Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?

Alexandra TRÎMBIȚAȘU
Publicat în Dilema Veche nr. 964 din 29 septembrie – 5 octombrie 2022
© wikimedia commons
© wikimedia commons

...în esență, așa cum am lăsat-o, o țară tristă, plină de umor.

Am asistat, de la distanță, de la fața locului, în scurte vizite și în șirul kafkian de inerente interacțiuni cu administrația de stat, la eterna horă românească: doi pași înainte și trei înapoi. Asta rezumă poate cel mai bine cum percep eu România astăzi. Persistă senzația de țară schizoidă, pe care tot mai mulți oameni încearcă s-o împingă înainte, în timp ce statul insistă să o tragă înapoi. Mici scăpări spre progres am văzut și la autorități, dar balanța înclină greu în favoarea oamenilor locului.

Libertatea de circulație, creșterea economică și emigrația masivă au contaminat inevitabil un număr mare de români cu așteptări cotidiene comparabile cu cele ale europenilor de pe alte meleaguri. Poate de aceea, oamenii ce se încăpățînează să rămînă acasă încearcă să-și ia destinul lor și al comunităților în mîini, să construiască ceva ce poate fi de folos măcar copiilor sau nepoților.

De la distanță, pare că cei deciși să schimbe ceva în bine, în ciuda piedicilor administrației, sînt încă puțini; probabil păstrează proporția celor cu un nivel peste mediu de educație și o bunăstare care să le permită mai mult decît lupta zilnică pentru supraviețuire. Impresia este cea a unei middle class care nu reprezintă încă o masă critică, cu capacitatea de a deveni locomotivă. Mai văd o mare masă de oameni cărora le lipsește bunul-simț, păsarea față de celălalt, față de capra vecinului sau de comunitățile din care fac parte. Trăind într-o țară hiperegalitaristă, gata oricînd să taie copacii pentru a salva pădurea, am învățat să prețuiesc o doză sănătoasă de egoism, de respect față de individ, nu numai față de societate. Însă reversul este esențial. Sper că va crește numărul celor ce se implică, al celor care înțeleg că nu le poate fi bine în mijlocul unei comunități suferinde. 

Din păcate, pare că sistemul național de educație se îndepărtează tot mai tare de misiunea pe care ar trebui să o aibă în reconstruirea țării. Senzația e că se adîncește tot mai adînc în derizoriu, lăsînd celor puțini, cu posibilități materiale, șansa să primească în mod privat ceea ce au nevoie, fie oficial, fie la negru, sub forma nemuritoarelor meditații. Înțeleg că interesul corpului didactic în a da elevilor ceva la orele de școală tinde tot mai mult spre zero. Cred că, la urma urmei, problema este tot economică, direct influențată de salariile din domeniu. Idealiști sînt și în școli, insuficienți și sabotați de mafia celor majoritari.

Mafii mari și mici regăsesc, poate mai abitir ca pe vremea cînd eram parte mută a acestuia, și în sistemul sanitar. Medicina românească a evoluat, deși lipsurile sînt majore și deficiențele inimaginabile într-o țară europeană de secol 21. Cu toate astea, regret accesul din România la servicii medicale de calitate, cu o promptitudine la care sistemele medicale exclusiv de stat, egalitariste, ca acelea scandinave sau NHS-ul britanic, nici nu pot visa. Diferența este că aici, în nord-vestul Europei, dincolo de urgențe majore și boli neoplazice, nu ți se oferă foarte mult. Doar că puținul, prea tîrziul – și adeseori deficitarul – serviciu medical îți este oferit politicos, cu zîmbetul pe buze, în instituții curate, civilizate, cu băi ca de hotel, hrană apetisantă și îngrijiri ireproșabile din partea personalului auxiliar. Nu te faci bine însă, pentru că nu există capacitate și nici competența nu impresionează. Toate acestea sînt gratis și nu există acces special la altceva pentru privilegiați.

Revenind la percepția asupra României, văd că nici alte probleme cotidiene nu au găsit cine știe ce soluții: infrastructura, mai ales rutieră și feroviară, distrugeri masive ale naturii prea generoase cu neamul ăsta, cu consecințele de rigoare, urîțirea mediului predominant urban, dar nu numai, cu complicitatea coruptă a autorităților. Mici excepții se mai găsesc, mai ales dincolo de munți.

