Cum va supravieţui cultura?

convorbire cu dr. Andreea GRECU, director la Administraţia Fondului Cultural Naţional În cultură, toată lumea e interesată să primească bani de la stat. Care sînt criteriile conform cărora îi împărţiţi? În noiembrie 2005, consiliul AFCN a stabilit ca principii generale promovarea calităţii actului cultural, respectiv promovarea moştenirii culturale. Priorităţile de finanţare pentru 2005-2006 pentru artele spectacolului, muzee, arte vizuale, management cultural şi formare profesională, patrimoniu cultural şi patrimoniu imaterial sînt: încurajarea creaţiei contemporane a tinerilor creatori, încurajarea circulaţiei internaţionale a produselor culturale româneşti, punerea în valoare a patrimoniului cultural, combaterea degradării limbii române. Criteriile generale de selecţie sînt anvergura internaţională, naţională sau regională a proiectului, numărul şi diversitatea beneficiarilor direcţi, caracterul multicultural şi multidisciplinar al proiectelor, capacitatea organizatorică şi funcţională a operatorului cultural de realizare a proiectului, justificarea proiectului pornind de la analiza nevoilor culturale ale beneficiarilor. După aprobarea fondurilor, se exercită vreun oarecare control în legătură cu felul cum sînt cheltuiţi banii? Anunţarea rezultatelor selecţiei este un prim pas în procesul de finanţare nerambursabilă. Controlul asupra modului de cheltuire a fondurilor publice se exercită din momentul în care solicităm cîştigătorilor un buget şi un deviz în formă actualizată. Aceste documente reflectă situaţia financiară reală a proiectului, sursele din care se asigură contribuţia proprie minimă de 10% din totalul cheltuielilor, modul în care beneficiarul intenţionează să cheltuiască suma obţinută. După semnarea contractului de finanţare, garanţia de bună execuţie a acestuia asigură un fond de "securitate", pe care AFCN îl controlează, din momentul primirii acestei garanţii în contul nostru, special constituit în acest scop. Garanţia de bună execuţie se returnează beneficiarului în momentul finalizării proiectului şi al tuturor raportărilor narative şi financiare legate de acesta. În funcţie de specificul proiectului, finanţarea nerambursabilă se realizează în una, două, trei sau maximum patru tranşe. Pentru fiecare etapă se întocmeşte un raport narativ şi un altul financiar. Beneficiarul finanţării îşi asumă aceste rapoarte. El este unicul responsabil pentru rapoartele respective. În situaţia în care rapoartele conţin informaţii eronate, AFCN are dreptul legal să intervină şi să reducă proporţional suma finanţării, în calitatea sa de autoritate contractantă. De altfel, intenţionăm să publicăm exemple de bună şi de proastă practică, în urma derulării contractelor civile de finanţare. În acest sens, vom primi un sprijin specializat de la persoanele pe care le-am invitat să colaboreze cu AFCN în procesul de monitorizare a proiectelor cîştigătoare. Expertiza acestor colaboratori ai noştri va constitui o modalitate concretă de controlare a modului în care se derulează efectiv proiectele. În acest sens, îi încurajăm pe beneficiarii noştri să ne anunţe din timp datele de derulare a activităţilor majore. În urma participării "monitorilor" noştri la aceste activităţi, vom primi rapoarte de monitorizare ale proiectelor cîştigătoare. Aceste rapoarte vor fi confruntate cu rapoartele narative întocmite periodic de beneficiarii AFCN. Rapoartele financiare prezentate sînt analizate comparativ cu numărul de beneficiari direcţi şi indirecţi ai proiectului, pentru a surprinde statistic relaţia dintre investiţia realizată din fonduri publice şi grupul-ţintă căruia i se adresează activităţile derulate. Folosiţi termenul raport-narativ, înţeleg că e un termen consacrat. N-o să pretindem oamenilor de teatru şi coregrafilor să devină romancieri. Ce se înţelege prin raport-narativ? Raportul sintetizează felul cum s-a făcut proiectul. Ce activităţi s-au putut face, de ce nu s-au putut face anumite activităţi, dacă s-a respectat calendarul văzut iniţial de