Cum trebuie să ţii cuţitul...

Cînd doreşti să îţi săruţi pe gură aproapele
E preferabil să îi spinteci burta de jos în sus şi apoi să îi cureţi pielea printr’o mişcare lină, lineară, de la cap spre picioare, pentru a nu murdări bucătăria de solzi. Unii chiar recomandă să îl ţii în chiuvetă şi atunci te poţi deda unor mişcări haotice. Apoi pune-l la macerat într’un borcan de miere cu propolis şi polen proaspăt rîşnit. E de preferabil să aveţi la îndemînă o foarfecă de bucătărie. Îl puteţi servi după 10 zile alături de un cabernet la temperatura camerei. Ficatul ţi se va regenera în maximum 3 luni.

Cînd îţi prezinţi omagiile familiei îndoliate pînă la ultimul nasture
Încălzeşte foarte bine lama, să se înroşească îndeajuns. Presară-ţi foarte multă făină pe obraji, eşti o viitoare pîine în ţest fierbinte, cu coaja tare şi gustoasă. Acelaşi lucru fă-l şi cu mînerul cuţitului. Tu şi cuţitul trebuie să păreţi una cu faţa celui pe care tocmai l-ai ucis. Înlăcrimat ia cuţitul de lama fierbinte şi întinde-i-l soţiei îndurerate. Cu siguranţă îl va refuza, confundîndu-l cu o imensă sumă de bani drept ajutor, în memoria soţului. Apropie-te de coşciug şi, în timp ce îl vei săruta pe gură, înfige-i cuţitul uşor între picioare. Răsuceşte-l de două-trei ori. Fuduliile sunt foarte gustoase.

Cînd tăcerea te-a prins în mijlocu-i lăptos
Tăcerea care latră nu muşcă, aşadar apropie-te cu calm de cea care dă din coadă. E inutil să foloseşti cuţitul. Apropie-te, prinde-i botul bine, roteşte-te pe loc cu ea în braţe, imaginează-ţi că eşti la proba de aruncare a ciocanului şi după cinci minute muşc’o de gît. Scutură-te de praf, linge-ţi botul de sînge şi fă schimb de amintiri din copilărie cu trecătorii.

Cînd cineva vorbeşte fără încetare
Asigură-te că ai în buzunar o cărămidă dintr-o casă interbelică recent demolată. Scoate-o din buzunar şi ascute cuţitul fără să asculţi debitul incontinent al interlocutorului. Din cînd în cînd poţi scuipa lama cuţitului – singura situaţie acceptabilă în cluburile de gentlemeni, dar numai dacă întorci spatele fărăîncetarevorbitorului. Cînd va fi pe punctul de a se transforma într-o pastilă efervescentă, mîngîie-i adînc gîtlejul.

Cînd trebuie tăiat omul-porc
Caută o coamă înzăpezită. Cu porcul poţi face pe pistă tot felul de scheme vreo trei ore. Rîde, distrează-te, profită şi îmbunătăţeşte-ţi tehnica. La baza pistei e imposibil ca cineva să nu vîndă schiorilor ţuică fiartă cu miere, piper şi cuişoare. Eşti pe zăpadă, eşti pur. Şterge-i botul omului-porc în timp ce el te înconjoară cu o privire ceţoasă. Nu te amăgi: e ahtiat. Urcă-te în telescaun şi presară-i deasupra paie. După ce a ars bine, invită copiii să se bucure de urechile-i gustoase. Celor mai sfioşi dă-le o ţuică fiartă. Copiii trebuie să înveţe încă de mici bucuria adevărată.

Cînd citeşti tratate istorice
Bucură-te! Eşti pe un cîmp plin de morţi. Îţi poţi alege bucăţile cele mai gustoase. Ai la îndemînă soldaţi uscăţivi, dar nu te arunca: ai secole de bătălii în faţă. Doar doreşti să ai o imagine destul de clară, necontaminată de discursul oficial. Du-te spre buncărele generalilor. Numai carne plinuţă, gustoasă. Nu te arunca, pătrunde în oraşe. Vei găsi femei şi copilaşi. Ce mai doreşti?  Poţi culege de pe cîmp ciupercuţe şi un craniu neexplodat, îl vei putea scoate din ciorbă pe un fund de lemn şi îi vei savura creierul şi îi poţi sorbi ochii bine fierţi. În ei vei găsi cîteva explicaţii. Oare? Du-te în oraşe. Şi acolo ai de lucru, nu e de glumă. Trebuie să alegi între organele amare ale celor care s-au implicat, care au ţinut cu ăla sau cu ălălalt, pline de nisip, sau ale celor care s-au ţinut deoparte. Carnea lor e mai dulce. Deasupra platoului poţi aşeza mîna generalului. Între degete, cîteva fire de salată verde şi două-trei felii de roşii sînt absolut necesare. Macină piper şi taie adînc, fără să ţii cont de cine te va striga pe nume.

În faţa ultimei impresii, iar Hermann Hesse nu-ţi dă pace
Amenajează-ţi o bucătărie burgheză şi angajează o bucătăreasă de la Casa Universitarilor. Presară peste tot petale de ienibahar, piper şi rozmarin. O, ce bine miroase aici, va trebui să exclame toţi cei care, cu o lumînare în mînă, îţi vor călca pentru ultima oară pragul. O, eşti în faţa lui Dumnezeu - în faţa unei perspective istorice fierte într-o oală sub presiune: oferă-i o noapte de priveghi de neuitat! Camera e plină de umbre şi de fum, aşa cum ţi-a plăcut dintotdeauna. Un copil se va apropia de tine. Şterge-i lacrimile cu abia ascuţitul cuţit şi întreabă onorata adunare dacă e pregătită pentru ultimele tale cuvinte, mărturiseşte asistenţei că e ultima noapte de dragoste cu tine însuţi şi că ai dori să te bărbiereşti singur. Totuşi, cine ţine ligheanul?
 

Cătălin Stănescu este publicitar, redactor thechronicle.ro