Cum sînt şi cum se cred românii

Publicat în Dilema Veche nr. 683 din 23-29 martie 2017
Cum sînt şi cum se cred românii jpeg

Identitatea naţională este o temă complicată şi complexă. Este complicată deoarece conceptualizarea nu este una consensuală. Astfel, unii autori consideră că identitatea naţională are o ontologie similară realităţii fizice, alţii, că există doar ca o construcţie psiho-socială (mai mult sau mai puţin forţată), iar alţii, că nu există deloc (este un construct fără sens şi semnificaţie clară). Apoi, unii autori consideră identitatea naţională relativ stabilă, alţii mai instabilă; atenţie însă: în timp ce tot ce este nemodificabil este şi stabil, nu tot ce este stabil este nemodificabil! În fine, unii autori definesc identitatea naţională în mod absolut (ex. „românii sînt ospitalieri“ – prin faptul că cei mai mulţi români sînt ospitalieri), alţii în mod relativ (ex. „românii sînt ospitalieri“ – prin comparaţia cu un standard de referinţă, cum ar fi alte popoare).

Tema este complexă deoarece identitatea naţională include atribute/variabile – biologice/psihologice/sociologice/culturale – mai mult sau mai puţin relaţionate şi integrate statistic; aşadar, cînd spunem că românii sînt ospitalieri, nu înțelegem că toţi românii sînt ospitalieri, ci înţelegem concluzia în termeni statistici.

Abordez aici identitatea naţională prin prisma psihologiei interculturale moderne, ca o construcție psiho-socială (dar cu elemente comportamentale similare realităţii fizice), definită relativ – prin raportare la spaţiul psiho-cultural occidental –, cu focalizare pe atribute psiho-culturale, unele mai stabile (ex. trăsături de personalitate), altele mai instabile (ex. nivelul de fericire). Într-adevăr, analizele ştiinţifice arată că identitatea naţională (în forma unei culturi naţionale) există în ţările/culturile moderne, în ciuda globalizării, cel puţin sub forma unei construcţii psiho-sociale. Construcţia este una destul de stabilă (dar putînd include şi elemente instabile), care însă se poate modifica sub influenţa evenimentelor istorice majore. Cu referire la caracterul relativ, în logica aristoteliană, ceva nu este „mic“ sau „mare“ în sine, ci devine astfel prin raportare la un cadru de referinţă. În această logică, dacă 70% din români sînt ospitalieri, nu putem proiecta ospitalitatea ca pe o componentă definitorie a identităţii românilor, deoarece, dacă ne raportăm la alte popoare, unde ospitalitatea poate atinge 90%, înţelegem ime­diat că proiectarea acestui atribut ca unul definitoriu în identitatea românească este o eroare.

Aşadar, care sînt atributele psiho-culturale din identitatea naţională a românilor? Concluziile pe care le formulez în continuare sînt derivate din monografia dedicată psihologiei românilor (David, 2015).

Cum sînt românii? Potenţialul cognitiv al românilor – de inteligenţă şi creativitate – este comparabil cu cel al popoarelor vestice. Din păcate, din cauza unor instituţii sociale vetuste, acest potenţial nu este valorificat, astfel încît românii se află pe ultimele locuri în Uniunea Europeană/UE prin prisma performanțelor educaţionale şi de inovație, cu impact negativ asupra indicelui de dezvoltare a ţării. La nivel emoţional, românii au un nivel mai scăzut de fericire şi satisfacţie în viaţă. La nivel comportamental, încrederea în ceilalţi şi cooperarea sînt extrem de scăzute – favorizînd un cinism/scepticism crescut, dublat uneori de satiră/umor –, ceea ce nu-i ajută să construiască instituţii moderne prin care să-şi valorifice potenţialul cognitiv, în ciuda faptului că sînt extrem de competitivi (prin auto- şi heterocomparaţie) şi au ambiţia de a fi cei mai buni sau printre cei mai buni. Acest lucru, aşa cum observa şi Constantin Rădulescu-Motru, nu duce la perseverenţă comportamentală, ci, adesea, la indisciplină şi la multe lucruri începute cu elan, dar neterminate; perseverența poate lua însă forma încăpăţînării atunci cînd sînt în joc mîndria şi stima de sine a românilor, pe fondul unor mecanisme defensive la care fac apel uşor. Sub aspectul personalităţii, au niveluri mai ridicate de emoţionalitate şi extraversie (gregarism) şi niveluri mai scăzute de deschidere/conştiinciozitate/agreabilitate. Psihologul olandez Hofstede (apud David, 2015) arată că România se prezintă la nivel internaţional prin următoarele atribute psiho-culturale mai accentuate: 1) o ţară colectivistă (ex. grupurile se formează pe bază de rudenie/prietenie/cunoştinţe, nu pe baza unor valori puse în comun de indivizi autonomi), 2) în care puterea este concentrată (puţini conduc mulţi, în mod relativ autoritar), 3) care priveşte viitorul şi schimbările ca pericole, nu ca oportunităţi şi 4) în care comportamentul social se controlează mai ales prin pedepse, nu prin recompense. Inglehart şi Welzel (apud David, 2015) adaugă că România are în prezent un profil al unei ţări aflate în faza valorilor de supraviețuire (nu de autoafirmare), cu accent tradiţionalist.

