Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?

Alexandra TRÎMBIȚAȘU
Publicat în Dilema Veche nr. 964 din 29 septembrie – 5 octombrie 2022
© wikimedia commons
© wikimedia commons

...în esență, așa cum am lăsat-o, o țară tristă, plină de umor.

Am asistat, de la distanță, de la fața locului, în scurte vizite și în șirul kafkian de inerente interacțiuni cu administrația de stat, la eterna horă românească: doi pași înainte și trei înapoi. Asta rezumă poate cel mai bine cum percep eu România astăzi. Persistă senzația de țară schizoidă, pe care tot mai mulți oameni încearcă s-o împingă înainte, în timp ce statul insistă să o tragă înapoi. Mici scăpări spre progres am văzut și la autorități, dar balanța înclină greu în favoarea oamenilor locului.

Libertatea de circulație, creșterea economică și emigrația masivă au contaminat inevitabil un număr mare de români cu așteptări cotidiene comparabile cu cele ale europenilor de pe alte meleaguri. Poate de aceea, oamenii ce se încăpățînează să rămînă acasă încearcă să-și ia destinul lor și al comunităților în mîini, să construiască ceva ce poate fi de folos măcar copiilor sau nepoților.

De la distanță, pare că cei deciși să schimbe ceva în bine, în ciuda piedicilor administrației, sînt încă puțini; probabil păstrează proporția celor cu un nivel peste mediu de educație și o bunăstare care să le permită mai mult decît lupta zilnică pentru supraviețuire. Impresia este cea a unei middle class care nu reprezintă încă o masă critică, cu capacitatea de a deveni locomotivă. Mai văd o mare masă de oameni cărora le lipsește bunul-simț, păsarea față de celălalt, față de capra vecinului sau de comunitățile din care fac parte. Trăind într-o țară hiperegalitaristă, gata oricînd să taie copacii pentru a salva pădurea, am învățat să prețuiesc o doză sănătoasă de egoism, de respect față de individ, nu numai față de societate. Însă reversul este esențial. Sper că va crește numărul celor ce se implică, al celor care înțeleg că nu le poate fi bine în mijlocul unei comunități suferinde. 

Din păcate, pare că sistemul național de educație se îndepărtează tot mai tare de misiunea pe care ar trebui să o aibă în reconstruirea țării. Senzația e că se adîncește tot mai adînc în derizoriu, lăsînd celor puțini, cu posibilități materiale, șansa să primească în mod privat ceea ce au nevoie, fie oficial, fie la negru, sub forma nemuritoarelor meditații. Înțeleg că interesul corpului didactic în a da elevilor ceva la orele de școală tinde tot mai mult spre zero. Cred că, la urma urmei, problema este tot economică, direct influențată de salariile din domeniu. Idealiști sînt și în școli, insuficienți și sabotați de mafia celor majoritari.

Mafii mari și mici regăsesc, poate mai abitir ca pe vremea cînd eram parte mută a acestuia, și în sistemul sanitar. Medicina românească a evoluat, deși lipsurile sînt majore și deficiențele inimaginabile într-o țară europeană de secol 21. Cu toate astea, regret accesul din România la servicii medicale de calitate, cu o promptitudine la care sistemele medicale exclusiv de stat, egalitariste, ca acelea scandinave sau NHS-ul britanic, nici nu pot visa. Diferența este că aici, în nord-vestul Europei, dincolo de urgențe majore și boli neoplazice, nu ți se oferă foarte mult. Doar că puținul, prea tîrziul – și adeseori deficitarul – serviciu medical îți este oferit politicos, cu zîmbetul pe buze, în instituții curate, civilizate, cu băi ca de hotel, hrană apetisantă și îngrijiri ireproșabile din partea personalului auxiliar. Nu te faci bine însă, pentru că nu există capacitate și nici competența nu impresionează. Toate acestea sînt gratis și nu există acces special la altceva pentru privilegiați.

Revenind la percepția asupra României, văd că nici alte probleme cotidiene nu au găsit cine știe ce soluții: infrastructura, mai ales rutieră și feroviară, distrugeri masive ale naturii prea generoase cu neamul ăsta, cu consecințele de rigoare, urîțirea mediului predominant urban, dar nu numai, cu complicitatea coruptă a autorităților. Mici excepții se mai găsesc, mai ales dincolo de munți.

Cel mai trist, poate numitorul comun al tuturor relelor, este faptul că Justiția, de facto, nu există. Și cîtă este, de formă, se adresează strict săracilor care nu-și pot cumpăra ieșirea din orice culpă. De aici, lipsa de respect pentru reguli și legi. E cultivată din fragedă copilărie de părinții care terorizează profesori la școală pentru închipuite merite ce se cuvin progeniturilor, de părinții care conduc iresponsabil pe drumuri cu copiii în mașină, poate mai nenorocesc ceva vieți, după care și le continuă nestingherit pe ale lor, de părinții care dau o șpagă, ici-colo, cu copilul de mînă și eventual îl atenționează să ia aminte cum se face, de cadrele universitare care șantajează tinerii subalterni să le scrie lucrări de doctorat sau care pur și simplu nu simt strop de rușine să fie demascați ca plagiatori. Și lista rămîne deschisă. Cît timp legile se croiesc spre profitul direct al mai-marilor zilei, cît timp și legile care sînt se aplică doar celor considerați, superior, fraieri, țara va rămîne a lor, a șmecherilor. Absența respectului pentru lege, inclusiv sau mai ales la nivel instituțional, a ucis deja nepermis și va continua, cît timp va persista.