comisie, dacă nu s-a respectat, ce a intervenit, în ce măsură s-au atins obiectivele declarate iniţial. Vi s-au adresat, în primul rînd şi direct, artişti, sau s-a apelat la manageri, la specialişti, în redactarea unor asemenea cereri? Casa de Cultură din Bistriţa, de exemplu, a prezentat 12 proiecte diferite, iar Asociaţia "Eufonia" a prezentat 9 proiecte. Se vedea că proiectele sînt scrise de aceeaşi persoană şi că acea persoană nu era artistul care cerea bani. Forma era OK, conţinutul aşa-şi-aşa. Au cîştigat cîte o finanţare ambele: din 9 sau din 12, e greu să nu cîştige măcar una. În general, media e în favoarea artistului care a prezentat proiecte şi mai puţin în favoarea omului de meserie care asta face toată ziua: scrie dosare ca să găsească finanţări. Dar nu vi se pare că aşa cum sînt elaborate formularele îi favorizează pe posesorii "limbii europene"? Ideea originală, cea care ar trebui subvenţionată, se pierde printre cuvinte? Şi un artist are un vocabular destul de clar şi de tehnic ca atunci cînd solicită fonduri, să poată convinge. În calitate de cititor, pe mine m-au cîştigat atît proiectele scrise de artişti, cît şi cele ale administratorilor de proiect. Nu mi s-a părut că artiştii ar avea vreun handicap în domeniu. Aşa cum a ieşit artistul din comunism, obişnuit să primească, conform unor criterii absolut obscure, el nu are nici o capacitate de a-şi prezenta concurenţial intenţiile. Nu ştie să-şi prezinte proiectele mai frumos, mai atractiv decît fostul lui coleg de facultate. Dacă nu va învăţa s-o facă, va avea foarte mult de pierdut. Ecuaţia va fi supravieţuire sau dispariţie. O spun la modul foarte serios. Începuturile de drum sînt foarte dificile şi sigur că nasc controverse, dar aceasta este calea. N-am inventat-o noi, procedura e împămîntenită, doar că în alte ţări artiştii se adresează în acest fel autorităţilor, de mai mult timp. La noi nu s-a lucrat aşa şi în continuare primesc solicitări scrise de mînă: "Vă rugăm să ne sprijiniţi". Şi le răspundem oficial că singura modalitate de a-i sprijini este concursul. E o lipsă de pregătire minimală. Un seminar dedicat administrării unui proiect ar fi foarte bine venit în Bucureşti sau în altă parte. Ce fel de artă se încurajează prin atribuirea acestor fonduri: artiştii verificaţi care vor să-şi continue opera mizînd pe o mare afluenţă de public, ori artiştii care propun forme noi? Artiştii şi organizaţiile încurajate prin selecţia proiectelor culturale, cel puţin la prima sesiune de finanţare, sînt atît personalităţi cunoscute şi recunoscute de public şi de specialişti, cît şi profesionişti aflaţi în primii ani de creaţie. În domeniul teatral şi coregrafic, o bună parte a proiectelor sprijinite prin AFCN îşi propune să atragă public tînăr, public înclinat să recepteze forme experimentale de spectacol (realizat în spaţii neconvenţionale, cu mijloace media diversificate, cu îmbinarea unor genuri diverse de performance). Ceva mă face să cred că aţi dat mai puţini bani decît vi s-au cerut, şi vi s-au cerut sume ştiind că nu se vor aproba integral. Au fost cazuri în care ceea ce s-a aprobat a fost atît de puţin încît s-a renunţat? Nu. În viitor vom cere cu insistenţă o detaliere a cheltuielilor, deoarece descoperim la contractare că solicitarea este de multe ori atît de mare şi de imprecisă încît ar fi necesară o revenire, în sensul reducerii sumei acordate. Sigur că ne încadrăm într-o anumită sumă, dar noi, ca economişti, descoperim că finanţarea corespunde necesarului. Cînd ne vom da seama dacă ceea a început funcţionează sau nu, dacă trebuie aduse anumite corective? În ianuarie 2007. Cum s-au derulat proiectele care au cîştigat, dacă s-au încălcat condiţiile contractului şi trebuie sancţionat acest lucru, dacă s-au atins obiectivele propuse şi dacă se impune o monitorizare mai strictă decît cea care funcţionează. Aveţi emoţii, cînd vă gîndiţi la finalul operaţiei? Nu mai am timp de emoţii. Îmi doresc ca rezultatele selecţiei să devină fapte şi faptele să se regăsească în raportul care încheie proiectul.