Cum se cred românii? Românii se proiectează ca fiind calzi (ospitalieri/prietenoşi/cooperanţi) şi inteligenţi. Recunosc o oarecare indisciplină în propriul comportament, dar o compensează proiectîndu-se cu o personalitate pozitivă. Această componentă a identității naţionale este cea direct conştientizată şi asumată la nivelul simţului comun.

Cum sînt vs cum se cred românii? Într-un studiu publicat în revista Cross-Cultural Research (David şi colab., 2016, „The role of cognitive discrepancy between perception of national character and personality in the functioning and adaptation of 46 countries…“) am arătat că, cu cît discrepanţa dintre caracterul naţional actual (cum sînt popoarele prin prisma personalităţii) şi caracterul naţional proiectat (cum se cred popoarele prin prisma personalităţii) este mai mare, cu atît indicele compozit de dezvoltare a ţării şi satisfacţia în viaţă a populaţiei sînt mai scăzute. Românii au un indice crescut de discrepanţă, mai ales pe componenta de emoţionalitate (se victimizează adesea mai mult decît este cazul) şi agreabilitate (se cred adesea mai agreabili decît sînt). Aşadar, românii au tendinţa să exagereze atît pozitivul, cît şi negativul, ceea ce poate stimula şi întreţine unele mecanisme defensive, a căror consecință este că nu confruntă uşor realitatea actuală, ci trăiesc în cea proiectată de ei înşişi.

Deşi există unele nuanţe în funcţie de provinciile istorice ale ţării, în cazul atributelor psiho-culturale majore, „românismul“ bate „ardelenismul“, „muntenismul/oltenismul“ şi „moldovenismul“; asta probabil atît ca urmare a unor factori de etnogeneză şi/sau politici de creare a unei arhitecturi comune românismului în diverse perioade istorice, cît şi ca urmare a transferului masiv de populaţie dintr-o zonă în alta. Mai mult, analizînd cetățenii români de alte etnii (ex. maghiari), observăm o tendinţă de a se apropia, prin prisma unor valori psiho-culturale fundamentale (ex. colectivismul) – fără a anula anumite diferențe specifice –, mai mult de etnicii români decît de cetăţenii ţărilor cu care sînt relaţionaţi etnic (ex. Ungaria); probabil acesta este efectul acelei culturi naţionale de care vorbesc Minkov şi Hofstede (2012) ­(Cross-Cultural Research – Is national culture a meaningful concept?…).

Dacă ne-am dezvolta încrederea unii în alţii, am reuşi să reducem cinismul şi exagerările, stimulînd cooperarea, şi astfel, pe fondul competitivității care ne caracterizează, ne-am utiliza potenţialul intelectual foarte bun, cu impact pozitiv asupra calităţii vieţii şi imaginii noastre sociale. În monografie am arătat că în România, sub influenţa instituţiilor moderne din spaţiul UE, profilul psiho-cultural este în schimbare: avem acum o țară fracturată într-o Românie cu un profil tradiţionalist (mai îmbătrînită, încă majoritară, dar fără o majoritate confortabilă şi mai puţin activă în spaţiul public) şi o Românie cu un profil vestic modern (mai tînără, care devine tot mai puternică şi activă în spaţiul public). Într-adevăr, tînăra generaţie are un nivel mai crescut de încredere, un profil mai autonom, refuză concentrarea autoritară a puterii, este mai orientată asupra recompenselor şi vede viitorul ca pe o oportunitate, nu un pericol, fiind mai ancorată în valorile de autoafirmare. Fără să facem nimic, atunci cînd această generaţie va ajunge, în maximum douăzeci de ani, la pîrghiile de putere socială, cultura naţională va arăta mult mai congruent cu spațiul vestic în care ne-am integrat. Cu politici înțelepte, am putea grăbi această modificare, ea realizîndu-se nu ca o fractură, ci ca o schimbare naturală a societăţii româneşti în spaţiul occidental în care am ales să ne integrăm, ducînd la o mai bună utilizare a potenţialului pe care îl avem, cu impact pozitiv asupra calităţii vieţii noastre. 

Daniel David este profesor la Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca și profesor asociat la Icahn School of Medicine at Mount Sinai, New York, SUA. A publicat Psihologia poporului român. Profilul psihologic al românilor într-o monografie cognitiv-experimentală, Editura Polirom, 2015.

Foto: L. Muntean

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.