Îi înțeleg pe cei ce pleacă cu „noul val”. Nu văd România ca pe o țară în care un copil sau un tînăr fără suport serios material și/sau de influență să poată avea un viitor demn. Sau în care un adult cu venit mediu să poată spera la o bătrînețe decentă. Bineînțeles că sînt și excepții. În alte lumi, ele sînt regula.

Închid cercul privind spre partea luminoasă, cu care l-am deschis: acei oameni, încă puțini, care se încăpățînează să creadă că pot schimba ceva și o fac în fiecare zi. E suficient să aducă fiecare un strop de mai bine în viața unui singur seamăn. Ei sînt aceia care mă fac să visez deseori, cu ochii deschiși, că aș putea reveni, la pensie, cu bani munciți în slujba altora, să pot respira aerul pe care ei îl mențin respirabil și care nu se compară cu nimic altceva. Că aș putea cumpăra, cu acei bani, ceva siguranță, ceva sănătate și-o palmă de cer familiar deasupra capului. Omenia, așa cum am trăit-o și cum o simt la cei care-o păstrează încă vie acasă, are o căldură aparte. Are un sens fără corespondent în lumea în care trăiesc, înconjurată de alți nomazi de-acasă. Încercăm să o păstrăm cum am primit-o și să o dăm mai departe copiilor noștri, la pachet cu limba ce-o vorbim și cu o doză infimă, aparent ilogică, dar indestructibilă de speranță.

N.B. În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.

Alexandra Ilinca Trîmbițașu este medic generalist gerontolog, a plecat din România în 2007 și locuiește în Karmsund, Norvegia.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

image png
Cine este Elena Simina Tănăsescu, noul președinte al CCR, fost consilier al președintelui Klaus Iohannis
Elena-Simina Tănăsescu a fost aleasă, la 13 iulie 2025, de Plenul Curţii Constituţionale a României, preşedintă a acestui for.
netflix  jpg
Serialul care a cucerit publicul de pe Netflix. Deși s-a lansat în 2023, a revenit în topul preferințelor din țară
Este un serial care s-a lansat cu ceva timp în urmă, însă care în ultimul timp a redevenit extrem de popular pe platforma de streaming Netflix. Atât criticii cât și fanii obișnuiți din întreaga lume s-au îndrăgostit de personajele acestei producții de succes.
575302124023416139984130915188503265381205646 ploi canicula foot pexels com realitatea net jpg
Val de caniculă și furtuni de vară în toată țara. Temperaturi de până la 38 de grade
În următoarea săptămână, România va fi bântuită de temperaturi extreme, care vor atinge 38 de grade, dar și de perioade de instabilitate atmosferică cu ploi torențiale, descărcări electrice și grindină.
Doland Trump imediat dupa tentativa de asasinat FOTO AFP jpg
Un an de la tentativa de asasinat asupra lui Donald Trump. Șase întrebări tulburătoare rămân fără răspuns
Pe 13 iulie 2024, Donald Trump a fost la un pas de moarte în timpul unui miting electoral desfășurat la Butler, Pennsylvania.
Terasaă la mare pe litoral  Foto Freepik com jpg
„Experimentul Litoral”: Strategia României comuniste pentru a concura cu celebrele riviere europene
„Experimentul Litoral” a fost conceput ca un proiect politic ambițios, menit să promoveze turismul de masă în România și să ofere o alternativă socialistă la faimoasele destinații de pe țărmurile Franței, Spaniei și Italiei.
image png
Comedianta Rosie O'Donnell, răspuns dur pentru Donald Trump, care o amenință că îi va revoca cetățenia. „Încearcă, rege Joffrey”
Rosie O'Donnell l-a atacat dur pe Donald Trump sâmbătă, printr-o serie de postări în care susținea că Trump se afla pe lista clienților lui Jeffrey Epstein și că era oaspete pe insula infamă a miliardarului.
banner teo trandafir jpg
Teo Trandafir, despre relația cu fiica ei! Cum se înțeleg cele două: „Ea face parte dintr-o lume, eu din altă lume”
Teo Trandafir (57 de ani) nu e mare fan căldură tocmai de aceea vedeta așteaptă să mai treacă puțin canicula și să se orienteze spre o destinație favorabilă de vacanță.
amanda anisimova getty jpg
Agenti FSB FOTO Profimedia jpg
Kievul anunță uciderea unor presupuși agenți secreți ruși implicați în recenta asasinare a unui colonel al serviciului de informații din Ucraina
Agenţi ai serviciilor secrete ruseşti au fost ucişi duminică în regiunea Kiev în timpul unei operațiuni a agenţiei de informaţii SBU din Ucraina, care viza arestarea lor sub suspiciunea de a fi împuşcat mortal un colonel SBU săptămâna trecută.