi), fondurile pentru artă contemporană nu erau oricum extraordinare şi accesul lor birocratic le făcea aproape impracticabile, banii ICR-ului s-au tăiat liberal înainte de criză, artiştii nu mai au ce ateliere să piardă. Eram oricum cei mai buni pictori din lume. După cum îmi spune Katrin Romberg, curatoarea Bienalei de la Berlin, Estul este mai echipat să reziste unei crize pentru că a dus-o numai într-o criză. Poate va fi bine, poate va fi prost. Îmi pare deja rău de proiectele care nu se vor putea face, de ocaziile lipsă sau de artiştii care vor abandona. Pe de altă parte, faptul că scena de artă mondială va fi supusă unei diete intensive nu este rău, erau prea multe tîmpenii supraevaluate estetic şi financiar pe piaţa ideilor sau pe piaţă, pur şi simplu. Sper că nu am uitat să lucrăm cu bugete mici şi să facem ceva din convingere. Eu făceam desene direct pe pereţii muzeelor. Acum mă pregătesc să spun mai mult folosind cretă mai puţină.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Creșteri și descreșteri
Noi, românii, avem vorba aceasta despre noi înșine, „Ce-am fost și ce-am ajuns”.
Sever jpg
Cazaban jpg
„Adame, unde ești?“ Imagini și simboluri ale căderii omului
Semnificativ foarte este faptul că Adam și Eva nu au rămas cu rezultatul artizanatului lor grăbit și ipocrit, legat de conștiința propriei vini.
Stoica jpg
Ungureanu jpg
Bătaia cea ruptă din rai
Toată această conştiinţă a violenței creează o imagine a societății românești
Popa jpg
Mărire și decădere în istoria contemporană a Rusiei
Sigur, Putin încearcă să justifice ideologic acest război, însă justificările sale sînt străvezii, inconsistente, necredibile.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Aurul pur, urina sinceră
Amprenta creatorului va dispărea, opera de artă va arăta impecabil, dar autenticitatea ei va fi o iluzie.
p 10 WC jpg
Eul adevărat, eul autentic, eul perfect, eul dizolvat
David Le Breton evoca tentația „evadării din sine” ca „soluție la epuizarea resimțită în urma faptului de a trebui să fii în mod constant tu însuți”.
p 11 WC jpg
Autenticitate „Made in China”
Aceste grifonări rapide pe marginea conceperii autenticității în China sînt menite să arate că aceasta depășește antiteza paradigmatică dintre original și fals.
p 12 1 jpg
Autenticitatea românească între războaie: (dez)iluzii
Ce rămîne din subcultura românească interbelică a autenticității?
p 13 jpg
Biografiile culturale ale unui tricou
Un tricou alb de bumbac este la fel de banal, la o adică, și dacă are, și dacă nu are marca Kenvelo inscripționată pe față.
Bran Castle View of Countryside (28536914551) jpg
Pledoarie pentru metisaj
Scuze, dar nimeni sau nimic nu s-a născut dintr-unul…
640px Copyright (Simple English) Wikibook header png
Lista de supraveghere a raportului 301
Grație eforturilor noastre conjugate, România a reușit, după 25 de ani, să nu mai apară pe această „listă a rușinii”.
p 13 sus M  Chivu jpg
Două mesaje de la Greenpeace România
Oare cîți dintre noi nu s-au entuziasmat în fața unei oferte de 9 euro pentru un bilet de avion?
index jpeg 5 webp
„Turiști funerari”
Oare să rămînem acasă este cel mai cuminte lucru pe care l-am putea face spre binele planetei, adică al nostru?
p 10 M  Chivu jpg
Spovedania unui globe-trotter
Dar toate aceasta înseamnă că turismul de masă nu mai poate continua ca pînă acum, ci trebuie reinventat cu inteligență și sensibilitate.
997 t foto AN Stermin jpg
p 12 adevarul ro jpg
„Turiști mai puțini, impact economic mai mare” interviu cu Andrei BLUMER
Să caute destinații mai puțin populare și cu o ofertă bogată de experiențe în natură.
997 t foto Cosman jpeg
„One dollar” și o sticlă de apă
„One dollar”, atît este prețul unei sticle de apă de 0,5 litri în Cambodgia.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 jpg
Surpriza Bizanțului vesel
Nu s-a vorbit niciodată despre sexul îngerilor, în timpul asediului de la 1453 chiar nu avea nimeni timp de așa ceva.
p 13 jpg
„Cred că Cehov e mulțumit de spectacolul nostru“
Cehov este generos, are multe fațete și poți să-i montezi spectacolele în modalităţi stilistice foarte diferite.
p 14 jpg
E cool să postești jpeg
Să-ți asculți sau nu instinctul?
Totuși, urmînd ispita de a gîndi rapid, nu cădem oare în păcatul gîndirii pripite, în fapt un antonim pentru gîndire?

Adevarul.ro

image
Panourile solare, un dezastru ecologic care așteaptă să se întâmple? Ce spun experții
În timp ce sunt promovate în întreaga lume ca o armă crucială de reducere a emisiilor de carbon, panourile solare pot provoca un dezastru ecologic după 25-30 de ani, cât este durata lor de viață.
image
Cauzele cutremurelor din vestul României. INFP: „Asta pune o presiune enormă”
Cutremurul din Arad s-a simțit în Ungaria, Croația și Serbia. Seismologii explică ce cauze produc cutremurele din zona de vest a țării.
image
Cum a murit de fapt regele Decebal. Principalele ipoteze privind sfârșitul regelui dac
Decebal, regele dacilor, a murit în anul 106 d Hr, în urma înfrângerii în fața legiunilor romane, după două războaie epuizante. Deși, aparent, modul în care regele dac a murit este bine cunoscut, există mai multe ipoteze privind sfârșitul acestuia.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.