Cel mai trist, poate numitorul comun al tuturor relelor, este faptul că Justiția, de facto, nu există. Și cîtă este, de formă, se adresează strict săracilor care nu-și pot cumpăra ieșirea din orice culpă. De aici, lipsa de respect pentru reguli și legi. E cultivată din fragedă copilărie de părinții care terorizează profesori la școală pentru închipuite merite ce se cuvin progeniturilor, de părinții care conduc iresponsabil pe drumuri cu copiii în mașină, poate mai nenorocesc ceva vieți, după care și le continuă nestingherit pe ale lor, de părinții care dau o șpagă, ici-colo, cu copilul de mînă și eventual îl atenționează să ia aminte cum se face, de cadrele universitare care șantajează tinerii subalterni să le scrie lucrări de doctorat sau care pur și simplu nu simt strop de rușine să fie demascați ca plagiatori. Și lista rămîne deschisă. Cît timp legile se croiesc spre profitul direct al mai-marilor zilei, cît timp și legile care sînt se aplică doar celor considerați, superior, fraieri, țara va rămîne a lor, a șmecherilor. Absența respectului pentru lege, inclusiv sau mai ales la nivel instituțional, a ucis deja nepermis și va continua, cît timp va persista.

Îi înțeleg pe cei ce pleacă cu „noul val”. Nu văd România ca pe o țară în care un copil sau un tînăr fără suport serios material și/sau de influență să poată avea un viitor demn. Sau în care un adult cu venit mediu să poată spera la o bătrînețe decentă. Bineînțeles că sînt și excepții. În alte lumi, ele sînt regula.

Închid cercul privind spre partea luminoasă, cu care l-am deschis: acei oameni, încă puțini, care se încăpățînează să creadă că pot schimba ceva și o fac în fiecare zi. E suficient să aducă fiecare un strop de mai bine în viața unui singur seamăn. Ei sînt aceia care mă fac să visez deseori, cu ochii deschiși, că aș putea reveni, la pensie, cu bani munciți în slujba altora, să pot respira aerul pe care ei îl mențin respirabil și care nu se compară cu nimic altceva. Că aș putea cumpăra, cu acei bani, ceva siguranță, ceva sănătate și-o palmă de cer familiar deasupra capului. Omenia, așa cum am trăit-o și cum o simt la cei care-o păstrează încă vie acasă, are o căldură aparte. Are un sens fără corespondent în lumea în care trăiesc, înconjurată de alți nomazi de-acasă. Încercăm să o păstrăm cum am primit-o și să o dăm mai departe copiilor noștri, la pachet cu limba ce-o vorbim și cu o doză infimă, aparent ilogică, dar indestructibilă de speranță.

N.B. În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.

Alexandra Ilinca Trîmbițașu este medic generalist gerontolog, a plecat din România în 2007 și locuiește în Karmsund, Norvegia.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

Adevarul.ro

GYORPLUSZ jpg
Presa maghiară, cucerită de fanii Rapidului la meciul cu Gyor. Cum i-a comparat cu fanii Japoniei de la Mondial
Presa maghiară a fost impresionată de comportamentul fanilor giuleșteni din timpul partidei dintre Gyor și Rapid, încheiată cu scorul de 32-30, în grupa B a Ligii Campionilor la handbal feminin.
7538113 jpg
B-21 Raider – bombardierul care lovește oriunde în lume a fost lansat VIDEO
Primul avion de generația a VI-a de serie din lume, noul bombardier intercontinental cu capabilități stealth (invizibil pentru radar) B-21 Raider a fost dezvăluit publicului în urmă cu câteva zile de producătorul Northrop Grumman și beneficiarul US Air Force.
Oraș plutitor Foto AT Design Office via The sun webp
Planuri uimitoare pentru un oraș plutitor, cu străzi subacvatice. Unde ar urma să fie construit cel mai ambițios proiect din istorie
Planurile pentru un proiect de oraș plutitor pe apă în largul coastelor Chinei ar fi, dacă ar fi construit, cel mai ambițios proiect urban din toate timpurile.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.