Cum tratăm cele două orori?
În Germania anilor ’80, aşa-numitul Historikerstreit (gîlceava istoricilor) a produs o amplă reflecţie despre raportarea la trecutul fascist. Această reflecţie, care a depăşit pînă la urmă spaţiul academic, se află la originea sistemului legislativ şi de instituţii memoriale. La cîteva decenii după denazificare, discuţia despre vinovăţie şi despre responsabilitatea prevenirii unui asemenea episod a constituit un moment de referinţă în resetarea istoriei. Un asemenea moment de cotitură ar fi putut fi, în cazul României, raportul comisiei privind analiza dictaturii comuniste, pe baza căruia regimul comunist a fost declarat drept ilegitim şi criminal. Însă nici raportul, nici declaraţia şefului statului n-au avut consecinţe concrete. Şi, în vreme ce fascismul e unanim condamnat, în ceea ce privește comunismul persistă încă o anumită indulgență – în ciuda tragediilor (demonstrate, documentate) săvîrşite de comunişti în România.
Această indulgenţă apare sub multe expresii. Odată perioada de tranziţie depăşită, odată cu adoptarea sistemului capitalist, s-a schimbat şi contextul receptării. Există, de pildă, un relativism de stînga, ba chiar un negaţionism. Reprezentanţii acestui curent, care, în România, sînt destul de numeroşi, provin în primul rînd din rîndurile perdanţilor tranziţiei, al celor care s-au simţit trădaţi ori păcăliţi de capitalism. Negarea crimelor comunismului nu e doar o consecinţă a nostalgiei după un regim care afirma că vrea să construiască o societate mai dreaptă, ci şi o încercare de reabilitare a naţionalimului de tip ceauşist.
O altă formă de manifestare a relativismului: se cere obiectivitate științifică sau chiar neutralitate academică în studierea comunismului. Nu i-am auzit pe cei care pretind această abordare cerînd aceeaşi atitudine şi cu privire la studierea celeilalte mari orori. Odată ce-am convenit că sînt orori, cum le-am putea studia cu obiectivitate? Sau, cumva, avem încă dubii cu privire la caracterul oribil al comunismului?
Un grup de deputaţi (USR) propune o lege privind interzicerea organizațiilor, simbolurilor și faptelor cu caracter comunist. Aceeaşi lege condamnă inclusiv negarea crimelor comunismului. Iniţiativa e creată în oglindă după legea care interzice manifestările fascismului. Am încercat, în acest Dosar, să vedem ce înseamnă astăzi antifascismul şi anticomunismul.
Ilustrație de Ion BARBU
